Scandalurile de pedofilie în Catolicism - cauze şi reacţii

"Papa să fie arestat"- nu e declaraţia unui nebun ci a unor respectabili britanici responsabili de multe campanii atee în Marea Britanie.

Biologul Richard Dawkins şi jurnalistul Christopher Hitchens au contactat un avocat pentru a găsi o procedură legală care să faciliteze arestarea Suveranului pontif pentru crime împotriva umanităţii.

Papa urmează să viziteze Anglia în luna septembrie, anul acesta.

Principalul cap de acuzare ar fi tăinuirea molestării a 200 de copii de către un preot american care a lucrat într-o şcoală pentru surdo-muţi în Milwakee până în 1974.

Ascultă emisiunea Luminile nopţii din 11 aprilie 2010, în care au fost analizate posibilele cauze ale scandalurilor de pedofilie din Biserica catolică:

Papa Benedict, pe atunci cardinalul Ratzinger, şef al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, ar fi ştiut de situaţie şi nu ar fi făcut nimic.

Proba? O scrisoare în latină pe care ar fi trimis-o autorităţilor ecleziastice americane încercând să muşamalizeze cazul.

Încercând să verific dacă informaţia este veridică l-am interpelat pe părintele Ieronim Iacob, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, care mi-a oferit un amănunt interesant.

Cardinalul Ratzinger ar fi fost dispus în acea vreme continuarea cercetărilor bisericii în privinţa respectivului preot chiar dacă, şi aici intervine un aspect neluat deloc în seamă de presă, justiţia americană clasase dosarul…

Deci presupuşii 200 de copii abuzaţi nu au obţinut un verdict în instanţă.

În schimb au avut parte de unul în presă şi acum, iată, în Marea Britanie ar putea avea parte de un nou val de simpatie. În final biserica catolică l-a şi îndepărtat pe respectivul din preoţie.

Oricum, ceea ce este cert, şi ceea ce şi Papa Benedict recunoaşte, Vaticanul are probleme.

Scandalurile de pedofilie nu au fost fabricate, chiar dacă mass media le-a umflat.

Şi a facut acest lucru pentru că e în căutare de rating şi pentru că face aşa cu orice subiect.

Gurile rele spun că e o intenţie de denigrare a bisericii, dar până la denigrarea din mass media ar trebui să existe o virulentă recţie în interior, căci mă îndoiesc de faptul că sutele de mii de preoţi catolici nu condamnă faptele confraţilor lor pedofili.

Potrivit lui Radu Preda, directorul Institutului INTER din Cluj Napoca, nu există curăţenie mai bună decât cea pe care o face biserica prin propriile mijloace.

Cam de aceeaşi părere este şi părintele Ieronim Iacob care a declarat pentru România Actualităţi că avalanşa de devieri sexuale are o vechime de câţiva zeci de ani.

Mai exact în preajma anilor 60-70. După aceea, în biserică pare să fi fost linişte.

A fost momentul, spune el, când toată societatea s-a emancipat şi când mulţi clerici au considerat că pot fi la rândul lor mai libertini.

Apoi, o bună parte din aceşti preoţi au fost excluşi şi acum biserica e mai curată.

Daniel Barbu, profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice din Bucureşti, crede că problemele de astăzi sunt şi cele de acum 2000 de ani şi ţin de condiţia umană care mereu va da rateuri.

Nu e vina Bisericii, care propovăduieşte binele, că oamenii fac răul.

Celibatul - o cauză a comportamantului pedofil în rândul clericilor catolici?

Biserica catolică nu pare să fie dispusă să renunţe la celibat deşi cardinalul Cristoph Schonborn consideră că aceasta ar putea fi una dintre cauzele care stau la baza scandalurilor de pedofilie.

Arhiepiscopul Vincent Nichols, preşedinte al Conferinţei episcopale din Anglia şi Ţara Galilor, a declarat pentru BBC că statisticile arată un număr mai mare de pedofili în rândul familiilor decât între preoţii celibatari.

Şi asta s-ar explica prin faptul că cei dedicaţi lui Dumnezeu îşi pot stăpâni mai bine impulsurile sexuale decât cei care duc o viaţă profană tocmai pentru că se dedică unui ideal.

Un lucru e sigur. Deşi scandalurile zdruncină serios biserica, sondajele nu par să arate că mileniul trei va fi altfel decât religios.

Dimpotrivă, se constată un reviriment al credinţelor de orice fel, nu numai tradiţionale.

Gândindu-ne la Malreaux am putea să ne bucurăm pentru că, altfel, spunea el, ar însemna ca mileniul trei să nu mai fie deloc.