O vorbă bună: Noapte şi zi
Chipul unui om tolerant şi înţelegător e mai destins decât mina încruntată a celui care are tot timpul ceva de reproşat.
Articol de Remus Rădulescu, 25 Ianuarie 2016, 12:34
Bunătatea şi răutatea unui om se văd, se zice, pe faţa lui. Omul bun are o anumită lumină pe chip, în timp ce omul rău e dimpotrivă, întunecat.
Nu ştiu cât de valabilă este această părere, dar drept este că chipul unui om tolerant şi înţelegător e mai destins decât mina încruntată a celui care are tot timpul ceva de reproşat.
Se spune că într-o mănăstire, stareţul, care era un om înţelept, şi-a întrebat într-o zi ucenicii: „Când vă daţi seama că noaptea s-a sfârşit şi a început ziua?”
Unul dintre călugări a răspuns: „Când reuşesc să văd vârful brazilor de dincolo de gardul mănăstirii.” Altul a zis: „Atunci când de la fereastra chiliei mele disting crucea de pe turla bisericii.”
Stareţul nu a fostr mulţumit de răspunsuri şi le-a spus varianta corectă: „S-a făcut ziuă atunci când reuşeşti să vezi un om oarecare şi să recunoşti în el pe fratele tău. Dacă nu poţi să faci asta, în sufletul tău este noapte, chiar dacă soarele e sus pe cer.”
Dacă e să aplicăm cuvintele acestui stareţ înţelept în dreptul fiecăruia, ce am găsi în suflet: lumină sau întuneric?
Poţi descărca varianta audio a rubricii O vorbă bună difuzată în programele Matinal şi Obiectiv România aici.
