Sfântul Ierarh Spiridon

Aţi auzit, poate, că Biserica are anumite învăţături secrete pe care le ţine ascunse de credincioşi în pivniţele Vaticanului. Cei care susţin astfel de teorii ne spun şi că descoperirea acelor învaţături ar dinamita tot ceea ce ştim despre Iisus.

În realitate, aceste învăţături nu sunt nicidecum secrete şi le poţi găsi în orice carte de istorie bisericească. Au fost numite de Biserică erezii, adica minciuni. Biserica a ajuns să le considere aşa dupa ce s-a discutat asupra lor. Discuţiile sunt consemnate şi ele şi nu au nimic secret. Adunările în care au fost dezbătute aceste lucruri s-au numit sinoade ecumenice, adică sfaturi ale creştinilor din întreaga lume.

La primul sinod ecumenic, în anul 325, spre exemplu, s-a discutat dacă Hristos este Dumnezeu Întrupat sau doar un om deosebit. Sfântul Spiridon, prăznuit la 12 decembrie de ortodocşi şi greco-catolici, a participat şi el, susţinând că Iisus este om deplin si Dumnezeu deplin, de aceeaşi fiinţă cu Tatăl si cu Duhul Sfănt. Spiridon era episcopul Trimitundei, o cetate din insula Cipru.

Tot la Sinodul I ecumenic s-a discutat despre faptul că Dumnezeul creştin este Unul în fiinţă, dar în trei Persoane. Un filosof elen, care era prezent, suţinea că acest lucru este ilogic.

Atunci Sfântul Spiridon, ca să-i explice, a luat o cărămidă, si făcând semnul crucii peste ea, a spus că acea cărămidă există aşa cum există şi Treimea. Cărămida este una dar din trei elemente: lut, apă şi foc. Şi, la cuvântul său, din cărămidă s-a ridicat o flacără, apa a curs şi lutul i-a ramas în pumn. Minunea l-a convins pe filosof, iar noua ne-a lăsat un tâlc. Anume că logica obişnuită nu poate explica orice.