O vorbă bună - Tristeţea

Tristeţea este parte din viaţă. Un eşec, o despărţire, o dezamăgire este firesc să te întristeze.

Tristeţea este rana sufletului, spunea un sfânt creştin. Dar, ca orice rană, pe lângă durere, provoacă şi o mobilizare de energii pentru cicatrizare.

Se spune că o bătrână a întâlnit într-o zi la marginea drumului o fiinţă ciudată firavă şi foarte abătută. „Cine eşti?”, a întrebat-o. „Eu sunt tristeţea” a răspuns strania arătare.

„Şi de ce eşti atât de tristă? - Pentru că toţi oamenii fug de mine. Unii mă primesc pentru o bucată de vreme, dar mă alungă prea repede. Nu-şi dau seama că eu vreau să le fac un bine. Să-i ajut să se elibereze de ei înşişi”.

Tristeţea era atât de tristă încât îi venea să izbucnească în plâns. Bătrâna a îmbrăţişat-o şi i-a zis: „Plângi, descarcă-te. Eu te înţeleg şi de aceea te voi însoţi ca să-ţi fie mai uşor cu oamenii. – Dar cine eşti tu?, întrebă mirată tristeţea. – Eu, răspunse bătrână, sunt Speranţa."

Poţi descărca varianta audio a rubricii O vorbă bună difuzată în programele Matinal şi Obiectiv România aici.