Unde dă mama, nu creşte!
Serialul "Unde dă mama, nu creşte!" se difuzează, în fiecare miercuri, "La dispoziţia dumneavoastră" de la 20.30, "La dispoziţia dumneavoa
Articol de Anca Șurian Caproş, 17 Februarie 2016, 17:30
Aflat în Mexic, Papa Francisc a vizitat printre altele şi un spital de pediatrie şi a ţinut să le mulţumească tuturor persoanelor care, pe lângă medicamentele administrate micuţilor bolnavi, le oferă şi… “tandreţoterapie”!
Această pledoarie a Papei ne poate da şi nouă un impuls pentru a reinventa, în favoarea copiilor, proverbele care pledează pentru măsuri educative mai dure.
Aşa că am putea spune că «unde mângâie mama, creşte» şi să scoatem bătaia din discuţie. Pentru a face însă acest lucru poate ar fi bine să ştim cam ce resorturi ne împing să dăm o palmă, două sau chiar o “mamă de bătaie.”
În interviul acordat Adrianei Titieni, Psihologul Mirela Horumbă a indicat trei astfel de mecanisme psihologice care ne pot aduce în situaţia de a recurge la violenţă.
În primul rând, 85% dintre adulţii planetei – spun studiile – au o stimă de sine redusă. Procentul poate părea uriaş, nu şi dacă ne gândim că aşa am fost educaţi. Iar când copiii noştri « accesează » prin cine ştie ce vorbă sau comportament sentimente inconştiente ale noastre, care sunt rezultatul acestei stime de sine reduse, devenim agresivi pentru a ne apăra prestigiul nostru de părinţi.
Tot de prestigiul pe care credem noi că ar trebui să îl aibă meseria de părinte e vorba şi în cazul celui de-al doilea mecanism psihologic descris de Mirela Horumbă. Fiindcă mulţi părinţi au aşteptări nerealiste şi atât de adânc înrădăcinată credinţa că noi merităm respect din partea copiilor doar pentru că le suntem părinţi, încât, din nou, atunci când ne simţim ameninţat statutul putem reacţiona agresiv, cu vorba sau cu fapta.
Şi în al treilea rând, conştient sau inconştient ducem mai departe modelul parental cu care am crescut, unul bazat pe supunere necondiţionată.
Ideea e deci să conştientizăm ce mecanisme psihologice punem în mişcare în interacţiunea cu nesupunerea şi nevoia de independenţă a copiilor noştri. Căci de noi depinde ce model vrem să ducem mai departe.
În interviul Adrianei Titieni cu psihologul Mirela Horumbă sunt explicate pe larg aceste mecanisme psihologice.