Scrisori pastorale la vreme de criză
Întrucât anul 2010 a fost unul al crizei şi al ajustărilor sociale dureroase, trimiterile la aceste probleme nu au lipsit din pastoralele liderilor religioşi din România.
Articol de Cristian Curte, 25 Decembrie 2010, 01:08
În fiecare an, de Paşte şi de Crăciun, întâistătătorii bisericilor ortodoxe, romano, respectiv greco-catolice, trimit clerului şi credincioşilor scrisori pastorale. Concepute sub formă de epistolă ele tratează teme diferite, de la cele teologice până la cele care vizează realităţi sociale sau politice.
P.F. Daniel, Patriarhul B.O.R. subliniază astfel faptul că astăzi: „Criza stabilităţii sau a unităţii familiei se amplifică în contextul creşterii sărăciei, şomajului şi a nesiguranţei zilei de mâine.
Din aceste motive sunt urgent necesare următoarele orientări: intensificarea vieţii spirituale şi a activităţii pastorale, a solidarităţii între familii, dezvoltarea de programe sociale de susţinere a familiilor sărace, mai ales a celor care au copii mulţi.”
Tema generoasă teologic, a vremurilor de criză, îi dă prilejul întâistătătorului B.O.R. să ceară credincioşilor şi sprijinul pentru construirea noii Catedrale Patriarhale, cel mai important proiect în derulare al Patriarhului Daniel, văzută ca un „simbol major al comuniunii, cooperării şi demnităţii noastre ortodoxe româneşti.”
Î.P.S. Ioan Robu, Arhiepiscopul Romano-Catolic de Bucureşti, îşi deschide pastorala cu o meditaţie asupra copilului şi abandonului şcolar, prilejuită de un concert caritabil.
Un paragraf face chiar o trimitere transparentă la reducerea indemnizaţiei pentru concediul maternal, o lege „care nu are nimic în comun cu responsabilitatea pentru binele comun al poporului nostru” şi la starea de sărăcie a pensionarilor care „sunt trataţi de autorităţile Statului ca nişte oameni în plus”.
Scrisoarea se încheie cu câteva consideraţii teologice asupra misterului Întrupării: „Într-o poezie a sa, Sfânta Tereza de Lisieux spunea că Isus a preferat braţele Mariei în locul tronului său regesc.”
P.F. Lucian, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, are un mesaj de Crăciun eminamente teologic. El le spune preoţilor şi credincioşilor că, în fond, „nimeni nu poate oferi ceea ce nu are.
Chemarea noastră în Isus este legată de slujire şi asta înseamnă jertfă şi suferinţă, asumate însă liber prin puterea iubirii. Lepădarea de credinţă a lumii de azi trebuie combătută ca întotdeauna, simplu, prin căutarea voinţei lui Dumnezeu în viaţa de zi cu zi.”
Înaltul ierarh atacă secularizarea societăţii care „cere lucrări fără jertfă, vieţi fără de grijă, iar morţile uşoare, la comandă.” Dar, conchide spunând că „iubirea bună, adevărată, nu numai că alungă frica, dar nici nu se fereşte de ocaziile de încercare.”
Î.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, al doilea prelat în ierarhia B.O.R., punctează concreteţea personajului istoric Iisus din Nazareth, care este totodată Fiul lui Dumnezeu care „S-a întrupat, a luat chip de om şi a trăit într-un context concret, în sânul unei familii, alături de mama Sa şi de bătrânul Iosif, în mijlocul unui neam anume.”
În acelaşi timp înaltul ierarh face trimitere şi la actuala criză spunând: „Vremurile sunt grele, criza este adâncă şi continuă, sărăcia, răul, urâtul, hoţia şi minciuna se dezlănţuie nemilos asupra lumii.
Cu toate acestea, se cuvine să ne întrebăm împreună cu Sfântul Apostol Pavel: Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia,
sau sabia? ”
Î.P.S. Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, cunoscut pentru poziţiile sale tranşante la adresa puterii politicie, a dat publicităţii o declaraţie în locul obişnuitei întâlniri cu presa, care nu a mai avut loc din pricina unor probleme de sănătate.
În mesajul său, el atacă violent clasa politică românească, reproşându-i că „jură cu mâna pe Biblie” dar în acelaşi timp face „legi împotriva Bibliei.”
Speranţa Mitropolitului de la Cluj se îndreaptă, în cele din urmă, către părinţi, cărora li se adresează direct: „Cutremuraţi-vă de familiile destrămate şi de copiii lor. Oferiţi-le pruncilor voştri mai puţin televizor şi mai multă lectură: din cărţile frumoase şi, pe cât se poate, pagini alese din Sfintele Scripturi.
Faceţi din Fiul Mariei un prieten al copiilor voştri şi fiţi siguri că Pruncul Iisus vă va surâde din iesle, iar Copilul Iisus va merge spre Nazaret ţinându-vă de mână.”