Costel Vânătoru, director al Băncii de Resurse Genetice Vegetale: Legumele românești sunt cultivate pe sol. Noi avem doar câteva hectare în sistem hidroponic

Realizator - Daniela Petrican: Legume cu pesticide, nimic nou. Legume bio cu pesticide ridică multe semne de întrebare. Pornind de la un caz concret și relatat de presă, încercăm să oferim nu neapărat o conduită, deși este necesară, ci o parte din experiența cuiva care poate știe cel mai bine ce se întâmplă în lumea producătorilor de legume.

Realizator - Cătălin Cîrnu: Folosirea substanțelor chimice pentru modificarea plantelor nu ne putea ocoli, astfel că pe piața actuală există două fenomene: folosirea substanțelor neconforme și degenerarea plantelor legumicole. Nu e un subiect nou, dar revenim fiindcă nu sunt semne de îmbunătățire. Iar invitatul "Apelului matinal" de astăzi este dr. ing. Costel Vânătoru, director al Băncii de Resurse Genetice Vegetale din județul Buzău, în direct cu noi, așadar, bună dimineața!

Costel Vânătoru: Bună dimineața dumneavoastră și tuturor ascultătorilor!

Realizator - Cătălin Cîrnu: Da, se practică la scară mai... nu doar la noi, noțiunea de a fura startul, care ține de regulă de moralitatea competiției. O tomată mai mare în volum și de un roșu mai pronunțat nu înseamnă neapărat că are și un gust mai bun. Procentual, însă, sau pe o scară de la unu la cinci, cât de des sunt folosite îngrășămintele neconforme pe piața noastră, pe piața din România?

Costel Vânătoru: Sigur, nu putem să generalizăm, pentru că avem legislație în domeniu și în fitofarmacii nu se găsesc produse extrem de toxice sau puternic toxice. Așa cum știți, substanțele care se folosesc în agricultură când vorbesc de fungicide sau insecticide specialiștii după grade de toxicitate, le-au grupat în patru, le-au așezat în patru grupe și grupa întâi și a doua sunt interzise la comercializare. În fitofarmacii se găsesc substanțe moderat toxice sau cu toxicitate redusă. Sigur, aici, în cazul care a făcut multă vâlvă, acolo au fost substanțe care nu au fost omologate în România și au fost introduse ilegal. Dar repet, eu sunt trist că cultivatorii noștri sunt stigmatizați și de multe ori se pune etichetă generalizată peste ei, că toți ar prefera, ar avea aceste practici, însă nu este adevărat. Sunt câțiva care în dorința de a câștiga mai mult, se gândesc să fure startul, cum bine ați spus și, sigur, să obțină o producție mai timpurie, pentru că producția timpurie are un preț mai bun și ceea ce este grav, iată, să-l vândă și sub etichetă falsă, în loc să fie vândut ca produs convențional este vântul ca produs bio. Și acolo chiar că avem o problemă, dar acum ați văzut, poliția şi-a făcut datoria.

Realizator - Daniela Petrican: Da, tocmai acest lucru ați menționat și dumneavoastră. Dar dacă mergem la piață, găsim multe produse ca fiind originale din țară, până la urmă în ce și în cine să ne încredem?

Costel Vânătoru: Sigur, aici avem o problemă, cel mai bine ar fi să avem un control în piață, să avem o piață sectorizată și ar trebui ca autoritățile locale să investească foarte mult în amenajarea piețelor. Se pune întrebarea: de ce merg oamenii la supermarketuri și nu merg la piață? Pentru că aici ar găsi sau pot să găsească produse tradiționale și produse bune. Sunt mulți factori de ce nu merg acum cumpărătorii la piață. În primul rând, nu au locuri de parcare. Piața nu este bine așezată. Piața ar trebui să fie sectorizată, produse bio, produse tradiționale, produse convenționale și, sigur, ca să recunoaștem ceea ce ați spus dumneavoastră, ar trebui să cunoaștem trasabilitatea producției. Să știm tehnologia plecând de la sămânță, ce lucrări de întreținere, sigur și ce substanțe, ce fertilizant s-au folosit până la recoltare și chiar data recoltării. Pentru că, așa cum știți, mai ales cele care vin din import se păstrează cu lunile. Și ne punem întrebarea: cum se păstrează, de ce se păstrează acele fructe și legume cu lunile în rafturi, fără să se strice?

Realizator - Daniela Petrican: Și în această situație, dacă un consumator este interesat să afle ce conține roșia pe care a cumpărat-o, unde poate face testarea?

Costel Vânătoru: Sigur, aici - și chiar că e o întrebare puțin dificilă. De ce? Pentru că ar trebui să avem laboratoare și eu am spus că ar trebui în piețele mari, măcar în piețele mari să fie microlaboratoare, pentru a putea face anumite analize, mai ales analizele rapide, care pot fi făcute în regim de urgență și mai ales cei care cumpără o cantitate mai mare să pot să verifice produsul respectiv. Sau aceste laboratoare, sigur, ar fi undeva și un fel de teamă pentru consum pentru producătorii care ar încerca să vină în piață cu produse neconforme. Analiza de laborator este cea care poate să determine cu exactitate dacă produsul respectiv este autentic și pe urmă, sigur, trasabilitatea produselor, să știm de unde am cumpărat, să cunoaștem producătorul respectiv, să avem posibilitatea să vedem tot fluxul tehnologic, așa cum am spus, de la sămânță și până la recoltare. Însă, sigur, nu trebuie să ne speriem de legumele românești. Legumele românești sunt cultivate pe sol. Noi avem câteva hectare în România în sistem hidroponic. Deci, legume hrănite cu perfuzia la rădăcină și sunt hrănite pe sol și, așa cum am spus, nu avem la comercializare produse extrem de toxice sau puternic toxice, ci acestea se comercializează numai cu avizul poliției și de persoane acreditate, autorizate și nu le regăsim în zona de produse. Deci, practic, aceste fito-farmacii desfac, așa cum am spus, produse fito-sanitare moderat-toxice sau cu o toxicitate redusă. Greu de a depista în piață, așa, sigur, la prima vedere, la prima privire să avem încredere că produsul respectiv, sau să știm totul despre produsul respectiv, care, altfel, nu mai este legumă. Și chiar și în supermarket, dacă mergem, nu avem garanția că acele, aţi văzut că...

Realizator - Cătălin Cîrnu: Exact. Scuze puţin. Apropo de supermarketuri și de produsele din curte, e clar, ce semeni cu mâna ta ești sigur 100%, dar avem produse în supermarketuri: roșii care țin o veșnicie. La fel, am întâlnit acum cazul căpșunilor cred că este cel mai banal. Cele din străinătate țin mult mai mult decât cele proaspete cumpărate din România. Și aici putem încerca o comparație. De ce și cum facem ca ale noastre să fie cele căutate?

Costel Vânătoru: Sigur, aici vorbim de câțiva factori care duc la aceste aspecte. În primul rând vorbim de o genetică total diferită. În afară se foloseşte o genetică avansată. Pe urmă, tehnologia de cultivare este total diferită. Am spus că acolo totul este controlat. Majoritatea legumelor se cultivă în sistem hidroponic. Ce înseamnă aceasta? Planta este așezată cu rădăcinile pe un pat nutritiv, în vata minerală sau nucă de cocos și, sigur, hrănită cu perfuzia. Și în ultima perioadă de vegetație, cultivatorul se îngrijește să introducă în perfuzia respectivă substanțe care să îi confere rezistență mare la păstrare după recoltare. Deci, pe de o parte, vorbim de gene cu rezistență și noi cunoaștem o genă long-term life, durată lungă de păstrare - LTL. Este cunoscută în limbajul nostru, al amelioratorilor, cei care ne ocupăm de genetica plantelor. Această genă a fost multiplicată și introdusă la toate speciile. Sigur, pentru început a fost la tomată, după care a fost dublată această genă și introdusă la majoritatea legumelor și fructelor şi sigur, genetic, iată are o genă, se pare că e dusă prin transgeneză, deci nu prin combinațiile acestea hibride, clasice. Și sigur, această genă conferă capacitate mare de păstrare. Pe de altă parte, avem, iată, substanțele acestea de hrănire, de nutriții care contribuie la păstrare și de ce nu în ultima perioadă și tratamente după recoltare care să asigure. Sunt inhibatori, spre exemplu, la cartof, la ceapă. Ceapa noastră imediat încolţeşte, mai ales se recomandă ca după recoltare să nu o mișcăm de multe ori pentru că mișcarea cepei provoacă încolțirea ei, stricarea bulbului cepei. Dar cea din import nu are nicio problemă, pentru că este inhibată cu inhibatori din aceștia de încolţire și sigur, rezistă foarte mult. Acum, sigur, acolo aceste substanțe sunt permise, pentru că avem și o situație destul de complicată. De exemplu, avem substanțe în Uniunea Europeană care într-un stat sunt acreditate și în celelalt stat nu, deși vorbim de Uniunea Europeană. Dar, sigur, iată că se folosesc aceste substanțe, mergând chiar până la iradierea, se practică în afara României. Nu avem astfel de aparate. Iradierea fructelor - practic se moară viața enzimatică din interiorul lor. Acestea rămân statice. Sigur, pot fi pe urmă comercializate tot pe cale chimică sau pe căi din acestea mecano-fizico-chimice, să reușeşti schimbarea culorii. Se știe că la banane, de exemplu, cam așa se procedează, dar...

Realizator - Daniela Petrican: Şi, până la urmă, care credeți că este punctul sensibil al legumiculturii românești?

Costel Vânătoru: Legumicultura românească, sigur, are câteva carențe. De exemplu, nu s-a investit în cercetare, pentru a obține creații biologice valoroase, competitive pentru spații protejate. Adică dacă vorbim de tomate, de ardei, de vinete, castraveți, semințe pentru sere și solarii, noi nu avem în România ce oferi. Deci cultivatorii noștri sunt nevoiți să cumpere semințe din afară. Iată, acele semințe din afară sunt practic cultivate în România, însă, semințele, de multe ori, chiar și acele tomate, să zicem, cultivate în România, nu au gustul și aroma de altădată, pentru că genetica nu este românească. Acesta ar fi un aspect. Pe urmă, sectorizarea pieței ar face ca produsul natural, care este mai perisabil, să ajute cultivatorul să-și primească, să aibă eficiență economică. Adică el să cultive și să muncească cu folos. Pe câtă vreme faptul că el este aruncat în această concurență, cu această piaţă externă care este mult deasupra ca tehnologie și ca genetică, automat el nu poate să fie, să facă față acestor presiuni și, sigur, automat de aceea nu, cultivatorul nostru nu reglează prețul în piață, nu stabilește el prețul în piață, deși politicienii vin și spun că ei sunt de vină. Se descarcă ușor, politicienii spunând că ei sunt de vină. Ar trebui să se asocieze, sigur, să-şi facă depozite și aruncă vina către ei. Nu, procesul sau, știu eu, fenomenul este ceva mai adânc. Ar trebui văzut mult mai adânc. Nu cred că cineva care ar avea posibilitatea să câștige, ar refuza câștigul. Nu! Ci trebuie văzut fenomenul ceva mai mai adânc, mai în profunzime. Ar trebui găsite strategii și, așa cum am spus, pentru a-i susține, pentru a-și primi, pentru a fi eficienți. De aceea sunt foarte mulți legumicultori care renunță la această meserie, pentru că este cea mai grea ramură a agriculturii. Este ramura unde se înglobează cea mai multă muncă manuală.

Realizator - Cătălin Cîrnu: Da, e nevoie și de forță de muncă. Sunt și aici probleme, dar vom mai discuta despre legumicultura din România. Mulțumim pentru discuția pe care am purtat-o astăzi, la "Apel matinal".

Costel Vânătoru: Şi eu vă mulţumesc!

Realizator - Cătălin Cîrnu: Costel Vânătoru, inginer doctor, director al Băncii de Resurse Genetice Vegetale, localizată în județul Buzău, a fost invitatul nostru la "Apel Matinal".