Ionel Arion: Decidentul public va trebui să gândească strategii şi politici agricole

România a fost în lunile iulie şi august cel mai mare exportator de cereale, respectiv de grâu moale, orz şi porumb, din Uniunea Europeană, înaintea unor state cu tradiţie, cum ar fi Franţa, Germania sau chiar Bulgaria. Datele disponibile de la începutul sezonului 2024-2025 arată că, per total, exporturile de cereale din Uniunea Europeană au scăzut cu aproape un sfert la grâu, o cincime - la porumb şi peste o treime - la orz.

Pe de altă parte, blocul comunitar a continuat şi în acest sezon să importe grâu şi porumb, Ucraina fiind cel mai mare furnizor al Uniunii Europene. Discutăm pe această temă alături de invitatul "Apelului matinal" de astăzi, Ionel Arion, preşedintele Federaţiei Naţionale Pro Agro, parte a Alianţei pentru Agricultură şi Cooperare. Aş vrea să-mi confirmaţi noţiunea de grâu moale. Este grâul care se foloseşte de regulă la biscuiţi, la franzelă?
Ionel Arion: Este grâul obişnuit, clasic. Avem grâu moale şi grâu dur. Grâul dur se foloseşte în special pentru paste făinoase şi se cultivă pe suprafeţe foarte mici în România.

Realizator: A fost un an greu. Avem însă şi ceva motive de satisfacţie, după cum spuneam. Ce câştigă agricultura naţională în aceste condiţii şi mai cu seamă ce înseamnă rezultatele pentru fermierii români?
Ionel Arion: Cu părere de rău trebuie să vă spun că, atunci când vorbim de export de cereale, în general fermierii nu se bucură şi nici România nu ar trebui să se bucure, pentru că toate aceste produse noi le considerăm materie primă brută neprocesată. Procesarea înseamnă valoare adăugată pentru România, dar şi pentru fermieri sau procesatorii din România sau serviciile conexe agriculturii din România. Practic, dăm voie altor state, de cele mai multe ori chiar state riverane României, să proceseze aceste produse din agricultură şi să le retrimită pe piaţa din România în hipermarketuri, şi noi cumpărăm valoarea adăugată pe care noi ar trebui să o adăugăm capitalului nostru.

Am pierdut de fapt piaţa de desfacere din România

Realizator: Nu s-a mai îmbunătăţit această balanţă? De ani de zile, toţi miniştrii agriculturii vorbesc despre acest aspect.
Ionel Arion: O să luăm statistic şi o să vedem faptul că, de la un an la altul, ea se adânceşte, această balanţă comercială se adânceşte în defavoarea României, pentru că, de cele mai multe ori, eu am spus-o, noi am pierdut de fapt piaţa de desfacere chiar din România, pentru că ea este controlată acum de retailul aşa-zis modern, pe platformele acestea ale hipermarketurilor şi ale supermarketurilor. Şi acolo, într-un fel sau altul, este dirijată acţiunea de aprovizionare de pe pieţele comunitare sau ţărilor terţe.

Din ultimii cinci ani, patru au fost cu secetă

Realizator: Da, este un paradox să exporţi grâu ca materie primă şi să imporţi, nu ştiu, pâine în diverse sortimente. Dar privind retrospectiv, s-a simţit impactul secetei asupra producţiei naţionale de cereale?
Ionel Arion: Cu siguranţă s-a simţit, se simte şi o vom simţi şi pe parcursul anului următor, pentru că rezerva de apă la nivelul solului nu se reface de la o lună la alta sau de la o zi la alta, ci trebuie să treacă foarte multe ploi peste noi, ca să spunem, într-un fel sau altul plastic, dar va fi destul de mult de lucru de acum încolo, pentru că lipsa apei va fi la ordinea zilei. Practic, doar cine nu vrea nu vede că s-a schimbat clima, adaptarea trebuie să fie la ordinea zilei, rezilienţa trebuie să fie la ordinea zilei. Practic, fermele din România anul acesta vor avea o cotitură, vor lua o turnură pe care trebuia de fapt să o luăm cu câţiva ani urmă, în special în 2020, când am mai trecut printr-un astfel de episod, dar atunci am venit cu rezervele din anii din urmă şi am putut să rezistăm capriciilor vremii. Însă în 2024 se împlinesc... pentru că de fapt este al cincilea an din care patru au fost cu secetă.

Realizator: Bun, deci ar trebui să facem? Mă gândesc la irigaţii, în primul rând...?
Ionel Arion: Acolo unde este posibil, statul să facă infrastructura mare, iar fermierii vor face ceea ce ştiu să facă, adică vor căuta să investească în infrastructura secundară imediat ce au sursa de apă; acolo unde nu este posibilă irigaţia absolut deloc, nu vom mai merge cu cultura de porumb ca şi cultură principală şi vom veni cu alte culturi. Cred că, în mare parte, acest lucru se va schimba încă din această toamnă, când fermierii vor însămânţa mai multe culturi de toamnă, lăsând spaţii mai mici pentru culturile de primăvară, porumb şi floarea-soarelui. Cred că va ieşi din calcul inclusiv floarea-soarelui, la primăvară, nu va mai fi semănată pe aceeaşi suprafaţă pe care a fost istoric semănată ultimii doi-trei-patru ani, şi o adaptare la ceea ce înseamnă perioadele optime de semănat, cred că vor fi devansate; în ceeea ce priveşte culturile de primăvară. Dar sunt multe lucruri pe care fermierii le vor lua în calcul, inclusiv conservarea apei în sol, cea care vine de la natură. Decidentul public va trebui să gândească strategii şi politici agricole.

Predictibilitatea în agricultură înseamnă foarte mult

Realizator: Exact, statul îi poate sau îi ajută pe fermieri?
Ionel Arion: Bineînţeles că îi ajută, atât la nivel european, din bugetele europene, dar şi din bugetul naţional. Efortul este unul foarte mare. Însă, de cele mai multe ori, avem nevoie de chestiuni care nu implică neapărat sume de bani, modificarea legislaţiei nu implică sume de bani sau adaptarea legislaţiei la condiţiile actuale nu implică sume de bani. Cred că o cursivitate a legilor care sunt adoptate trebuie neapărat gândită şi luată, pentru că nu putem să cerem de patru-cinci ani modificarea termenului la arendă şi acesta să nu fie luat nici azi. Cred că predictibilitatea în agricultură înseamnă foarte mult, pentru că poate da fluxul de investiţii, îţi poate gira un flux de investiţii. Atâta timp cât ai o predictibilitate, investiţiile pot să curgă. Pentru că nici sistemul bancar nu vine şi finanţează agricultura atâta timp cât nu există predictibilitatea returnării acelor sume care sunt împrumutate.

Realizator: La nivelul Uniunii Europene, impactul importurilor din Ucraina este unul semnificativ? Implicit când spun Uniunea Europeană mă gândesc şi la România.
Ionel Arion: Dacă privim ţările din vest, cerealele din Ucraina pentru ele au fost o salvare. De ce? Pentru că ele au producţie integrată foarte mare. Şi aici mă refer, spre exemplu, la Spania, care importă inclusiv din România porumb, dar export- exportă impropriu spus, pentru că este comerţ intracomunitar - aduce în România carcasă de porc. Spania, fără a putea fi un mare cultivator de porumb, este un mare producător de carne de porc. România...

Realizator: Asta e bine la zootehnie, înţeleg, nu? Iar un paradox.
Ionel Arion: Şi nu numai la zootehnice, pentru că toate ţările din vest au o capacitate mai mare decât producţia lor pe procesare. Vă dau un exemplu: Franţa, în luna martie, dacă trebuie să proceseze porumbul intern, în luna martie se termină producţia internă şi ea aduce din import sau din comerţ intracomunitar porumb, îl prelucrează, ambalează şi îl trimite la export sau pe piaţa comunitară. Deci industrializarea pe care o au pe serviciile conexe agriculturii este mult mai mare decât capacitatea lor de producţie.

Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară nu a avut un plan bun de a stopa pesta porcină

Realizator: Da, o regulă de trei simplă, ajungem iar la exportul de cereale din România. Aşadar, noi exportăm grâne, importăm după aceea produse de panificaţie sau carne de porc, de exemplu, din Spania, în condiţiile în care am putea dezvolta noi ferme - nu? - şi am putea prelucra aici grâul. Corect?
Ionel Arion: Capacităţile de producţie, în special la carnea de porc, sunt destul de bune, dar ele nu sunt populate azi din cauza pestei porcine africane. De fapt, din cauza incapacităţii Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare de a stopa sau monitoriza această boală, aşa cum au făcut statele din Uniunea Europeană când au avut aceeaşi incidenţă ca şi noi, cum ar Germania și Polonia.

Realizator: Şi de ce credeţi că la ei s-a putut şi la noi încă nu?
Ionel Arion: Cred, lipsa omului potrivit la locul potrivit. Cred că de fiecare dată autoritatea nu a avut un plan bine pus la punct, scris de profesionişti şi aplicat de profesionişti.