Din Italia la Athos: din vizitator – pelerin

De 16 ani, o asociație italiană din Roma, "Insieme per l'Athos" organizează în prima parte a luni mai un colocviu internaţional de studii dedicat culturii şi spiritualităţii Sfântului Munte. În acest an evenimentul va avea loc sâmbătă, 13 mai, la Accademia di Romania din Roma, tema aleasă este: "Muntele Athos şi înființarea primelor mănăstiri”, iar printre invitații importanți se află: reprezentantul Înalt Preasfintiei Sale Mitropolitul Gennadios; Arhiepiscopul ortodox de Italia şi Malta a Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol; Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român din Italia; reprezentantul Iera Epistasis al comunităţii monahale de la Sfântul Munte Athos; dr. Anastasios Douros, preşedintele Agioritiki Estia (Centrul Muntelui Athos) din Salonic.

De aceste convenii se ocupă de 16 ani în special dr. Giuseppe Sergio Balsamà, preşedintele Asociaţiei “Insieme per l’Athos”, care după primele călătorii pe Sfântul Munte a decis să treacă la ortodoxism și în plus a devenit un pelerin fidel.

Reporter: Cum a luat ființă Asociația ”Insieme per l’Athos” (”Împreună pentru Athos”)? Cum a fost primită această inițiativă de călugării din Muntele Sfânt?

Giuseppe Balsamà: Ideea de a pune bazele asociației ”Insieme per l’Athos” a apărut în urmă cu 16 ani, după primul meu pelerinaj în descoperirea Muntelui Sfânt.

De când eram copil am fost atras foarte mult de tema Creștinismului din Răsărit, interes care ulterior m-a determinat să vizitez lumea aceea extraordinară, populată de secole de minunate figuri de călugări și pustnici.

Peninsula athonită cu mănăstirile sale maiestoase, cu bisericile sale strălucitoare, cu liturghii înduioșătoare, natura sa sălbatică și minunată au atins dintr-o dată coardele spiritualității mele în așa mod că m-au cucerit total. Astfel am simțit nevoia de a împărtăși această extraordinară experiență cu conaționalii mei prin înființarea acestei asociații și aceasta chiar într-o țară ca Italia - în mare parte catolică și prin umare departe de tradiția ortodoxă.

Dorința mea a fost aceea de a crea condițiile necesare în așa fel ca oricine ar vrea să ajungă pe Athos să o facă, fără să aștepte șansa unui posibil pelerinaj. În acest context și cu aceste motivații, Asociația ”Insieme per l’Athos”, care imediat s-a dovedit a fi foarte activă, a venit cu o serie de inițiative printre care și organizarea unui Conveniu internațional, anual, la care participă personalități de nivel înalt atât din lumea accademică, dar și din cea bisericească și monastică.

Trebuie să recunosc, cu orgoliu și satisfacție, că toate proiectele noastre, chiar dacă la început au fost primite cu o atitudine de interes precaut din partea monahilor atoniți, după aceea au găsit un acord unanim și necondiționat, chiar de către organismul politic de autogovernare a întregii comunități monastice sau de instanţa executivă athonită cunoscută ca „Sfânta Pază” (Iera Epistasia). Tocmai de aceea, ca susținere și pentru a ne demonstra asta, în fiecare an, cu ocazia Conveniului nostru, Comunitatea Sacră a celor 20 de mănăstiri din Muntele Athos binecuvântează evenimentul nostru trimițând în Italia un călugăr ca reprezentant.

Rep: Care este tema congresului vostru din acest an?

Giuseppe Balsamà: În acest an, la cea de-a 16-a ediție a congresului nostru, am ales ca argument: "Muntele Athos și înființarea primelor mănăstiri". Cu prezentarea acestei teme dorim să ne concentrăm pe o perioadă foarte semnificativă pentru Athos și anume pe originea primelor comunități cenobitice. Dar pentru a discuta despre această specifică tradiție monahală, care are precedentele sale istorice în cel de-al patrulea secol, și mai exact în deșertul înaltului Egipt, nu putem ignora figura excepțională a Sfântului Atanasie cel Mare, fondatorul cenobitismului, care culegând ereditatea monahismului primelor secole, a creat condiții pentru ca peninsula athonită să poată deveni peste secole locul întâlnirilor creștinilor de diverse limbi și naționalități.

Rep: Care sunt primele mănăstiri clădite pe Muntele Athos?

Giuseppe Balsamà: În ordine cronologică, dar și după importanță, putem să afirmăm că prima mare mănăstire a fost cea denumită Marea Lavră, fondată chiar de Sfântul Atanasie în 963, care reprezintă o mare inovație pentru acest loc sfânt, până atunci locuit numai de călugări eremiți care se refugiaseră în peșterile din acest neprimitor teritoriu pentru a scăpa de persecuțiile iclonoclaștilor. Imediat după au fost costruite Mănăstirea georgiană Iviron și cea denumită Vatoped și nu în ultimul rând cea a Amalfitanilor, locuită până în anul 1250, cu aproximație, de o comunitate de călugări de rit latin care proveneau din Italia meridională și din colonia Amalfi de Constantinopol.

Rep: Ce trăiți, ce sentimente aveți când sunteți pe Athos?

Giuseppe Balsamà: A descrie senzațiile spirituale care se trăiesc într-un loc neatins și liniștit ca Muntele Athos, care a supraviețuit de-a lungul veacurilor la atacurile dure și la persecuții, nu este cu siguranță atât de simplu. Sunt convins că ființa umană nu este în măsură să poată să exprime ceva inefabil, apropiindu-se de un microcosmos ca acesta, care radiază frumusețe, în oricare dintre formele sale și în special prin chipurile sculptate de ascetism și de post ale călugărilor săi umili.

Pot doar să confirm că în acest loc de singurătate, de rugăciune și de sănătate, orice lucru are un sens diferit: mirosuri, vorbe, gesturi, culori. Tot ceea ce mă înconjoară și ceea ce mă învăluie la Athos mă invită să reflectez asupra adevăratului sens al vieții. Atmosfera spirituală în care mă arunc îmi oferă posibilitatea de a mă răgăsi cu mine însumi, în contact cu absolutul, încordat în căutarea echilibrului meu interior.

Athos încă din prima clipă a reprezentat pentru mine un miracol tangibil, în măsură să atingă profund sufletul, spiritul, cu condiția că te arunci în ea. Acest univers, locuit în cursul milenar al istoriei de nenumărați giganți spirituali, a avut capacitatea de a mă răpi pentru a mă face un pelerin stăruitor și fidel.

A împărtăși viața călugărilor, a te ruga împreună cu ei, a le asculta simplele povești de viață, a aprecia lucrurile esențiale: este acesta darul pe care îl primesc în mod corespunzător de la aceste ființe umane pe care le consider curajoase și speciale.

Rep: Creștinii catolici care vin cu dvs pe Muntele Athos se adaptează ușor la acel stil de viață, la acea realitate?

Giuseppe Balsamà: Unul dintre atâtea motive care m-au ispirat în a constitui această asociație constă tocmai în faptul că am observat câte dificultăți practice întâmpină un vizitator occidental catolic în momentul în care se apropie de o altă formă de religie diferită de a sa. După cum este cunoscut, Italia fiind o țară cu precădere catolică, nu este familiară cu tradiția ortodoxă și cu obiceiurile sale, cu riturile, cu solemnitatea Liturghiei.

Inevitabil această apropiere de o cultură religiosa nouă crează dificultăți evidente de adaptare a pelerinilor și mai ales de comunicare și de relaționare între aceștia și călugări. Totuși, conaționalii mei catolici sunt deosebit de fascinați atât de sacralitatea ritualurilor liturgice oficiate la Athos, cât și de credința profundă care se emană din această altă dimensiune a lumii creștine necunoscută lor.

Călugării, care uneori sunt puțin neîncrezători față de turiștii non ortodocși, din cauza nerespectării unor reguli de bază care tulbură liniștea Muntelui Sacru, au în schimb o atitudine de mai mare disponibilitate și de înțelegere față de italienii însoțiți de noi. Față de ei există o atenție plină de dragoste și o deschidere către dialog și confruntare.

Rep: Conoașteți la Athos și călugări români?

Giuseppe Balsamà: Un alt miracol care se împlinește la Athos constă în conviețuirea acestor călugări de diverse naționalități și culturi; a fi panortodox este de secole unul dintre elementele care caracterizează organizarea monahală din Sfântul Munte. Conservarea și păstrarea tradiției creștine de răsărit la Athos se realizează prin viața de rugăciune și post trăită zilnic în interiorul celor 20 de mănăstiri și a nenumăratelor Kelie și schituri de greci, de români, ruși, sârbi și bulgari, împrăștiate în toată peninsula. O bogăție de diferite expresii religiose care mi-au oferit oportunitatea în multe ocazii de a putea să pun bazele la raporturi spirituale stabile și de prietenie cu călugări de naționalitate română, tineri și mai în vârstă, cu care am împărțit și numeroase intense momente de rugăciune.

În mai multe ocazii am fost găzduit de cele două mari comunități de români: la Schitul Sfântul Ioan Botezătorul, care aparține de Mănăstirea Marea Lavră și Schitul Lacul care depinde de Mănăstirea Sfântul Pavel. Pe parcursul șederii mele în cele două schituri am apreciat de fiecare dată atitudinea de spiritualitate autentică și de caritate creștină sinceră, cu care se disting călugării români în fața pelerinilor italieni. Pot să spun că mai mult de atât cu unii dintre acești călugări români sunt în contact de ceva ani și este întotdeauna o bucurie să îi revăd și să-i îmbrățișez.

Rep: Mergeți des și în România. Care sunt locurile pe care le vizitați cu plăcere? Unde vă simțiți mai bine și de ce?

Giuseppe Balsamà: România a reprezentat pentru mine, în ultimii 20 de ani, una dintre destinațiile mele preferate. Ceea ce m-a impresionat și fascinat întrând în contact cu cultura română a fost intensul și profundul spirit religios al poporului său. Până atunci nu mai întâlnisem bărbați și femei, reuniți cu mare demnitate și decență într-un lăcaș de cult, și aproape răpiți de o stare de extaz și căință. Acest fenomen la care am asistat în mai multe ocazii m-a făcut atât de curios, încât am încercat să intru în mijlocul câtorva comunități monahale locale pentru a trăi cu mai multă intensitate tradiția religioasă românească.

Chiar și în prezent, pe parcursul vizitelor mele în România nu pierd ocazia de a vizita mănăstirile din zona Constanței și în mod special cea de la Dervent, unde am poposit de câteva ori și unde apreciez spiritul special de găzduire al călugărilor săi și al starețului. Un loc, din anumite aspecte asemănător Muntelui Athos, unde domnește liniștea și totul te îndeamnă la rugăciune.

Rep: Aici, la Roma, participați uneori și la evenimentele de la Episcopia ortodoxă română?

Giuseppe Balsamà: În ciuda faptului că Asociația noastră, prin evenimentele pe care le organizează, se adresează întregii lumi ortodoxe, fără nici o excepție, având grijă în mod special de contactele cu diversele parohii ortodoxe prezente pe teritoriul italian, dintotdeauna a vrut să stabilească și să mențină relații puternice de colaborare cu comunitatea românească și în mod special cu cel mai important reprezentant al lor, episcopul ortodox, Preasfințitul Siluan; față de care avem un mare respect și o admirație adâncă, pentru activitatea sa pastorală neostenită și grija sa paternă față de cei 250 de preoți ai săi și parohiile lor. Multiple sunt ocaziile de întâlnire și de rugăciune comune cu cei care reprezintă până la urmă comunitatea ortodoxă cea mai numeroasă din Italia și nu pierd ocazia de a participa, întotdeauna cu bucurie și interes, la evenimentele organizate de această comunitate.

Admir calmul acestor persoane și atașamentul lor față de ritualurile religiose, pe care încearcă să le respecte și să le mențină întotdeauna vii, în ciuda distanței față de pământul lor și față de familiile lor.

Admir și respect disponibilitatea lor necondiționată în a ne împărtăși și nouă, italienilor, din spiritul cel mai profund al tradițiilor lor seculare, fericiți și orgolioși de a putea transmite din emoțiile pe care le trăiesc.

Sunt impresionat de evlavia poporului român și în special de prezența a numeroși tineri credincioși care frecventează slujbele de sărbători și nu numai, și mai ales a acelor copii și adolescenți născuți în Italia, care prin diverse activități întreprinse de biserică, descoperă frumusețile culturii, ale istoriei și ale obiceiurilor din țara părinților lor.

În acest cadru nu putem ignora și subaprecia rolul preoților și în special al episcopului Siluan în a oferi multe posibilități de reunire și de sprijin în integrarea românilor în societatea italiană, respectând totodată tradițiile și ritualurile lor.

Nu există nici o îndoială că biserica română, mai mult decât oricare altă instituție, joacă în Italia un rol educativ și formativ fundamental față de o comunitate atât de numeroasă cum este cea românească.

Reprezentanți ai bisericilor ortodoxe române din Roma prezenți la aceste convenii

În cadrul colocviului de la Roma va cânta Grupul coral de Muzică Bizantină “Sf. Dionisie cel Mic” al Episcopiei Ortodoxe Române din Italia, grup dirijat de Maestrul Marian Jianu. ”Cred că de vreo 6 ani, la jumătatea lunii mai domnul Giuseppe Balsamà, președintele acestei asociații, ne cheamă pentru a prezenta pe viu tezaurul ortodoxiei, frumusețea bisericii noastre care este prinsă, cuprinsă în această muzică bisericească, psaltică sau de sorginte bizantină cum mai este numită” ne mărturisește părintele Marian Jianu.

În deschiderea acestui eveniment de sâmbătă, 13 mai 2017, va transmite un salut și Preasfințitul Părinte Siluan, episcop ortodox român al Italiei. ”Congresul acesta se organizezază de mai mulți ani, iar eu cred că sunt 5 sau 6 ani de când particip în mod sistematic, poate chiar și mai mulți ani. La aceste întruniri am participat și cu anumite conferințe, cu intervenții mai precise; de data aceasta voi adresa un salut inițiativei care vine din partea unor italieni și a unor profesori italieni, nu neapărat ortodocși, care sunt însă interesați de valorile Sfântului Munte și promovează valorile spirituale mai ales, și nu numai, și culturale și iată – arhitectonice sau iconografice ale Sfântului Munte” declară Preasfințitul Părinte Siluan.

”Anul trecut s-a vorbit despre icoane făcătoare de minuni în Sfântul Munte; și atunci s-a vorbit despre icoana Maicii Domnului Prodomița de la Schitul nostru românesc. E important că în lumea occidentală și cu atât mai mult într-un ambient atât de bogat artistic și cultural cum este cel al Italiei și al Romei să se audă vorbindu-se despre valori care sunt socotite etalon pentru biserica ortodoxă, Muntele Athos fiind un loc cu totul deosebit, având o faimă și care prin reînnoirea duhovnicească din ultimii 25 – 30 de ani multe lucruri și multe valori și-au recăpătat locul ce li se cuvine; dar nu întotdeauna sunt cunoscute și această asociație – ”Insieme per l’Athos” - încearcă să împărtășească aceste valori cu un altfel de public decât neapărat cel ortodox. Deci sunt invitați mulți profesori, specialiști în istorie, care să audă despre aceste lucruri, să vadă imagini despre frumusețile Muntelui Athos sau cum se întâmplă anul acesta să afle mai multe despre primele mănăstiri și importanța lor pentru dezvoltarea ulterioară a Sfântului Munte” a mai spus episcopul ortodox român al Italiei.

”Trebuie să recunosc că și printre creștinii noștri ortodocși români în Italia Sfântul Munte capătă o pondere și o importanță tot mai mare și numărul pelerinilor care cer binecuvântare să meargă acolo și clericii mireni - este în creștere și se bucură să meargă bineînțeles la schiturile noastre românești, să ducă un ajutor acolo, să ducă un pomelnic din partea credincioșilor, dar și la celelalte mănăstiri și să vadă locurile unde au ctitorit domnitorii români și unde înaintașii noștri și ierarhi români care au contribuit sau eparhii românești din țară care au contribuit la susținerea, la un moment dat, la istoria respectivei mănăstiri chiar ajutând-o să supraviețuiască și să dăinuie mai departe așa cum a rămas până astăzi” a ținut să mai sublinieze Preasfințitul Părinte Siluan, episcop ortodox român al Italiei.