Vânăta

Vânăta vine din patria mirodeniilor, India, de unde şi-a început lunga-i călătorie prin lume.
În China un tratat vorbea acum 2.500 de ani despre mici vinete ... verzi, albe, roşii şi de culoarea lavandei.

Lumea arabă, Egiptul, Turcia şi Balcanii au descoperit-o acum 1000 şi ceva de ani şi s-au exersat în a inventa nenumărate feluri, unele mai delicioase decât altele, de a o pregăti.

Şi, mai ales, au descoperit ghiveciul, adică potrivirea desăvârşită, unică, dintre vânătă şi cele câteva legume şi mirodenii care o fac divină: ceapa, usturoiul, roşia, ardeiul, prazul, dovleceii, ţelina, caperele, cimbrul şi dafinul şi, desigur, uleiul de măsline; dar şi potrivirea desăvârşită dintre toate acestea şi oala de lut în care se împărtăşesc, unele din celelalte, şi căreia, în turcă, i se spune güveç.

Puteţi crea un ghiveci oriental fabulos fără să pierdeţi prea mult din puterea ingredientelor: fierbeţi cam 20 de minute vinetele şi dovleceii tăiaţi rondele în oala cu aburi, cu frunze de dafin şi crenguţe de cimbru, stingeţi focul şi mai lăsaţi-le apoi cam 10 minute să se pătrundă.

Scăldaţi-le, cât sunt fierbinţi, într-un sos din ulei de măsline, felii de roşii, ardei ras, ceapă şi praz tăiate mărunt, usturoi pisat, ţelină rasă, toate crude, cimbru, cimbrişor, piper şi verdeţuri.

E o nebunie cu iaurt sau cu telemea de capră!

Sau, puteţi crea un „caviar” delicios pasând vinetele cu seminţe de susan. Sosul rămâne acelaşi.