Ioan-Aurel Pop: Românii ascultă și învață de la Radio România

"Matinal" - Preşedintele Academiei Române, academician şi doctor în istorie Ioan-Aurel Pop, este în direct cu noi.

Pentru că sunteţi istoric, anul 1928, când a început să emită radioul, a fost unul tulbure?

A fost un an cu întâmplări şi bune şi rele. Erau 10 ani de la marea unire. Şi vreau să vă spun că era o efervescenţă atunci în Bucureşti şi în principalele oraşe, lumea se gândea la înfăptuirea din 1918 şi mulţi dintre intelectuali se gândeau cum să modernizeze mai mult ţara, cum s-o ducă mai departe şi crearea radioului se înscrie într-un ciclu de iniţiative din acest punct de vedere care au fost de bun augur. Şi radioul a adus în viața românilor nu numai ceva inedit, dar ceva extraordinar de important.

În urmă cu ceva vreme spuneați că Radio România este o școală a educației în domeniul limbii române. Mai este? Vă întrebăm nu ca să ne gratulați, ci pentru că și noi mai ocolim verbele.

Da. Ştiți ce se întâmplă? Unii ar vrea să spună astăzi că radioul este istorie. Nu e adevărat. Radioul are o istorie și în timpul acestei istorii, prin voci pe care le-ați evocat și dvs. acum, de exemplu, Nicolae Iorga, sau Titulescu, prin aceste voci au educat națiunea. Dar să nu uităm că au fost și voci de filologi mari și istorici ai limbii și literaturii, în frunte cu George Călinescu, Alexandru Rosetti. Alexandru Graur a avut o emisiune care a făcut epocă la Radio. Radioul a fost principalul mijloc de informare la români decenii la rând. Pentru mine este și acum unul dintre principalele mijloace, chiar dacă ne-a copleșit digitalizarea. Oamenii ascultă radioul și astăzi și învață bine și frumos românește. Dvs. ați știut să luați interviuri oamenilor care vorbesc corect limba noastră, iar dacă n-au vorbit-o corect, n-ați închis ochii. Ați arătat cum se pronunță, cum se zice corect, nu numai în emisiuni de limbă în general, în general românii ascultă și învață de la Radio România.

Da, împlinim 96 de ani. Aminteați de lumea digitală. Cum credeți că va fi radioul peste câțiva ani? Cum va supraviețui sau cum va merge înainte?

Ei, eu, cu nostalgiile mele, vreau să cred că va supraviețui. Și acum văd colegi, prieteni care în mașină ascultă radioul. Multă lume călătorește cu mașina. E mult mai bine, mai corect, mai frumos să asculți radioul decât să privești imagini, că trebuie să privești în față dacă ești conducător auto. Şi radioul încă este în prim-planul vieții noastre. Și, știți, informarea, e extrem de importantă, se zice că azi e și mai importantă modalitatea în care îi informăm pe oameni. Radioul nu recurge la subterfugii, nu vine cu fake-news-uri şi eu cred că românii vor știi să aleagă bine în continuare mijlocul cel mai bun de informare pentru ei.

Dvs. când ați descoperit radioul?

A, în copilărie. În copilărie, când auzeam "Noapte bună, copii". După aceea am început să înțeleg ce înseamnă povestea pentru copii de la o anumită oră a serii. Pe urmă, teatrul radiofonic pentru copii a fost o școală efectivă pentru mine. Atunci am auzit numele primilor dramaturgi români și străini, am ascultat poveștile lui Creangă și Hans Christian Andersen, iar mai târziu teatrul radiofonic pentru maturi, a fost iarăși o școală de informare. Pentru că vreau să vă spun că pentru mine televiziunea multă vreme n-a concurat radioul și nici în perioada de glorie, când nu era încă digitalizare, tot radioul era pe prim-plan. Deci, ca școală a națiunii, radioul a fost extrem, extrem de important.

Şi pentru că ne raportăm și la istorie, îmi amintesc de cărțile scrise de Eugen Denize. În 1936, la deschiderea Jocurilor Olimpice de vară de la Berlin, radioul public a refuzat atunci să transmită discursul lui Adolf Hitler, asta ca amănunt pentru noi toți. Cu speranța că lucrurile vor merge de acum măcar la fel de bine, cu mulțumiri pentru că sunteți alături de noi!

Şi eu vă mulțumesc și vă doresc din suflet la mulți ani!