Vintage, un cuvânt nou cu un nobil aer...vechi
Cuvântul e împrumutat tot de la englezi, dar, din nou, rădăcinile trebuie să i le căutăm în latina cultă din evul mediu târziu.
Articol de Anca Șurian Caproş, 27 Ianuarie 2016, 13:57
Deşi, de regulă, când vine vorba de modă totul trebuie să fie... ultimul răcnet, există un cuvânt, culmea, destul de nou pentru care vechimea unui obiect devine semn de distincţie şi poate fi şi la modă.
Cuvântul e împrumutat tot de la englezi, dar, din nou, rădăcinile trebuie să i le căutăm în latina cultă din evul mediu târziu.
La noi VINTAGE e de găsit deocamdată doar în "Dicţionarul de cuvinte recente", ediţia a III-a, coordonată ca şi celelalte două de Florica Dimitrescu, deşi se referă de cele mai multe ori la... vechituri. Vechituri cu stil însă, pentru că altfel nu văd de ce ar fi avut nevoie de concurenţă mai popularul "second hand".
Iar stilul e dat de sensul propriu al acestui cuvânt cuvânt care în engleză, ca şi în română sau în franceză se referă la "anul sau locul în care un vin, de obicei nobil, a fost produs". http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/vintage)
Şi, probabil, pornind de la ideea că vinul devine mai bun în timp au apărut apoi şi "vechiturile" care merită păstrate în dulap, în garaj sau în vitrină pentru valoarea lor artistică, financiară sau sentimentală. Pentru că VINTAGE poate fi şi un divan vechi, dar frumos şi bine păstrat, şi o pereche de blugi din perioada flower power pe care o mamă i-a pus la naftalină în dulap pentru fiica sa, fiind de aceea doar pentru cineva... insensibil ceva bun de dus la second hand. Şi, în fine, VINTAGE sunt şi automobilele "de epocă", adică cele produse între 1919 şi 1930. Iar dacă acestea vi se par deja "antichităţi", pot fi considerate maşini VINTAGE cele care au mai mult de 20 de ani. Şi, în general, ceva mai vechi de 20 de ani poate deveni VINTAGE dacă e inteligent integrat într-un ansamblu altfel contemporan.
În plus, pentru că unii au observat că vechiturile fac modă s-au gândit să le şi copieze pe post de stil "vintage", îndepărtându-se puţin de sensul de la care s-a pornit, dar obţinând o recoltă bogată de clienţi dacă au ştiut să creeze acel aer "de epocă" pe care îl sugerează termenul.
Oricum de la recoltă porneşte totul! Pentru că, deşi până şi francezii l-au împrumutat din engleză (http://www.cnrtl.fr/etymologie/vintage), VINTAGE vine totuşi dintr-un vechi cuvânt franţuzesc care l-a moştenit pe latinescul "vindemia", termen ce nu denumea nimic nobil în afară de munca depusă pentru a strânge o "recoltă de struguri".