Cărţile contribuie la "chimia creierului"

Cum adică? Să zicem că e cam aceeaşi poveste cu efectul Mozart asupra creierului copiilor mici, unul de-a dreptul miraculos, cred unii! Teoria apărea prin anii 90 şi susţinea, nici mai mult nici mai puţin, că bebeluşii melomani ar deveni mai inteligenţi. Ideea e şi astăzi controversată, ceea ce nu înseamnă că efectele benefice ale muzicii asupra educaţiei copiilor ar trebui puse şi ele în discuţie.

Problema cu teoriile acestea e că ele promit, nici mai mult nici mai puţin, decât miracole!

Căci, cam pe acelaşi principiu, se discută şi despre cărţi. Tot de la cercetători citire, suntem lăsaţi să ne iluzionăm că, dacă vor avea cărţile mai la îndemână în casă, vor fi mai buni la şcoală. Adică… obiectul în sine, rezolvă problema! Ecuaţia ar fi deci următoarea: succesul şcolar creşte proporţional cu numărul cărţilor pe care un copil le poate vedea, atinge, deschide, rupe, mâzgăli de la cele mai fragede vârste. Veţi spune însă că nu e de ajuns şi, culmea, deşi nu aţi cercetat decât pe eşantioane total nereprezentative, chiar aveţi dreptate! Pentru că, de fapt, de la cele mai fragede vârste, trebuie să le mai şi citiţi din ele, ca să fiţi siguri că, atunci când vor putea, le vor citi şi singuri! Şi doar aşa e sigur că, cititul cu voce tare, citez de pe descoperă.ro, «va contribui la îmbunătăţirea chimiei creierului ». Şi nu ştiu dacă să iau la propriu partea cu chimia, sau ca pe o metaforă, dar e sigur vorba despre ceva ce va asigura acelaşi succes şcolar pe care ni-l dorim cu toţii, părinţi şi bunici. Şi unde mai pui, că serile dedicate sesiunilor de lectură vor contribui şi la cimentarea legăturii cu odrasla.

Oricum, una peste alta, sunt studii care demonstrează că dezvoltarea creierului unui copil de 3-5 ani este cu totul alta dacă părinţii şi-au făcut timp să le citească. Pentru că, s-a observat, copiii deprinşi cu lecturile aveau activităţi mai intense în zone ale creierului responsabile cu înţelegerea narativă şi vizualizarea creativă!… Cum ar veni, puşi faţă cu poveştile, înţelegeau şi intriga, şi imaginile artistice care din nimic pot crea o lume. Drept care e posibil să devină şi la propriu, şi la figurat mai ascultători, dar şi mai deprinşi să nu confunde realitatea cu ficţiunea. Se va observa acest lucru şi la şcoală, unde nu trebuie să fii, din nou, cine ştie ce specialist, pentru a observa că unora cărţile nu le sunt deloc străine… Ascultă cu atenţie, înţeleg mai uşor şi au şi un vocabular mai bogat.

Dar dacă e pe-aşa, nu prea văd mai nimic nou sub soare! Cam aşa se desfăşurau lucrurile şi pe vremea bunicilor noştri!… Nu doar se înconjurau de cărţi, li se şi citea din ele, le mai citeau şi ei… Aşa că, ar trebui să citim şi noi studiile astea printre rânduri, şi să nu fim dezamăgiţi de lecturile subţirele ale copiilor noştri pe care i-am înconjurat de cărţi de la cele mai fragede vârste… Cărţi fizice… Când cheia era de fapt alta: lectura propriu-zisă! Care astăzi se poate face şi de pe ecranul unui device oarecare. Iar dacă lucrurile vor continua în acest sens, s-ar putea să nu mai fie de ajuns să îi înconjurăm de la cele mai fragede vârste de cărţi, ci de site-uri care să le conţină în format pdf. Altfel, miracolele nu se întâmplă decât în basme…