Mitropoliţii Andrei Şaguna şi Simion Ştefan canonizaţi
La ultima şedinţă sinodală din 21 iulie 2011, ierarhii BOR au hotărât trecerea în calendare a noi doi sfinţi români: Mitropolitul Andrei Şaguna pentru ziua de 30 noiembrie şi Mitropolitul Simion Stefan, 24 aprilie.
Articol de Remus Rădulescu, 27 Iulie 2011, 11:09
Dosarele de canonizare ale celor doi mitropoliţi români din Ardeal evidenţiază o viata aleasă şi o activităte administrativ- cărturărească excepţională în slujba Bisericii Ortodoxe şi a neamului românesc.
Andrei Şaguna a fost Mitropolit al Ardealului între anii 1864-1873. S-a născut la 1 ianuarie 1808, la Mişkolţ, în nordul Ungariei, din părinţi de origine aromână.
Când tatăl său, negustor, a dat faliment, toată familia a fost nevoită să treacă la catolicism. Conform legilor de atunci, la vârsta de 18 ani, Atanasie (numele laic al viitorului Mitropolit) a revenit la Ortodoxie.
Studiile gimnaziale le-a urmat la Mişcolt şi Pesta, la Gimnaziul catolic al călugărilor piarişti din Pesta. Studiile superioare de Filozofie şi Drept le-a absolvit la Universitatea din Pesta. A urmat apoi cursurile Seminarului Teologic Ortodox de la Vârşeţ.
Află care au fost raţiunile canonizării celor doi mitropoliţi români în emisiunea Actualitatea credinţei realizată de Mircea Toma la 25 iulie 2011:
La 24 de ani, când a terminat studiile teologice, şi-a îndreptat paşii spre Mănăstirea sârbească Hopovo, unde a făcut un an de noviciat, iar la 25 de ani a fost tuns în monahism, pe 12 octombrie 1833, sub numele de Andrei.
Timp de 13 ani a activat în cadrul Bisericii Ortodoxe Sârbe, apreciat în mod deosebit de ierarhi, între care şi marele mitropolit Ştefan Stratimirovici de la Karlovitz şi urmaşul său, Ştefan Stancovici, apoi de Iosif Raiacici, care va ajunge, în 1848, patriarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe.
În 1846, după moartea primului episcop român de la Sibiu, Vasile Moga, mitropolitul ortodox sârb de la Karlovitz, Iosif Raiacici, l-a numit pe arhimandritul Andrei Şaguna vicar general al Episcopiei vacante de la Sibiu. A fost hirotonit apoi arhiereu în Catedrala ortodoxă din Karlovitz în 1848.
În 1864 a devenit arhiepiscop si mitropolit al reînfiinţatei Mitropolii a Ardealului, pentru care a militat, prin numeroase memorii înaintate Curţii din Viena şi patriarhului ortodox sârb.
A murit la 16/28 iunie 1873 şi, potrivit dorinţei sale testamentare, a fost înmormântat lângă biserica mare din Răşinari, unde el slujise de multe ori, "fără pompă, fără muzică şi fără predică'" prohodit de un singur preot, duhovnicul său, ieromonahul Gherman Bogdan.
Cu toate acestea, la înmormântarea lui au participat mii de români veniţi din toate părţile Ardealului. Întreaga agoniseală a vieţii a lăsat-o prin testament Arhiepiscopiei Sibiului.
Simion Ştefan a fost arhiepiscop şi mitropolit al Bălgradului (Alba Iulia de astăzi) între anii 1643-1656, avându-i sub păstorire pe toţi românii ortodocşi din Ardeal.
El s-a remarcat prin abilitatea cu care reuşeste să nu îndeplinească cerinţele de calvinizare a românilor, acceptând numai folosirea exclusivă a limbii române în biserică.
Prin decretul de recunoaştere a principelui Gheorghe Rakoczy I, din 10 octombrie 1643, i s-au impus 15 îndatoriri care urmăreau calvinizarea Bisericii româneşti, dar pe care mitropolitul nu le-a respectat.
Simion Ştefan a intrat în istoria Bisericii şi Literaturii române prin prima traducere integrală a Noului Testament în româneşte. tipărită la Alba Iulia în 1648.
Proclamarea solemnă a canonizării lui Andrei Şaguna va avea loc la 16 octombrie 2011 la Sibiu, iar a lui Simion Ştefan, la Alba Iulia, la 21 octombrie 2011.