Sfântul Antim Ivireanul sărbătorit la 300 de ani de la moarte
Patriarhia Română a declarat 2016 drept an omagial al Sfântului Antim, tipograf şi om de cultură din secolul al XVIII-lea, care a introdus limba română în cultul Bisericii.
Articol de Remus Rădulescu, 27 Septembrie 2016, 12:20
Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române va sluji marţi, 27 septembrie, Liturghia pe Dealul Patriarhiei împreună cu Patriarhul Ioan al Antiohiei, aflat în vizită în România pentu a participa la manifestările dedicate Sfântului Antim Ivireanul.
Patriarhia Română a declarat 2016 drept an omagial al Sfântului Antim, tipograf şi om de cultură din secolul al XVIII-lea. De origine georgiană, Antim Ivireanul este cel care a introdus prin tipăriturile sale, limba română în cultul Bisericii.
Cine a fost Antim Ivireanul?
Pisania Mănăstirii Antim din Bucureşti (inscripţia care spune cine şi când a construit biserica) preyintă o particularitate care vorberşte despre cine a fost Antim Iivireanul. La Antim, sub pisanie se găseşte sculptat în piatră un melc.
N-o să-l mai vedeţi în altă parte. Este doar la mănăstirea bucureşteană pentru că melcul a fost ales ca emblemă de ctitorul acestei biserici: Antim Ivireanul.
De ce tocmai melcul? Pentru că fostul mitropolit al Ungrovlahiei a vrut să aibă un simbol smerit şi care să trimită oarecum la viaţa simplă a monahului.
Melcul poartă cu el tot ce are: în cochilie. Călugărul adevărat este sărac: are doar ce poartă cu el într-o geantă.
Şi la fel, este smerit precum melcul între vietăţi. Dar are întotdeauna ochii îndreptaţi în sus.
Emblema Sfântului Antim ar mai putea conduce şi la lentoarea melcului. În acest caz însă, emblema nu-l caracterizează pe Antim Ivireanul. Prin câte a realizat într-o viaţă de doar 66 de ani, mitropolitul nu a dovedit de loc că ar fi fost lent sau leneş precum melcul.
Era georgian de origine. A ajuns în Ţara Românească în 1690 adus de la Constantinopol de domnul Constantin Brâncoveanu, pentru că era un călugăr cărturar şi foarte talentat în arte.
A fost mai întâi stareţ la Mănăstirea Snagov unde a tipărit mai multe cărţi de cult şi de teologie în mai multe limbi ale lumii ortodoxe: slavonă, greacă, arabă şi română.
Antim Ivireanul a introdus limba română în cultul ortodox prin tipăriturile sale şi a contribuit în acest fel la crearea unei limbi româneşti literare.
A ajuns apoi episcop de Râmnic şi în 1708, Mitropolit al Ungrovlahiei.
Dar cum se întâmplă de obicei, valoarea unui om nu este apreciată pe măsură de contemporani. Antim a intrat în conflict cu primul domn fanariot Nicolae Mavrocordat, din cauza politicii antiotomane a mitropolitului.
A fost înlăturat din scaun şi trimis în exil la Muntele Sinai. Pe drum a fost ucis de gărzile turceşti care-l păzeau. Se întâmpla în 1716.
Antim Ivireanul a fost canonizat de Biserica Ortodoxă în 1992 şi este sărbătorit ca sfânt la 27 septembrie. Anul acesta se împlinesc trei secole de la moartea sa martirică.
