Ziua în care Iisus şi-a primit numele

După 8 zile de la Naşterea Sa, pruncul din Betleem, a fost tăiat împrejur, şi i s-a pus numele Iisus.

Acest moment reprezintă împlinirea Legământului încheiat de Dumnezeu cu poporul evreu, prin Avraam. Acest legământ era însemnat pe trupul evreilor prin circumciziune, care se aplică la toţi copiii de parte bărbătească.

Tot atunci se punea şi numele noului născut. Iisus Hristos, evreu după părinţii trupeşti, primeşte această rânduială a Legii Vechi şi va putea spune mai târziu: „N-am venit să stric Legea sau proorocii. N-am venit să stric ci să plinesc.” (Matei 5, 17)

Plinirea presupune respect, dar şi completare, umplere. Iisus va plini această prescripţie a Legii, prin oferirea botezului în numele Sfintei Treimi, ca mod de a intra în comunitatea celor care-i urmează.

Botezul va fi semnul Noului Legământ şi va înlocui Circumciziunea. Tăierea Împrejur a rămas însă ca semn trupesc al relaţiei cu Dumnezeu pentru poporul evreu şi pentru musulmani.

Numele pe care-l primeşte Fiul lui Dumnezeu făcut om, Iisus, vine de la numele evreiesc Iehoşua care înseamnă: „Dumnezeu mântuieşte”. Numele de Hristos care se va adăuga lui Iisus, indică misiunea celui ce-l poartă şi înseamnă „Cel Uns”.

Hristos este traducerea greacă a cuvântului ebraic „Maşiah” – "Unsul lui Dumnezeu". Aşadar este subliniată în prima zi a anului identitatea celui născut din Fecioară – anume Mântuitorul uns şi făgăduit de Dumnezeu prin proorocii Vechiului Testament.