Italienii descoperă povestea bisericilor de lemn din România

Bisericile de lemn din România au fost prezentate la Roma prin intermediul filmului documentar al regizorului român Kiki Vasilescu. Evenimentul, care s-a desfășurat în Biblioteca Vaccheria Nardi, a fost organizat de Asociația culturală Propatria și a fost moderat de scriitoarea și jurnalista Tatiana Covor.

Regizorul Kiki Vasilescu a ales ca subiect de bază al celui mai recent documentar al său bisericile de lemn construite în secolul al XIX-lea în județele Hunedoara Arad, Vâlcea și Olt. ”A fost o idee americană; eram în Los Angeles și am fost întrebat de un producător: ce ai nou, care ar putea să fie exotic pentru noi? ... M-am simțit prost că nu am știut ce să răspund și mi-am dat seama că de fapt bisericile de lemn din țara noastră sunt foarte ciudate pentru cei care nu au fost niciodată în România și că s-ar putea să fie un documentar exotic, care să ofere în sfârșit o altă imagine despre România decât cea pe care o tot promovează din păcate unii și alții. Și de aici a pornit ideea, că mi-am dat seamă că este o bogăție arhitecturală pe care o putem exploata și pune în valoare într-un fel care să fie interesant pentru publicul tânăr. Adică asta a fost intenția de la care am pornit: să facem un film care să fie dinamic, care să fie interesant pentru cineva care are sub 40 de ani și sper să ne fi ieșit” povestește Kiki Vasilescu la Roma.

Totodată prin acest proiect s-a avut în vedere și promovarea unor obiective istorice mai puțin cunoscute din țara noastră: ”Chiar asta a fost ideea de bază în momentul în care am făcut conceptul: că ar trebui să prezentăm nu neapărat un film de prezentare turistică, dar să prezentăm ceva care i-ar face curioși pe oameni să vină să vadă, să descopere România, inclusiv pe români, pe românii din România, dar și pe străini, de ce nu? Pentru că sunt lucruri cu o particularitate pronunțată, de exemplu, mai la sud de România nu au fost niciodată biserici de lemn, ceea ce evident că limitează foarte mult aria de răspândire a lor, iar tipicul ăsta de a construi cu turn înalt și cu.. în fine sunt anumite particularități pe care o să le descoperiți în film dacă îl vedeți” completează Kiki Vasilescu.

O caravană prin lume care va povesti despre bisericile din lemn

Regizorul român consideră extrem de importantă proiecția de la Roma: ”A fost o parte din răspunsul extraordinar de entuziast pe care îl tot primim de când am venit cu ideea filmului. Adică s-a mai întâmplat. … Imediat după Roma, vom merge și în Grecia și inclusiv la Minsk, în Spania, în SUA, adică e un răspuns foarte entuziast și cred că și ce s-a întâmplat la Roma a fost în aceeași direcție, adică în sfârșit un produs interesant despre România care prezintă ceva atât specific românesc, dar într-o lumină să zicem așa mai comercială”.

Interesant este faptul că regizorul nu s-a îndreptat spre bisericile de lemn din Maramureș, deja foarte cunoscute în lume, ci s-a oprit la cele din Oltenia. ”Am păstrat destul de puține, am păstrat cred că 12 biserici dintre din câte am filmat, pentru că a fost una dintre intențiile noastre să nu mergem la bisericile foarte cunoscute, cum sunt cele din Maramureș. Am vrut să arătăm că există niște monumente arhitecturale pe care nimeni, aproape nici măcar din România, nu le cunoaște. Ne-am luat după sfaturile celor de la Muzeul Țăranului Român și de la Ordinul Arhitecților din România care chiar restaurează una dintre ele și atunci am descoperit într-adevăr niște biserici cu o valoare inclusiv istorică și antropologică deosebită. De exemplu, una dintre bisericile pe care o prezentăm în film este biserica din care a pornit răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan, era o biserică nouă atunci, avea doar un an de zile când s-a întâmplat răscoala. O altă biserică la care am fost și care este prezentă în film este biserica lui Avram Iancu, adică sunt o serie de biserici cu rezonanță istorică și nu doar cu valoare să zicem grafică, cum sunt unele biserici care sunt spectaculoase, dar nu au o istorie în spate” explică Kiki Vasilescu.

Referitor la cheltuieli, documentarul a fost un film “low budget”, sub 100.000 euro, ”dar în fine, am fost și finanțați de către Administrația Fondului Cultural Național, și le mulțumim pe calea aceasta, și sperăm că dacă publicul este interesat de film să putem să facem o serie de filme asemănătoare, adică până la urmă depinde de răspunsul publicului; noi suntem o firmă particulară și dacă e profitabil continuăm, dacă nu, ne orientăm către altceva” recunoaște tânărul regizor.

”Europa, Italia, lumea întreagă trebuie să ne cunoască pentru ceea e suntem!”

La prezentarea documentarului de la Roma au asistat numeroși români, dar și italieni. ”Aceste biserici reprezintă o comoară. O comoară de pe un teritoriu pe care noi, italienii, din păcate nu îl cunoaștem. Noi îi cunoaștem pe românii care au venit aici, dar de fapt noi nu cunoaștem România și acesta a fost un mod de a descoperi o parte mică din ea” a mărturisit la finalul evenimentului Antonio Riccio, profesor de antropologie culturală la Universitatea Pontificală San Tammaso d’Acquino din Roma. Italianul promite că va face tot posibilul să viziteze România.

Mi-a plăcut foarte mult. M-a emoționat mult. Am aflat că de fapt aceste biserici există de 5.000 de ani, ceea ce nu știam. M-a emoționat să văd țara mea, munții țării mele, câmpiile, oamenii” ne spune cu lacrimi în ochi, la finalul evenimnetului, Leontina Ionescu, originară din București, de 32 de ani stabilită în Italia. ”Este pentru prima dată când văd un astfel de film, de când trăiesc în Italia. Europa, Italia, lumea întreagă trebuie să ne cunoască pentru ceea e suntem, pentru cultura noastră, pentru omenia noastră, pentru inteligența și capacitatea noastră de a me aplica în orice sector din lume” subliniază Leontina Ionescu.