Sâmbăta moşilor de vară

În sâmbăta dinaintea Rusaliilor, credincioşii merg la Biserică cu coşuri cu pachete şi colivă pe care le dau de pomană după slujbă. De asemenea, mormintele sunt curăţate şi împodobite cu flori şi lumânări aprinse.

În cultul creştin, sâmbătă este ziua din săptămână în care sunt pomeniţi morţii. Sâmbăta din ajunul Rusaliilor nu este, însă, una oarecare, întrucât în această zi sunt pomeniţi toţi strămoşii, adică aceia care fac parte din neamul fiecăruia, fără respectarea vreunui soroc.

De ce acum, înainte de Rusalii? Pentru că Pogorârârea Duhului Sfânt, sărbătorită de Rusalii, este evenimentul care a pus început vizibil Bisericii, adică acelei comunităţi a oamenilor care cred în Iisus Hristos.

Ascultă reportajul realizat de mircea Toma despre simbolismul colivei:

Din Biserică nu fac parte doar cei vii, ci şi cei plecaţi din lumea aceasta. De fapt ei sunt tot vii, sufleteşte vorbind, deşi trupeşte nu mai sunt printre noi.

Sărbătoarea începutului Bisericii, acea realitate unde se lucrează Învierea, este firesc să fie şi a celor adormiţi, care au plecat cu credinţa şi nădejdea în Înviere.

De aceea sunt pomeniţi moşii şi strămoşii. Se întâmplă lucrurile ca-ntr-o sărbătoare de familie.

Când un membru împlineşte o vârstă, se adună toţi împeună, în mod fizic, sau măcar sufleteşte, cu gândul şi urarea. Şi această adunare împreună se întâmplă pentru că ne leagă între noi afecţiunea, respectul, iubirea.
Acelaşi temei îl are şi pomenirea moşilor şi strămoşilor. Îi pomenim pe cei morţi, ne rugăm pentru ei, pentru că sentimentele noastre faţă de ei nu au încetat odată cu moartea.

Singura trăire umană care trece dincolo de moarte este iubirea. Ea ne leagă încă de cei plecaţi, mai de curând sau mai de demult.

Acelaşi sentiment ne leagă şi de cei rămaşi. Iar cel mai la îndemână semn al bunelor sentimente faţă de cineva este fapta bună.

A da de pomană e o faptă bună pe care o faci în amintirea cuiva drag care nu mai poate face el însuşi acea faptă.

În acest fel, dragostea care te leagă de acela se înmulţeşte, se revarsă în afara relaţiei stricte cu acea persoană.

Pomenirea morţilor prin rugăciune şi prin datul de pomană este de aceea şi un gest de mărturisire al credinţei că faci parte din Biserică, o mare familie în care toţi sunt fraţi.