Întâmpinarea Domnului
La 2 februarie, creştinii sărbătoresc primirea lui Iisus la Templul din Ierusalim, la 40 de zile de la naşterea Sa.
Articol de Remus Rădulescu, 02 Februarie 2010, 10:29
În ziua de 2 februarie se împlinesc 40 de zile de la Naşterea Domnului. Biserica sărbătoreşte momentul întâmpinării Lui în templul de la Ierusalim.
Acest moment se încadrează în şirul gesturilor pe care Fiul lui Dumnezeu făcut om le împlineşte după Legea lui Moise.
Rânduiala evreilor prevedea ca fiecare prunc întâi născut de parte bărbătească să fie adus de părinţii lui la templu pentru a fi închinat Domnului. Acest act de închinare era marcat şi de jertfa unei perechi de turturele sau a doi pui de porumbel.
Hristos împlineşte rânduiala aducerii la templu, ca şi pe cea a tăierii împrejur la 8 zile. Erau paşi de curăţire pe care Moise îi primise ca poruncă de la Dumnezeu.
Iisus respectă acest demers de curăţire, deşi era pe deplin curat, născându-se printr-o minune dintr-o fecioară. Respectă legea, însă, pentru a putea spune mai târziu: „N-am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.” (Matei 5, 17)
A împlini înseamnă deopotrivă a respecta şi a completa, a desăvârşi. Iisus respectă Legea dar o şi împlineşte, o face deplină, propunând ca lege a existenţei iubirea.
De altfel, chiar în momentul aducerii la templu, se descoperă ceva din această lucrare de împlinire, de completare a Legii. O descoperă personajele care îl întâmpină.
Simeon, bătrân drept şi temător de Dumnezeu, cum îl descrie Sfântul Evanghelist Luca, şi proorociţa Ana, văduvă de o viaţă, sunt doi oameni care au făcut mai mult decât să respecte Legea. Cum? Prin jertfa lor din iubire faţă de Dumnezeu.
Ei au transformat jertfele pe care legea le prescria şi pe care evreii le împlineau în mod exterior, formal, în ofrande ale vieţii lor: Simeon prin jertfa aşteptării lui Hristos, Ana prin jertfa curăţiei, sau a asumării văduviei.
Viaţa le era dedicată în totalitate lui Dumnezeu. De aceea în Biserica Catolică sărbătoarea de astăzi este şi ziua vieţii consacrate, adică ziua călugărilor şi a călugăriţelor.
Aceste două personaje, Simeon şi Ana mărturisesc parcă înainte de vreme, că a împlini o lege e mai mult decât a respecta orbeşte nişte reguli. Acesta este, de altfel, răspunsul uman în faţa iubirii lui Dumnezeu. E răspunsul ascultării, al fidelităţii şi al nădejdii în puterea Lui. E modul uman de a-l întâmpina pe Dumnezeu aici pe pământ.