Adormirea Maicii Domnului

În cultul creştin, Maica Domnului este omul care se bucură de cea mai mare cinstire după persoanele Sfintei Treimi. Ea l-a născut pe Fiul lui Dumnezeu ca om, iar când a murit a fost ridicată cu trupul la cer.

Credinţa Bisericii că Fecioara Maria n-a rămas cu trupul în mormânt se bazează pe o tradiţie păstrată din primele veacuri creştine. Sfântul Apostol Toma nu a fost la înmormântarea Mariei la Ierusalim şi a venit după trei zile.

Vrând s-o mai vadă odată pe Maica Domnului, a deschis mormântul şi astfel a constatat că trupul ei dispăruse. De aici credinţa că Maica Domnului este primul om înviat după Iisus Hristos.

Adormirea Maicii Domnlui este hramul celor mai multe mănăstiri din România. De aceea sărbătoarea de la 15 august este prilejul celor mai mari pelerinaje. Ortodocşii se adună la Nicula, Rohia, Moisei, Sâmbăta, Putna. Catolicii merg în pelerinaj la Radna în judeţul Arad şi Cacica Suceava.

Mormântul gol al Maicii Domnului de la Ierusalim

Undeva în Ierusalim, lângă măslinii milenari ai grădinii Ghetsimani, se află un mormânt gol. El este într-o biserică in care ca să intri nu urci ci cobori câteva zeci de trepte.

Într-o stâncă este săpat mormântul Maicii Domnului, vizitat de orice pelerin ajuns în cetatea sfântă. Acest loc este semnul pământean al sărbătorii de la 15 august.

Maica Domnului a plecat de aici şi s-a mutat în lumea invizibilă, o lume percepută, totuşi, de credinţa celor ce se numesc creştini.

Maria este cel mai respectat şi admirat om, din câţi s-au născut. O dovedeşte şi faptul că numele ei este cel mai purtat în toată lumea. Numai la noi în ţară, peste 2 milioane de români se cheamă Maria, Marius sau cu alte derivate din numele ei.

Popularitatea Sfintei Maria este invers proporţională cu vizibilitatea ei. A avut o viaţă discretă. Nu ştim decât puţin despre ea.

Şi-a petrecut copilăria în templul din Ierusalim, a primit Bunavestire, a născut pe Fiul lui Dumnezeu ca om şi când a murit a fost luată cu tot cu trup la cer. Istoria a consemnat mai multe amănunte despre alte personaje din jurul lui Iisus.

Discreţia Maicii Domnului vorbeşte despre smerenie, ascultare, iubire – calităţi care se trăiesc cu adevărat fără zgomot.

Maica celor necăjiţi

„Nu lăsa Măicuţă să pierim pe cale, căci noi suntem fiii lacrimilor tale.” Refrenul acesta este cântat de sute de mii de oameni în curţile mănăstirilor Nicula, Rohia, Moisei, sau Putna de Adormirea Maicii Domnului.

Maica Domnului, în marea familie creştină, este percepută aşa cum fiecare îşi ştie mama, în mica lui familie de-acasă. Şi ne amintim, de când eram copii, că mama era mai îngăduitoare şi cea care ne apăra în faţa asprimii paterne, şi o făcea cu lacrimi uneori.

În lumea spirituală, Sfânta Maria este cea care răspunde cu bunătate lacrimilor oamenilor. Ea se roagă pentru cei care-şi pun nădejdea în ea. Ea pune o vorbă bună la Fiul lui Dumnezeu şi-al ei.

La 15 august este sărbătorită plecarea din lume a Maicii Domnului. Şi e bine spus sărbătorire. E prilej de bucurie nu de tristeţe. Maica Domnului nu a murit ci a înviat.

Că e aşa o arată prin credinţă şi sutele de mii de pelerini care merg s-o întâlnească pe cale şi să-i ceară ajutor.

Printre puţinele sale cuvinte consemnate în Noul Testament, sunt şi cele rostite la Nunta din Cana Galileii: "Faceţi ce vă va spune Fiul meu" (Ioan 2,5). Un mesaj esenţial: ascultarea de Dumnezeu – aceasta-i soluţia să nu pieri pe cale.