Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor

Suntem în a 40-a zi de la Paşti. Într-o zi ca aceasta, acum aproape 2000 de ani, Iisus Hristos se arăta pentru ultima dată ucenicilor, aşa cum relatează Evangheliile şi cartea Faptele Apostolilor.

Această ultimă întrevedere a avut loc pe muntele Măslinilor, lângă Ierusalim. Iisus le-a spus ucenicilor să nu se depărteze de cetate pentru că peste zece zile aveau "să se îmbrace cu putere de sus", puterea ce-i va face convingători în misiunea lor. Se referea desigur la Coborârea Duhului Sfânt.

După aceste ultime cuvinte, spun cărţile Noului Testament, Iisus s-a înălţat la cer. Înălţarea Domnului este o despărţire, dar, în acelaşi timp, în mod paradoxal, şi o certitudine a unei prezenţe.

Iisus le spusese Apostolilor că va rămâne cu ei până la sfârşitul veacurilor. Despărţirea de la Înălţare este, de aceea, nu o părăsire ci o trecere în alt plan a prezenţei lui Iisus. Este dimensiunea spirituală, singura în care are loc marea întâlnire cu Dumnezeu.

Înălţarea Domnului este şi ziua eroilor. Sunt pomeniţi eroii astăzi pentru că ei au mers pe acelaşi drum ca şi Iisus Hristos – prin jertfă spre înălţare.

Eroii s-au sacrificat pentru libertate şi demnitate, valori care înalţă orice trăire umană.

Jertfa lor are valoare istorică pentru că a contribuit într-un anumit moment la binele ţării, dar are şi o valoare spirituală, veşnică, aşa cum are orice act nobil, izvorât din iubire.

Cu o întrerupere în vremea comunismului, sărbătoarea eroilor în ziua Înălţării Domnului a fost reluată după 1989.

În joia Înălţării, în biserici şi la monumente au loc slujbe de pomenire şi ceremonii militare dedicate eroilor, iar la ora 12.00, clopotele bisericilor ortodoxe vor fi trase în semn de recunoştinţă faţă de cei care s-au jertfit pentru neam, credinţă şi ţară.