În genul epic

Când auzi de EPIC te gândeşti bineînţeles la orele de limba română. De ceva timp însă cuvântul părea să fi ajuns de la genul epic la genul "de cartier". Nu pentru mult timp însă!

Ba chiar aş putea spune că EPIC pe care îl ştim de la şcoală continuă să facă istorie în acelaşi stil... grandios. Şi mai are legătură chiar şi cu genul EPIC, dacă ne gândim la faptul că desemnează ceva… demn de povestit. Căci cu acest sens - şi e drept că mai ales în engleză - a început să fie folosit, de exemplu, în documentare atunci când vine vorba despre ceva grozav, deosebit.

Şi pentru că are rădăcini adânci şi bine înfinte în cultura greco-romană, îşi camuflează bine apartenenţa la un jargon global pe care îl datorăm englezei. Aşa că nu aş spune că acest EPIC este reprezentant al romglezei, pentru simplul fapt că e pur şi simplu prea… universal.

Foto: pixabay.com

De fapt, dacă stăm să ne gândim mai bine, cam dintotdeauna a a făcut parte din ceea ce umaniştii numeau “universalii”, adică acele noţiuni generale care ne caracterizează civilizaţia. Şi, într-un sens, EPICUL nici nu s-a îndepărtat foarte mult de originile sale scolastice, pentru că subliniind caracterul irepetabil şi măreţ al unui eveniment poartă încă “epopeea” şi “eroismul” în suflet, aducând până în zilele noastre ecouri din Iliada şi Odiseea... Dar dacă tot am amintit de cele două epopei antice, să adăugăm şi «Eneida» lui Vergiliu şi să consemnăm originea latină a lui EPIC ! În limba română, ca şi în limba engleză ! În franceză, ca şi în italiană ! Şi să nu trecem chiar aşa în derizoriu folosirea chiar şi ironică a unui termen CULT !