Sfântul Andrei - Apostolul românilor

Istoria creştină a Sfântului Andrei începe de la întâlnirea sa cu Iisus Hristos. Se întâmpla pe malul Lacului Ghenizaret, acolo unde Andrei împreună cu fratele său Petru trăiau din pescuit.



Într-o zi, un bărbat de vreo treizeci de ani îi cheamă să fie pescari de oameni şi ei acceptă fără şovăire. Răspunsul promt al lui Andrei şi al lui Petru, surprinzător pentru mintea omului modern, se explică prin faptul că amândoi îl auziseră pe Ioan Botezătorul propovăduind despre Mesia. Acum îl identificau în persoana lui Iisus Hristos, cel care-i chema să fie pescari de oameni.


După Înălţarea Mântuitorului la ceruri, Apostolului Andrei i-a revenit ca teritoriu de misiune regiunea din preajma Mării Negre.


Traseul său a fost prin Asia Mică, a ocolit marea pe la Răsărit şi a ajuns în teritoriile locuite de sciţii din nordul Mării Negre.


Ca drum de întoarcere, Sfântul Andrei a ales partea apuseană a Mării, acolo pe unde se varsă Dunărea. A trecut, deci, prin Dobrogea de astăzi, un teritoriu care pe atunci era locuit tot de sciţi, era provincie romană şi prin secolul al III-lea avea să se numească Scithya Minor.


Trecerea Sfântului Apostol Andrei prin Dobrogea este consemnată în scrieri istorice din secolele III şi IV şi de mai târziu, dar şi de tradiţia locului.

În părţile dintre Dunăre şi Marea Neagră s-au păstrat colinde, legende şi obiceiuri populare care vorbesc despre Sfântul Andrei, Apostol al locului.


Pe aceste temeiuri, s-a construit tradiţia originii apostolice a creştinismului românesc, iar în anul 1997, Apostolul Andrei a fost declarat de Biserica Ortodoxă Română, Ocrotitorul spiritual al României.


Povestea adevărată şi pământească a Sfântului Andrei se încheie în Grecia la Patras, unde a suferit martiriul prin răstignire pe cruce în formă de X.

Istoria spirituală, continuă însă. O percep cei care se roagă Sfântului Andrei şi primesc de la el ocrotire.