Jurnal Militar din 30.07.2016

Realizator - Cristian Dumitraşcu: Ediţia de astăzi este legată de rotirea trupelor româneşti din Afganistan, de aplicaţiile militare la care participă militarii noştri alături de celelate naţiuni participante, cu trupe terestre la Cincu şi cu forţe navale în Ucraina. Le vom trece în revistă pe toate, inclusiv acţiunile prilejuite de Ziua Imnului Naţional, care a fost ieri, vineri 29 iulie. Evenimente solemne au avut loc ieri de dimineată, în Alba Iulia, în Iaşi, la Braşov, dar şi Bucureşti, în Piaţa Tricolorului. În capitală au fost intonate toate cele şase imnuri de stat din istoria României. Imnul naţional al României "Deşteaptă-te române" a fost cântat pentru prima dată în 29 iulie 1848, a fost interzis de regimurile totalitare timp de aproape 100 de ani şi a fost ales din nou drept Imn Naţional după revoluţia din 1989. A fost compus de Anton Pann, iar versurile sunt semnate de poetul Andrei Mureşanu. Vă mai spun acum, la început, că în ultimele zece minute ale emisiunii veţi afla lucruri nespuse, cu adevărat uluitoare, vom difuza câteva înregistrări, interviuri realizate în Deltă, la Periprava, unde o mulţime de oameni năpăstuiţi în anii '50 -'60, printre care şi militari, au fost deţinuţi politici, iar dintre aceştia mulţi au fost ucişi de acel regim de exterminare la care au fost supuşi. Deocamdată, să începem cu atualitatea militară. Militarii din Batalionul 341 Infanterie-Protecţia Forţei 'Rechinii albi' au parcurs un program de patru luni de pregătire şi sunt gata să acţioneze în cadrul misiunii NATO în 'Resolute Support' pentru asigurarea protecţiei bazei militare din Kandahar şi pentru consilierea forţelor de securitate. Ceremonia pe plecare în misiune s-a desfăşurat luni, la Constanţa. Îl ascultăm pe comandantul Batalionului 341 Infaterie, locotenet-colonel Liviu Necula. A consemnat corespondentul RRA Mona Constantinescu:

AUDIO:

Liviu Necula: Misiunile sunt dificile, necesită atenţie. Ne-am pegătit şi eu consider că putem executa tot spectrul de misiuni care ne vor fi solicitate în teatrul de operaţii din Afganistan fără probleme.

Reporter: La ceremonia de plecare în Afganistan a militarilor Batalionului 341 Infanterie Protecţia Forţei 'Rechinii albi', care s-a desfăşurat în Piaţa Ovidiu din Constanţa, a fost prezent şi şeful Statului Major General, general Nicolae Ciucă.

Gen. Nicolae Ciucă: Suntem convinşi că, alături de aliaţii noştri din NATO, ne vom îndeplini misiunea şi la final, în luna martie anul viitor, vor raporta misiune îndeplinită.

Reporter: Batalionul 341 Infanterie, cunoscut şi sub denumirea de 'Rechinii albi', este o unitate de elită a Armatei Române şi a executat până acum misiuni externe în Kosovo, Irak şi Afgansitan. 420 de militari, printre care şi 15 femei, vor fi dislocaţi în baza militară de la Kandahar. Mulţi dintre ei pleacă pentru prima dată în teatrul de operaţii.

-: Asta este prima mea misiune. Am terminat academia în 2014.

Reporter: Vă este frică?

-: Nu pot spune frică, mai mult emoţie. Ne-am pregătit, oamenii din subunitate cu multă experienţă, multe misiuni în teatrele de operaţii.

-: E prima mea misiune în teatrul de operaţii Afganistan. Deocamdată, am emoţii, dar sper că acolo îmi vor trece. Tot ceea ce contează este să-mi fac meseria; rolul meu este de a asigura protecţia accesului în baza Kandahar.

Reporter: 'Rechinii albi' vor sta în Afganistan şase luni, timp în care vor executa misiuni de protecţie a forţei în aria de responsabilitate, de menţinere a unui climat de securitate stabil şi de consiliere a forţelor naţionale afgane de securitate şi apărare.

Realizator: Mulţumesc Mona Constantinescu pentru acest reportaj realizat la începutul săptamanii la Constanţa. În acest timp, militarii Batalionului 2 infanterie Calugăreni continuă misiunea pe care o au de la începutul acestui an în Afganistan. În curând ei se vor întoarce acasă. Mădalina Ilinca ne trimite şi în această săptămână atat de aşteptata corespondenţă, aşeptată evident de colegii din ţară şi de familii.

-: Temperatura, astăzi, 44 de grade, minima de dimineaţă 26 de grade.

Reporter: Mădălina Ilinca - La prima vedere este o prognoză meteo obişnuită, dar pentru luptătorii Batalionului de Infanterie Protecţia Forţei Călugăreni, dislocaţi în teatrul de operaţii Afganistan, aceste date sunt extrem de importante. /.../ o zi mai devreme este o mică parte din pregătirea ce se face de fiecare dată înainte de plecarea într-o misiune de patrulare. Până în acest moment, militarii forţelor terestre din baza aeriană Kandahar au executat peste 500 de patrule debarcate, însumând 1500 de km. De fiecare dată, ei s-au întors în siguranţă în bază. Acest lucru se datorează şi informaţiilor primite înainte de plecarea în misiune.

Maiorul Eduard Danilov, şeful informaţiilor Batalionului de Infanterie Protecţia Forţei: Este un sentiment al datoriei împlinite. Informaţiile pe care noi le-am colectat, pe care le-am asamblat, le-am compilat, le-am transmis de pe ei şi-au făcut efectul, ei s-au întors în siguranţă în bază şi misiunea a fost îndeplinită cu succes.

Realizator: În ţară, în Poligonul Cincu a început, din nou, un nou exerciţiu NATO. Peste 2.700 de militari din cinci ţări membre ale Alianţei - Bulgaria, Canada, Polonia, România şi SUA - şi cinci state membre ale Parteneriatului pentru Pace - Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina - participă până în 7 august la exerciţiul multinaţional SABER Guardian. Mai multe aflăm de la şeful Centrului de Operaţii al Brigăzii 19 Infanterie Banat din Timişoara, col. Daniel Pop.

Col. Daniel Pop: Statele Majore de nivel mare unitate şi unitate pun în aplicare planurile elaborate de către Statul Major al Forţelor Terestre şi US Europe, aspect secondat de multă activitate în teren. Ample acţiuni executate de unitătile Brigăzii 18 Infanterie Banat, Batalionului 164 Blindate al SUA şi Regimentului 116 Cavalier american. Întreaga activitate va fi încoronată în final de trageri de luptă cu toate categoriile de tehnică participantă, evaluând în acest mod toată activitatea de planificare şi execuţie desfăşurată în această perioadă.

Realizator: Trecem de la forţele terestre la forţele navale. Corveta numită Contraamiral Eustaţiu Sebastian, un detaşament de scafandri EOD şi ofiţeri de Stat Major participă la exerciţiul multinaţional Sea Breeze 16, organizat şi coordonat de către Comandamentul Forţelor Navale ale SUA în Europa şi de Forţele Navale ucrainene, până în 31 iulie, în raioane de instrucţie de pe teritoriul Ucrainei, în apele teritoriale ucrainene şi în apele internaţionale al Mării Negre. Vă spuneam că am fost joi la Periprava, chiar pe braţul de frontieră cu Ucraina, şi, da, confirm exerciţiul era în plină desfăşurare. Le mulţumesc pe această cale colegilor de Poliţia de Frontieră Tuclea, care fac parte din Garda de Coastă de la Constanţa, pentru că fără suportul poliţiştilor de frontieră nu am fi ajuns în timp util în locul unde a fost una dintre cele mai grele închisori comuniste. Avem un reportaj de la o nouă campanie de cercetare a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. Dar până atunci, mai avem câteva subiecte pe ordinea de zi militară. Iată o ştire despre absolvenţii şcolilor militare din acest an. Joi şi vineri, în instituţiile militare de învăţământ superior au avut loc festivităţi de absolvire şi înălţare în grad. Vom afla care sunt şefii de promoţie ale celor trei academii militare de categorii de forţe, dar şi şeful de promoţie al Academiei Tehnice Militare, în ediţia de sâmbăta viitoare. Să nu uităm că şi la şcolile militare de maiştri şi de subofiţeri ale celor trei categorii de forţe au avut loc înaintări în grad. Mult succes le dorim tinerilor absolvenţi. Am ajuns şi la aviaţie. Ne întoarcem în timp, exact cu o săptămână, când mă aflam la Câmpia Turzii, la ora difuzării emisiunii pe care o realiza colegul meu Bogdan Silviu Răducan şi doar scurta întârziere a avionului a făcut să nu ne auzim în direct de acolo, din Baza 71 Aeriană, unde imediat după Ziua Aviaţiei s-a organizat Ziua Porţilor Deschise. Este vremea să ascultăm un interviu pe care l-am realizat acolo, la Câmpia Turzii. Ascultăm şi facem o invitaţie şi pentru BIAS, care a început de câteva minute aici, în Bucureşti.

Gabriel Andrei: Sunt comandantul Aeroclubului Suceava, participant la mitingul desfăşurat la Câmpia Turzii de Baza Aeriană. Avem aeronave Extra 300 de înaltă acrobaţie, cu lotul naţional al României - "Hawks of Romania", au venit şi paraşutiştii de la Blue Wings România, lotul naţional al României. Sunt oameni specialişti toţi, care zboară de foarte mulţi ani, foarte multă experienţă, mii de ore de zbor, mii de salturi. Sunt oameni care au început de la 16 ani şi care, astăzi, pe lângă partea de înaltă performanţă, fac şi instrucţie cu tinerii proaspăt aspiranţi în tainele zborului.

Realizator: Ce părere aveţi despre piloţii militari, despre Aviaţia Militară cu care vă înfrăţiţi de fiecare dată la asemenea show-uri?

Gabriel Andrei: Întotdeauna am colaborat cu mare plăcere cu armata. Eu însumi, la vârsta mea, când a fost nevoie, am făcut stagiul militar. Noi instruim tineri, care după ce învaţă să zboare ajung în armată, unii dintre ei sunt chiar piloţi. În această bază aeriană, avem piloţi pe avion MIG, pe Şoim, piloţi care au învăţat planorul la aeroclub, de asemenea, paraşutişti care au început zborul la 16 ani şi continuă şi profesionişti în armată. Vă aşteptăm la BIAS, cel mai mare miting aviatic din România. Aveţi ce vedea şi din afara ţării şi, bineînţeles, Armata şi Aeroclubul României.

Realizator: Vin şi eu în continuarea invitaţiei aviatorului de mai devreme, la invitaţia Forţelor Aeriene Române, la BIAS vor participa în premieră militari din forţele aeriene din Bulgaria, Cehia, Grecia, Spania, SUA şi Ucraina, atât la expoziţia statică, dar şi în demonstraţii aeriene. Ediţia din acest an a BIAS este dedicată împlinirii a 110 ani de la primul zbor al lui Traian Vuia şi a 100 de ani de la înfiinţarea Aviaţiei de Vânătoare în România. Şi, în fine, am ajuns la subiectul promis, anunţat la început. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, a organizat, între 25 şi 30 iulie, adică astăzi este ultima zi, a treia campanie de investigaţii arheologice din localitatea Periprava, comuna C.A. Rosetti, judeţul Tulcea. Acţiunea a avut drept obiectiv căutarea, descoperirea şi recuperarea rămăşiţelor pământeşti ale deţinuţilor politici decedaţi în fosta colonie penitenciară care a funcţionat în apropierea satului. La începutul anilor '50, Periprava a funcţionat ca secţie a formaţiunii Chilia, devenind la 1 iulie 1957 o unitate penitenciară de sine stătătoare, formaţiunea 0830. Scopul oficial al înfiinţării coloniei a fost construirea unui dig pe o lungime de mai mulţi kilometri, dar s-a intenţionat şi înălţarea şoselei din comuna Periprava. Astfel, începând cu 1959, în zonă au fost aduşi inclusiv mii de deţinuţi politici care au devenit majoritari în colonie până în 1964, când au fost aplicate graţierile colective. Scopul nedeclarat şi subînţeles al transferurilor de deţinuţi a fost exploatarea brutală a muncii acestora şi supunerea lor la un regim cu valenţe de exterminare. Condiţiile nefavorabile din acea perioadă au dus la decesul a peste 120 de deţinuţi identificaţi nominal, în majoritate politici, dar şi de drept comun. Conform unor informaţii documentare, precum şi a numeroaselor mărturii provenite de la foşti deţinuţi politici, care au fost internaţi pentru o anumită perioadă de timp în colonia penitenciară de la Periprava rezultă că decesele din acest lagăr de muncă forţată au fost cauzate de înfometare, de frigul din sezonul rece, de lipsa apei potabile şi a asistenţei medicale, de accidente survenite în condiţii de muncă istovitoare şi de regimul de detenţie pe care mulţi nu l-au îndurat şi au murit, din păcate. Unii dintre deţinuţi au fost împuşcaţi în diferite împrejurări, mai ales în cursul tentativelor de evadare. Toate acestea au fost poten?ate de condi?iile specifice existente în Deltă ?i de comportamentul abuziv ?i violent al personalului coloniei. A fost o prezentare destul de cuprinzătoare, dar absolut necesară pentru a înţelege foarte bine ce a fost acolo. Am fost joi la Periprava, împreună cu mai mulţi colegi de la TVR, de la DIGI TV, de la trustul de presă al Armatei, unde am realizat cu toţii reportaje-document. Unul dintre ele este cel care urmează. Le mulţumesc colegilor de la DIGI TV Constanţa, lui Paul Greabu care ne-a dat acordul folosirii părţii audio a unei filmări, unui vox pop realizat chiar pe strada principală din Periprava, lângă cimitirul unde se desfăşurau săpăturile arheologice. Uluitor a fost că unul dintre gardienii cei mai duri din anii '60 îşi trăieşte bătrâneţile, având aceeaşi agresivitate din tinereţe.

Reporter: Dumneavoastră aţi lucrat la penitenciar.

-: Hai lasă, nu pot să fac... Degeaba... Nu pot eu singur, că mă doare...

-: Povesteşte-le Grigore, povesteşte-le.

-: Hai bre, lasă-mă. Du-te acolo, mă.

-: Spune la oameni.

Reporter: Au murit peste 100 de oameni aici.

-: Hai măi, pleacă măi de aici.

Reporter: Dar de ce sunteţi agresiv?

-: Eu nu am nevoie de tine. Pleacă de aici.

Reporter: Domnul a fost paznic la penitenciar?

-: A fost poliţai. Bătea de rupea ăsta.

Reporter: Da?

-: Da cum? Vă spun. A adus trei care erau morţi, unul din ei a înviat, zice: "măcar nu mă îngropaţi de viu". I-a dat un pat de armă, cică "acum eşti mort", /.../ a omorât şi ei când au băut nu ştiu ce s-au dat de gol, pritenii ştii, s-au certat, s-au supărat, s-au dat de gol. "Tu, omul cu arma, eu cu patul armei ....". Ei nu vor să mai recunoască nimic şi uitaţi, pe ce îi dă statul 30 de milioane pensie?

Reporter: Atât are pensie?

-: Pentru că omora oameni, 30 de milioane? El acum se scuză, dar a omorât oameni şi acum trăieşte bine.

Reporter: Dar dumneavoastră de unde ştiţi că a omorât oameni?

-: Socrul meu mi-a povestit tot şi noi care eram cu munca, am muncit greu, mecanic auto, cutii de viteze săltam, motoare, lucram greu... Producţie aduceam la stat. Ei nu ziceau producţie, ei să omoare oameni. Şi acuma, 30 de milioane pensie. O face pe prostul, pe nebunul o face! Deh, este şcoala lui. După ce mi-l omora, reveneau în cimitir şi plângeau, se auzea zgomot şi au făcut ei o reclamaţie la Bucureşti, lui socrul meu, frate-său era puţin mai cu carte şi a făcut o reclamaţie şi au venit şi au urmărit când au adus ei şi au auzit şi s-au convins. Nu este omorât definitiv şi plânge cimitirul. Şi atunci s-a oprit măcelăria.

Realizator: Reportaj realizat la Periprava, acum două zile. Lucruri îngrozitoare, care au fost ascune zeci de ani, iată că ies la iveală şi este bine că în ceasul al 12-lea jurnaliştii să vină să transmită informaţia, aşa cum este ea, pentru ca astfel de crime să nu mai fie niciodată posibile. Îi mulţumesc încă odată lui Paul Greavu pentru această înregistrare. Am vorbit acolo, la Periprav,a cu mai mulţi oameni inimoşi care, iată, mişcă lucruri, care parcă păreau împietrite. Unul dintre aceşti oameni este Octav Bjoza, preşedintele foştilor deţinuţi politic din România, singurul dintre noi toţi prezenţi acolo care a fost încarcerat la Periprava, chiar de acolo fiind eliberat în 1962. Iată ce a povestit despre un ofiţer al fostei Armate Regale încarcerat la Periprava în acelaşi timp cu domnia sa.

Octav Bjoza: Căpitanul de tancuri Mihai Duca, de loc de prin părţile Aradului, era tot la unitatea de tancuri din zona Piteştiului. Noi eram încălţaţi cu opinci din avelope auto facute. Te ţineau de la cinci dimineaţa în ger, în frig, în crivăţ, ca să facă numărătoarea la ora şapte. Tot acolo, afară, îţi aduceau zeama chioară şi tot timpul, parcă-l văd, era friguros, tremura, buzele îi erau vinete, avea 32 de ani şi eu 22 şi îmi spunea, domnule Octavian, domnule nu mai avem mult şi vin americanii. Dar de unde ştii, nene Duca? Cum? De unde ştii că vin? Ieri a adus vântul un petec de ziar şi scria că din cinci în cinci minute pe aeroporturile din Turcia aterizează câte un avion american. Băi nene Duca, hai să ne vedem de treabă. De unde ziar aici? Nu că l-a adus vântul într-o mare de stuf. Şi toate acestea, până într-o bună zi când căpitanul Duca îl roagă pe căpitanul Vladimir Profir, care era brigadier peste 40 de deţinuţi politici, că ar pofti să mănânce o ceapă. Bă Vladimire, ştiu că tu mai poţi să treci pe la bucătărie pe acolo, du-te şi cere-le o ceapă. Şi Vladimir s-a dus şi când a venit cu ceapa, căpitanul Duca se prăbuşise în mainile noastre, la capul scării, jos, în pântecele bacului, şi Vladimir era sus cu ceapa în mână. A murit rapid. Se pare că avut parte de o tuberculoză galopantă, cum spuneau medicii, care i-a invadat aproape instantaneu întreaga suprafaţă a plămânilor şi s-a stins sufocat.

Realizator: Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici. Este un mic omagiu adus de noi aici, la Ora armatei, tuturor militarilor care au pătimit în închisorile comuniste. Vă invit să-l ascultaţi şi pe directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, pe domnul Radu Preda.

Radu Preda: Aceste campanii nu-şi propun, eu ştiu, un efect mediatic nemijlocit, ci ele vor să documenteze fără dubiu faptul că atunci când vorbim despre crimele comunismului nu vorbim despre o metaforă. Iar ce s-a întâmplat la Periprava, printre alte locuri, să nu uităm că ne aflăm aici, în Dobrogea, care a avut cea mai mare densitate de lagăre de muncă şi de exterminare din România comunistă. Este cea mai densă suprafaţă, dacă ne uităm pe harta gulagului românesc. Scopul nostru nu este de a impresiona pe cineva, ci de a documenta, repet, că aceste crime sunt reale şi că aceste trupuri pe care noi le mai găsim sunt martorii până de curând muţi ai crimei organizate şi sistematice. Nu sunt multe instituţii, ca să mă exprim astfel, în Europa de est, care să lucreze cu instrumente arheologice şi /forensice/. Noi purcedem la astfel de săpături după o relativ îndelungă cercetare în care coroborăm datele pe care le avem din arhiva epocii, din memorialistica care a apărut între timp, după '89, ale unora care au scăpat din infernul de aici sau din alte locuri, coroborându-le toate acestea cu mărturiile localnicilor, care sunt sau nu sunt exacte. Asta se întâmplă... bine, aici, la Periprava, este un caz relativ fericit, dar gândiţi-vă că mult mai complexă se arată a fi munca de recuperare a celor care au luptat împotriva regimului comunist în zone izolate. Fie că vorbim de Apuseni, de Făgăraş sau din Banat, sau chiar si gruparea din....

Reporter: Unde au fost omorâţi fără niciun martor.

Radu Preda: Fără martori sau cu martori, care şi ei, la rândul lor, ulterior, aveau să fie eliminaţi. Aşa că este o paletă foarte largă de metode pe care trebuie să le aplicăm.

Reporter: Suntem aici în cimitirul de la Periprava împreună cu procurorii militari.
Ne putem aştepta ca, din punct de vedere juridic, să se întâmple din nou aduceri în faţa justiţiei, macar la nivel simbolic, a unor dintre torţionarii care au acţionat aici?

Radu Preda: Mi-e geu să spun, să vorbesc în aceşti termeni, mai cu seamă că pentru mine justiţia ar trebui să fie ceva nesimbolic, ci ceva foarte concret. Pe de altă parte aceste probe se pot constitui, aceste descoperiri arheologice se pot constitui în probe într-un dosar care este deja pe rol. Să nu uităm că avem cazul Ficior, fost comandant la Periprava, care este la Curtea de Apel acuma şi care, sigur, aştepată o sentinţă definitivă şi ceea ce facem noi aici ar putea să se constituie la rigoare, de ce nu, într-o probă în acest dosar gata deschis. Sigur, să nu uităm faptul că noi avem de-a face cu o dublă simetrie, care este foarte tristă şi, repet, de multe ori frustrantă, ca nu mor doar victimele pe capete, ci şi matorii nemijlociţi ai epocii, dar se bucură de o amnistie biologică, între ghilimele, inclusiv făptaşii. Dar aşa cum am văzut şi într-un dialog recent pe care l-am avut în Germania cu procurorul care se ocupă de crimele nazismului, chiar şi la o distanţă foarte mare de timp justiţia mai poate să-şi îndeplinească funcţia. Adică acest fatalism că este prea tarziu, că nu avem oameni, că nu mai avem martori, că nu mai avem elemente concrete, trebuie să-l corectăm tocmai pentru că, chiar dacă sunt cazuri puţine, ele pot fi din punct de vedere, iată, simbolic de data aceasta, ştiu eu, să fie simbolic exemplare pentru ceea ce ar fi însemnat o justiţie română, la o adică, dacă ea s-ar fi pus în mişcare deja în anii '90.

Realizator: L-am ascultat pe Radu Preda, directorulu Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. La final vă invit să-l ascultăm pe argheologul Gheorghe Petrov, care a condus încă de la începuturile IICCMER, de acum zece ani, lucrărie arheologice prin care a descoperit atâtea şi atâtea poveşti şi dovezi, altfel, probabil, îngropate şi ascunse pentru totdeauna.

Gheorghe Petrov: Specialitatea mea pe arheologie este arheologia evului mediu şi m-am ocupat cu precădere de cimitire şi biserici medievale. Dar din 2006, după înfiinţarea acestui institut, am fost solicitat fiind specialist, să zic între ghilimele, în morţi, în acest tip de activitate, pentru că se dorea căutarea morţilor rămaşi în mormite anonime, în urma atrocităţilor şi crimelor organelor de represiune ale fostului regim comunist. Şi m-a prins această proecupare şi, practic, pot să zic că am şi renunţat la specialitatea mea de bază şi de zece ani de zile mă ocup cu căutatul partizanilor, cu dezgroparea deţinuţilor şi cam asta mi-e preocuparea.

Reporter: Dincolo de implicarea juridică a acestei activităţi extraordinare, cred că foarte important este în condiţiile în care în România, astăzi, se învaţă din ce în ce mai puţină istorie, cărţile de istorie sunt atat de diluate, ar fi important mesajul pe care dumneavoastră îl transmiteţi după ce descoperiţi aceste lucruri.

Gheorghe Petrov: Deci informaţiile care acum se regăsesc în manualele şcolare pot să spun că sunt, practic, fără substanţă. Ceea ce se mai face acum şi ceea ce se face de zece ani la institut pot să spun că este, practic, singura reparaţie morală care se mai poate face pentru aceste victime. Din punct de vedere legal, aţi vazuit şi dumneavoastră ce s-a făcut. Abia după un sfert de secol de la căderea aşa-zisă a regimului comunist au apărut două condamnări a doi torţionari, care nici macar nu sunt de primă mână. Sigur, acuma pe noua legislaţie, pe noul Cod Penal al României, aceste tipuri de crime se pot încadra la crime împotriva umanităţii. Orice răspunzător pentru ele, pentru înfăptuirea lor poate să fie tras la răspundere şi poate să fie condamnat, fără discuţii, dar vă daţi seama că ei sunt din ce în ce mai puţini şi este şi foarte greu, chiar şi în condiţiile actuale durata unui proces se întinde câteodată pe ani de zile şi de multe ori cred că exista chiar o voinţă ca să se aştepte dispariţia fizică naturală a celor incriminaţi pentru astfel de fapte.

Reporter: Săptămâna aceasta închideţi şantierul aici la Periprava. Spuneţi-ne unde este următoarea acţiune?

Gheorghe Petrov: După închiderea acestui şantier, următoarea acţiune a institutului va fi undeva în zona Munţilor Apuseni. Avem în vedere recuperarea osemintelor unui chiabur catalogat în epocă. A fost sprijinitor al unei grupări de partizani care a funcţionat în perioada 1948-1949 în zona comunei Bistra din judeţul Alba. Este vorba de un personaj care efectiv a fost luat de acasă şi executat împreună cu alte două persoane pentru a fi dat exemplu comunităţii că a avut curajul să sprijine pe acei partizani care au stat o perioadă în zona acelei loclaităţi.

Realizator: A fost arheologul Gheorghe Petrov. Mulţumiri speciale acum, la final, comandatului Garnizoanei Tulcea, comandorul Tudorel Ivana; inspectorului general al Poliţiei de Frontieră, chestorul principal Liviu Galoş şi, de asemenea, poliţiştilor de frontieră Roland Brânză şi Daniel Tufan de la Garda de Coastă Pardina. Fără cei numiţi nu avem cum să facem acest maraton în Delat Dunării şi nu aveam cum să venim cu acest reportaj şi aceste interviuri. Sunt Cristian Dumitrraşcu, vă salut regulamentar!