Mănăstirea Putna în proces pentru pământul donat de ctitor
Mănăstirea Putna din judeţul Suceava trebuie să-şi dovedească în instanţă dreptul la proprietate asupra vetrei mănăstirii, pentru că acest drept îi este contestat de Statul român.
Articol de Remus Rădulescu, 17 Ianuarie 2013, 11:21
Cunoscuta Mănăstirea Putna, ctitoria lui Ştefan cel Mare, se judecă de câţiva ani pentru dreptul la proprietate pe o suprafaţă de 14 hectare de teren pe care se află vatra mănăstirii, adică, biserica, chiliile, şi gospodăria.
De partea cealaltă în proces este Statul român reprezentat prin Direcţia Generală de Finanţe Publice Suceava, care contestă o decizie judecătorească din 1 iulie 2011, care consfinţeşte dreptul la proprietate al Mănăstirii.
Mănăstirea Putna a fost nevoită să-şi câştige în instanţă dreptul la proprietate, întrucât terenul era din anul 1949 intabulat pe Statul român, iar aşezământul monahal întâmpina dificultăţi în obţinerea autorizaţiilor de construcţie şi reparaţie, nefiind proprietară pe teren.
Regimul comunist a naţionalizat în 1949 Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei în care fusese inclusă "în mod accidental" şi Mănăstirea Putna, spune juristul mănăstirii, părintele Iustin Taban.
O contestare întârziată
În urma refuzului Direcţiei de Finanţe Publice Suceava de a comunica cu presa pe acest subiect, am aflat motivele contestării dreptului la proprietate al Mănăstirii Putna, de la juristul mănăstirii.
Direcţia Generală de Finanţe Suceava (DGFP) invocă faptul că nu a fost citată de instanţă în iunie 2011 când Tribunalul Suceava a decis definitiv şi irevocabil că Mănăstirea Putna este proprietară pe cele 14 ha care constituie vatra mănăstirii.
În consecinţă DGFP a depus la acelaşi Tribunal, la 7 decembrie 2011, o contestare în anulare a deciziei din 1 iulie 2011. Contestaţia a fost acceptată, deşi se depăşise de mult termenul de 15 zile, prevăzut de lege în acest caz.
DGFP invocă şi faptul că Mănăstirea Putna nu a plătit taxa de timbru, considerând că nu este scutită de la această plată întrucât "nu are calitatea de cult religios recunoscut în România", se precizează pe site-ul Mănăstirii Putna.
Următorul termen de judecare a constaţiei în anulare este 22 ianuarie 2013.
Plângeri penale depuse de Mănăstirea Putna
Juristul Mănăstirii Putna, prărintele Iustin Taban, îi acuză pe reprezentanţii DGFP de afirmaţii false în instanţă, de abuz şi de rea intenţie. De aceea mănăstirea a depus plângere penală la Curtea de Apel Suceava împotriva juriştilor de la DGFP Suceava.
Mănăstirea a făcut plângere penală şi împotriva judecătorilor care au acceptat contestarea în anulare depusă de DGFP Suceava, acuzându-i că "au judecat cauza într-o manieră absolut abuzivă şi arbitrară faţă de Mănăstirea Putna, respingând practic toate probele şi excepţiile depuse la dosar de avocatul Mănăstirii", după cum se menţionează pe site-ul putna.ro.
Un context controversat
Conflictul juridic între mănăstirea Putna şi Direcţia de Finanţe publice Suceava legat de proprietatea asupra celor 14 hectare care constituie vatra mănăstirii are loc în contextul unui litigiu mai vechi privind Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei.
De mai mulţi ani Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor solicită statului retrocedarea către Biserică a acestui fond care cuprinde 192 000 de hectare de pădure.
Decizia judecătorească din 1 iulie 2011 care reglementează dreptul la proprietate al Mănăstirii Putna asupra celor 14 hectare conţine şi afirmaţia conform căreia Decretul din 1949, prin care Fondul Bucovina a fost desfiinţat de Statul comunist este declarat nul.
Această afirmaţie conţinută de o decizie judecătorească ar putea constitui încă un temei legal pentru Arhiepiscopia Sucevei de a continua demersurile de retrocedare a Fondului bisericesc al Bucovinei.
