Sfinţii Brâncoveni
Creştinii ortodocşi români îi sărbătoresc la 16 august pe sfinţii Brâncoveni, care au murit martiri la începutul secolului al XVIII-lea
Articol de Mădălin Iacob, Braşov, 16 August 2010, 00:03
Unul din cele mai hulite personaje româneşti este omul politic. Experienţa ultimilor 20 de ani, la care se adaugă şi cei 50 de ani ai comunismului, pare a îndreptăţi acestă opinie.
Se aude de multe ori părerea că noi, românii, nu ştim să facem politică. Istoria, poate cu excepţia istoriei recente, nu pare a susţine, însă o asemenea opinie. Mai ales că trecutul nostru a fost extrem de agitat.
Ascultă interviul despre martirajul Brâncovenilor realizat de Titus Dumitrică cu pr. Ionuţ Moldoveanu, specialist în Istoria bisericească:
Şi cu toate acestea, conducătorii politici au ştiut să navigheze prin apele lui tulburi. Un astfel de exemplul de om politic a ajuns să fie cinstit chiar sfânt.
În Biserica Ortodoxă, la 16 august este sărbătorit Sfântul Constantin Brâncoveanu, domnitorul Ţării Româneşti între anii 1688 - 1714. Perioada lui de domnie nu a fost una uşoară. Era tot o perioadă de criză, dar mult diferită de cea de acum.
Cele trei mari imperii, otoman, ţarist şi german erau tot timpul în conflict. Miza: Europa şi Orinetul. Muntenia lui Brâncoveanu... între ele. Ei bine, în acest climat extern cultura românească a cunoscut una din perioadele sale de înflorire.
Construcţii si renovări de biserici, cu naşterea a ceea ce numim astăzi stilul brâncovenesc, înfiinţări de şcoli şi universităţi, tipărire de cărţi. Totul... graţie politicii lui Constantin Brâncoveanu.
Faptul că este cinstit ca sfânt nu se datorează însă acestor realizări, ci morţii sale. Cuvântului rostit înainte de moarte, copiilor săi "Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta; să ne mântuim cel puţin sufletul, spălându-ne păcatele în sângele nostru!".
Împreună cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi cu sfetnicul Ianachie, Vodă Brâncoveanu fusese arestat şi schingiuit de turci.
Le-au promis viaţa în schimbul convertirii la mahomedanism. Cei 6 au refuzat. Şi aşa, în ziua în care creştinii sărbătoreau Adormirea Maicii Domnului, sultanul le-a tăiat capul celor 6 mucenici. A început cu sfetnicul, apoi cu copii, ultimul fiind domnitorul.