Înălţarea Sfintei Cruci
Creştinii ortodocşi şi catolici sărbătoresc la 14 septembrie Înălţarea Sfintei Cruci, o zi care aminteşte de găsirea lemnului crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos.
Articol de Remus Rădulescu, 14 Septembrie 2009, 13:50
În anul 312 după Hristos, împăratul roman Constantin îl învingea în lupta de la Pons Milvius pe Maxenţiu. Înainte de luptă Hristos îi apăruse în vis lui Constantin şi îi ceruse să însemne steagurile şi scuturile cu o cruce.
Lupta de la Pons Milvius avea să fie începutul convertirii împăratului Constantin.
Odată ajuns împărat peste tot imperiul, Constantin a trimis-o pe mama sa Elena la Ierusalim, să găsească crucea pe care a fost răstignit Iisus.
Împărăteasa mamă a găsit toate cele trei cruci şi piroanele. Neştiind care este crucea pe care a fost răstignit Dumnezeu-Omul, a atins o femeie moartă de cele trei cruci, iar femeia a înviat în momentul în care a fost atinsă de crucea căutată.
Ulterior, împăratul Constantin cel Mare a construit la Ierusalim Biserica Învierii Domnului care a fost sfinţită la 13 septembrie 335. A doua zi, 14 septembrie a fost aşezată în biserică Sfânta Cruce găsită de împărăteasa Elena.
În secolul al VII-lea, Biserica Învierii din Ierusalim a fost profanată de perşi, iar lemnul crucii a fost furat. Relicva a fost recuperată în urma războiului bizantino-pers în anul 629. Părticele din acest lemn au fost împărţite în mai multe locuri din lume.
În prezent cea mai mare parte din lemnul Sfintei Cruci se găseşte la Mănăstirea Xiropotamou din Muntele Athos
Înălţarea Sfintei Cruci este singura sărbătoare mare din creştinism în care se ţine post.
Ea aminteşte de sacrificiul lui Iisus Hristos pe cruce pentru mântuirea oamenilor, iar postul este considerat gestul de sacrificiu personal al credinciosului ca mulţumire adusă lui Dumnezeu.
Crucea este simbolul creştinismului şi este indisolubil legată de Înviere Creştinul ştie că după suferinţa crucii urmează bucuria învierii. De aceea crucea, în sens spiritual vorbind, se cere dusă cu pace şi speranţă.