AȘA NICIODATĂ / AŞA POATE DA

Într-un articol postat pe site-ul “The Independent” pedanţii care ne corectează la fiecare cuvinţel mai şui sunt consideraţi a fi din aceeaşi familie ca aşa numitele victime ale modei care nu pot să treacă nicidecum cu vederea faptul că poşeta nu se asortează cu pantofii.

Dar cum nici asortatul la nuanţă nu prea mai e nu neapărat greşit, ci nici măcar musai recomandat, am putea trage concluzia că nici câte un PE ratat înainte de CARE atunci când se impune nu e chiar aşa o tragedie.

Dar vorba deloc pedantului lingvist Alexandru Graur, aceasta nu înseamnă că prin câteva remarci la obiect nu am face totuşi "un serviciu celor mai puţin informaţi, atrăgându-le atenţia că folosesc un fel de a vorbi care-i poate compromite."

Iar "limba care o vorbim" nu o fi chiar “o comoară în adâncuri îngropată”, vorba poetului, de nu ne mai putem aminti din când în când că e corect să spunem "limba pe care o vorbim".

Pe de altă parte, mai puţin pedant, nu pot observa că se greşeşte mai ales acolo unde presiunea dinspre uz este puternică şi constantă. Probabil însă că în unele cazuri nu merită să părăsim câmpul de bătălie înainte de a fi pierdută lupta. Căci sunt cazuri în care se poate da satisfacţie şi celor care vor ceva mai multă înţelegere pentru limbajul nostru mai lejer de zi cu zi. Iar ca să nu dispară PE CARE aş fi, de exemplu, în stare să îl accept fără rezerve pe "foarte tare" în loc de "foarte mult".