Postul Sânpetrului

Sărbătoarea celor mai importanţi 2 Apostoli ai creştinismului - Petru şi Pavel - este precedată de o perioada de Post.

Biserica recomandă acest fel de a aştepta sărbătoarea de la 29 iunie, întrucât postul este în tradiţia creştină gestul prin care omul răspunde lui Dumnezeu pentru darurile sale. Iar cei doi Apostoli Petru şi Pavel sunt oamenii care au dăruit prin misiunea lor, creştinismul continentului european.

Darul presupune sacrificiu. Cei doi au sacrificat totul: Petru a murit martirizat la Roma, răstignit pe o cruce cu capul în jos, Pavel decapitat în acelaşi oraş.

Postul este şi el un sacrificiu. A nu mânca de dulce, adică alimente cu carne, brânză, ouă, presupune a te înfrâna, a-ţi sacrifica pofta. E o limitare liber asumată, cu consecinţe în primul rând în plan spiritual.

Exerciţiul postului îl face pe om mai stăpân pe sine, pentru că de la stăpânirea stomacului, se merge mai departe: la stăpânirea egoismului, a mândriei, la înfrânarea de a-l judeca pe celălalt.

Dealtfel postul nu e doar o schimbare a regimului alimentar, el include întregul comportament al creştinului. Cine ţine post se înfrânează şi de la distracţii, şi de la viaţă sexuală. Abţinerea de la aceste gesturi fireşti înseamnă o limitare liberă a propriei persoane care are valoarea unei jertfe.

Creştinismul a cucerit o lume păgână tocmai prin forţa sacrificiului primilor creştini. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel înşişi au murit pentru credinţa lor.

Ei sunt înfăţişaţi în icoană îmbrăţişaţi, ca un simbol al unităţii celor două spaţii creştine: Apusean şi Răsăritean. Postul dedicat lor, şi care începe astăzi, transmite, însă, mesajul , că unitatea nu se păstrează altfel decât prin sacrificiu.

Durata postului Sfinţilor Apostoli este variabilă de la an la an, în funcţie de data Paştilor. El începe luni, la o săptămână după Rusalii, o sărbătoare care cade la 50 de zile după Paşti. Cu cât Paştele cade mai târziu, cu atât se scurtează durata Postului Sfinţilor Apostoli.