Sărbătoarea Naşterii Domnului

De Crăciun, creştinii sărbătoresc coborârea lui Dumnezeu pe pământ şi naşterea Sa ca om dintr-o Fecioară. Este sărbătoarea unei minuni.

Sfânta Maria, rămasă însărcinată în mod miraculos, fără a fi avut relaţii trupeşti, venise împreună cu logodnicul său Iosif din Nazaret, unde locuiau, la Bethleem pentru a se înscrie la recensământul cerut de împăratul roman Agustus.

În timpul acestei călătorii, Maria a născut într-un staul unde se cazaseră din cauza lipsei de locuri pentru înnoptare în hanuri.

Naşterea a fost însoţită de semne neobişnuite: un cor de îngeri cânta „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oamenii de bunăvoire”, iar trei înţelepţi, magi cum li se spune, au venit din Orient călăuziţi de o stea şi i-au adus pruncului daruri ca unui împărat.

Toate aceste detalii sunt prezentate în Evanghelii şi auzite în Biserici, la Liturghia din ziua de 25 decembrie.

În amintirea stelei care i-a condus pe magi, copiii obişnuiesc să meargă în ziua de 25 dembrie cu steaua, vestind că Fecioara Maria a născut pe Mesia.

Naşterea lui Iisus Hristos a fost atunci şi este de atunci un moment de mare bucurie pentru oamenii credincioşi, pentru că se împlineşte o promisiune veche făcută de Dumnezeu oamenilor, că-l va trimite pe pământ pe Mesia să mântuiască lumea.

Bucuria este exprimată şi astăzi ca şi în vechime prin colindele care se cântă de Crăciun şi înainte de sărbătoare. Ele spun în diverse forme cântate acelaşi lucru că Dumnezeu vine printre oameni ca să facă lumea mai bună.