În numele trandafirilor

Cea mai veche specie de plante cultivată în scop decorativ este nimeni alta decât trandafirul. Există documente care atestă că încă din anul 50 d. Hr. romanii cultivau trandafiri atât în plantaţii mari, cât şi în sere pentru a-şi asigura pe tot parcursul anului, rezerva necesară de extracte medicinale, ingrediente pentru mâncăruri, dar şi în scop decorativ.

Şi filosoful grec Theophrastus, în secolul IV î.Hr. a scris despre cultivarea trandafirilor în Grecia antică, dar nu pomeneşte nimic despre destinaţia acestora.

Prin grădinile noastre nu ştiu de unde au răsărit trandafirii, dar în dicţionare, cuvintele care îi denumesc au legătură şi cu urmaşii grecilor, şi cu cei ai romanilor.

Cel mai bine spune însă povestea trandafirului şi a rozei numele unui roman celebru al lui Umberto Eco. Tradus la noi « Numele trandafirului », el putea să se numească şi al « rozei », căci cuvântul există şi la noi şi e cel folosit şi în italiană. Traducătorii au optat însă pentru « trandafirul » de origine grecească pentru că i-ar fi plăcut şi lui Eco însuşi la cât de sugestiv e… Florin Chiriţescu explică, în prefaţa unei ediţii din anii 90, că „triandafiulos” însemna „treizeci de foi”. Iar multele sensuri ale romanului lui Eco par a se potrivi mai degrabă cu răsăriteana floare cu 30 de foi decât cu indestructibila roză latinească ce a dăinuit în limbile Occidentului.

Lăsând la o parte acest caz particular, „trandafirul” şi „roza” coexistă totuşi paşnic în limba română, dar mai ales în poezie, prin Macedonski şi ale lui rondeluri.

Revenind însă la etimologie, să ştiţi că totuşi limba greacă este mamă şi pentru „roză”, doar că este vorba de greaca veche. „Rodon” este etimonul, pe care îl mai recunoaştem astăzi în „rododendron”. Şi uite câte poveşti pornind de la un nume… Chiar dacă, folosindu-se de „celebritatea” frumoasei flori, Shakespeare spune, într-un adesea citat fragment din „Romeo şi Julieta”, că ce atâta tevatură pentru un nume? Citez, „un trandafir, oricum i-ai spune-ţi dă acelaşi scump parfum”. Parfum cu care luna mai, nu degeaba denumită popular Florar, ne răsfaţă deja din colţuri de grădină şi de parcuri.