Jurnal Militar din 27.05.2017

Realizator: Cristi Dumitraşcu - Bună dimineaţa, bine v-am regăsit! Vă aduc ştirile de actualitate militară, ca în fiecare sâmbătă dimineaţă, de la această oră, însă pentru că este începutul zilei de 27 mai, să vă spun mai întâi ce s-a întâmplat în istorie la această dată, apoi trecem la subiectele pe care vi le-am pregătit.
27 mai 1600, Mihai Viteazu devine domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei, realizând prima unire politică a celor trei ţări române.
La 1703, ţarul Petru cel Mare a fondat oraşul Sankt Petersburg, atât de plăcut de preşedintele actual al Rusiei. În 1905, războiul ruso-japonez, începe bătălia din Strâmtoarea Tsushima.
În 1917, sosesc la Iaşi primele două batalioane ale corpului de voluntari transilvăneni pentru a lupta alături de armata refăcută.
La 27 mai 1938, conducătorul mişcării legionare Corneliu Zelea Codreanu este condamnat la 10 ani de muncă silnică. El nu va părăsi practic niciodată închisoarea.
În 1940, acord economic româno-german, Olwaffen Pakt, Acordul petrolului, care adânceşte dependenţa faţă de Germania hitleristă a economiei naţionale. România renunţă astfel la declaraţia de neutralitate din 7 septembrie 1939. Tot în cel de-Al Doilea Război Mondial, la 27 mai 1941, vasul german Bismarck este scufundat în Atlanticul de Nord cu 2.300 de oameni la bord.
În 1946, după război, guvernele SUA şi al Marii Britanii au adresat o notă guvernului român, semnată de reprezentanţii lor la Bucureşti, Burton Y Berry, respectiv Adrian Holman, în care se protestează împotriva încălcării democraţiei. Cele două guverne atrag atenţia asupra abuzurilor, a încălcării libertăţlor şi frecvenţei violenţei, sunt nemulţumite de nepromulgarea Legii electorale şi de restrângerea libertăţii de exprimare. Repet, se întâmpla în 1946. Ce a urmat a fost un dezastru umanitar pentru zeci şi sute de mii de români, care au fost încarcereaţi pe criterii politice imediat dupa război până în 1964.
Şi tot în această zi de 27 mai, dar la doi ani distanţă de la acţiunea guvernelor american şi britanic, în 1948, printr-n decret al Guvernului Petru Groza, bunurile fostei Case Regale treceau în proprietatea statului.
În 1984, inaugurarea oficială a Canapului Dunăre - Marea Neagră, considerat atunci al treilea canal de navigaţie ca importanţă după Suez şi canalul Panama. Lucrările de construcţie au început în 1973, dar să nu uităm că, de fapt, canalul Dunăre - Marea Neagră a fost un loc de exterminare a intelectualilor închişi de comunişti în anii '45. Şi atât va mai spun în legătură cu data de 27 mai, în 1928 se năştea Constantin Ticu-Dumitrescu, politician român şi preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici. A plecat la Domnul în 2008.
Ei bine să trecem la subiectele emisiunii, marca 'Ora Armatei' de aici de la RRA. Vom vorbi despre summitul NATO, despre instrucţia militarilor de aici, din ţară, dar şi despre prezenţa Editurii Militare la Bookfest şi, spre final, un reportaj de al Ziua Eroilor de la Memorialul Sighet.
Cu siguranţă, aţi aflat până acum că şefii de stat şi de guvern ai statelor membre NATO s-au reunit joi, la Bruxelles, în noul sediu cu prilejul summitului organizaţiei. Preşedintele României, Klaus Iohannis, a declarat joi că România şi-a atins obiectivele, la summitul NATO. Şeful statului a mai menţionat că la reuniune s-a decis ca NATO să devină membru al coaliţiei anti-Daesh. Preşedintele Iohannis a salutat finalizarea aderării Muntenegru la NATO. Vom relua şi noi un fragment din declaraţia de joi a preşedintelui României, Klaus Iohannis.

AUDIO:

Klaus Iohannis: Am subliniat importanţa unei relaţii transatlantice solide. În sprijinul acesteia o decizie importantă a statelor membre a privit împărţirea mai judicioasă a responsabilităţilor prin stimularea creşterii bugetului pentru apărare al fiecărui aliat. Faptul că România a alocat deja 2% din PIB pentru apărare este foarte apreciat de aliaţii noştri. Am avut o întrevedere foarte bună cu preşedintele Poloniei, Andrzej Duda, în care am discutat despre parteneriatul strategic bilateral şi acţiunea noastră comună în cadrul Alianţei. Am convenit să acţionăm pentru abordarea mai coerentă a flancului estic, care trebuie întărit în continuare. Am abordat, sigur, şi stadiul dislocării încrucişate a trupelor române şi polone care, aşa cum am stabilit anul trecut, participă pe teritoriul celeilalte ţări la prezenţa înaintată pe flancul estic. Am discutat şi despre un nou summit al formatului Bucureşti, a cărui utilitate este apreciată de ambele state, în pregătirea summitului din 2018. Sunt convins că această reuniune a contribuit la asigurarea unei apărări solide a României şi la un rol vizibil al ţării noastre în asigurarea securităţii regiunii noastre şi a spaţiului euro-atlantic.

Realizator: prin telefon acum, în direct de la Bruxelles, Nicu Popescu, trimisul special al Radio România. Bună dimineaţa, Nicu!

Reporter: Bună dimineaţa tuturor!

Realizator: Să spunem repede ce a fost acolo, o concluzie, pentru că înţeleg că eşti în aeroport şi avionul nu aşteaptă. Cum stăm noi, românii, după acest summit?

Reporter: Păi spunea domnul preşedinte, stăm bine, în sensul în care relaţia transatlantică, chit că unii mai zic diverse vorbe, a fost demonstrată prin fapte de Statele Unite. Cu două zile înainte de reuniunea la nivel înalt, au anunţat că pentru ceea ce au de făcut în Europa măresc cu aproximativ 40% fondurile pentru exerciţiul financiar viitor. Problema cea mai importantă discutată aici, şi sunt convins că a fost potenţată de atacul barbar, cum se spunea, sângeros, de Machester Arena de la începutul săptămânii, a fost lupta împotriva terorismului. Ai amintit de faptul că NATO va deveni şi ea, ca organizaţie, parte a Coaliţiei globale de luptă împotriva Daesh. Dar, dincolo de asta, chiar dacă spunea domnul Stoltenberg, secretarul general al organizaţiei, NATO nu va fi pe teren în sensul de forţă luptătoare, totuşi, avioanele care sunt la dispoziţia Alianţei îşi vor mări activitatea astfel încât să furnizeze informaţii complete asupra a ceea ce se întâmplă pe teren.

Reporter: Stare de spirit, păreri ale celorlalţi membri ai delegaţiei române, după summit?

Reporter: Păi mai mult decât preşedintele ce să spun eu cu ceilalţi membri!

Realizator: Nişte lucruri aşa, de la cald, de acolo, mai din...

Realizator: Părerile sunt bune, pentru că anticipările Bucureştiului dinainte de reuniune s-au adeverit. Dincolo de asta să mai spunem totuşi lucruri simbolice, dar cu simbolistica lor: inaugurarea celor două memoriale şi preluarea noului sediu al organizaţiei. Au simbolistică şi ele.

Reporter: Sigur că da. Mulţumesc foarte mult, Nicu Popescu. Mai multe aici, la Bucureşti. Zbor cu bine până acasă. Trecem la ştirile de actualitate militară aici, la "Jurnal militar", din păcate cu o veste foarte tristă: un militar a murit în timpul unei misiuni de instruire. Caporalul Cristinel Jianu, din Batalionul 495 Infanterie şi-a pierdut viaţa marţi, 23 mai, în urma unui accident survenit pe timpul unui exercţiiu de paraşutare pe aerodromul Clinceni. Accidentul s-a întâmplat în jurul orei 19:00, pe timpul executării manevrelor de aterizare. I-a fost acordat primul ajutor la faţa locului, fiind preluat în scurt timp de o echipă SMURD şi transportat la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, unde, cu toate eforturile medicilor, caporalul Cristinel Jianu, de 45 de ani, a decedat. Pentru stabilirea circumstanţelor producerii accidentului a fost sesizat Parchetul Militar. De asemenea, conform procedurilor legale, comandantul unităţii a ordonant constituirea unei comisii interne de anchetă. Miercuri, 24 mai, au fost organizate în unităţile militare din ţară ceremonii de comemorare a caporalului Cristinel Jianu. Tot săptămâna aceasta, pe 25 mai, am sărbătorit Ziua Eroilor, sărbătoare naţională a poporului român, în memoria celor căzuţi de-a lungul veacurilor pe câmpurile de luptă pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului. Cu această ocazie, Ministerul Apărării Naţionale a organizat joi, în toate garnizoanele, o serie de manifestări. În această zi, de Înălţare a Domnului, a fost şi Ziua Memoriei 2017. Fundaţia "Academia Civică" a organizat şi în acest an, la Memorialul Sighet, Ziua Memoriei - Ziua porţilor deschise, o zi a celor care au trecut prin închisorile şi deportările comuniste şi au luptat în rezistenţa împotriva comunismului. Au participat foşti deţinuţi şi deportaţi politic, familiile şi prietenii lor, ca şi toţi cei ce nu au renunţat la amintirea suferinţei. Mulţi oameni au adus câte un pumn de pământ din locurile unde s-a murit, pentru a fi despus în urnele din Cenotaful Eroilor, aflat sub altarul din cimitir. După conferinţele şi lansările de carte din Memorial, s-a mers la Cimitirul Săracilor din Sighet, acolo unde au fost îngropaţi în groapa comună, printre alţii, Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu, generali şi ofiţeri şi mulţi alţi oameni de valoare, care au fost exterminaţi de regimul impus de Uniunea Sovietică în România, după război. După slujba de pomenire a tututor martirilor, preotul Gheorghe Pop, din Săieni, a ţinut un discurs emoţionant:

Gheorghe Pop: La temelia existenţei noastre, a fiinţei acestui neam, sunt osemintele împrăştiate pe toate câmpurile de luptă, în toate locurile şi sângele şi sudoarea şi lacrimile care s-au vărsat de aceşti sfinţi ai neamului românesc. Noi sărbătorim şi sfinţii străini, dar să nu-i uităm şi pe ai noştri, sunt prea puţini în calendarul Bisericii noastre, şi abia acum începem să ne deşteptăm, deşi imnul naţional "Deşteaptă-te, române!" îl auzim de atâtea ori, şi noi parcă încă nu ne-am trezit din acel somn al uitării şi nepăsării. Ei stau de veghe în Ceruri şi aici, pentru acest neam, atât de greu încercat. Ceea ce a făcut domnul Rusan, de vie memorie, împreună cu poeta Ana Blandiana, este un lucru unic în Europa şi poate şi în lumea întreagă. Aceasta este memoria vie a sfinţilor noştri şi Muzeul Memorial de la Sighet este un punct de reper în viaţa istoriei şi a vieţii noastre ca popor. Vreau să închei cu un poem-rugăciune dedicat eroilor neamului românesc din toate timpurile: "De-a fi îndrăznit să apere şi să-şi iubească graiul, credinţa şi vatra strămoşească/ Oh, Doamne, fii îndurător şi iartă-le păcatul lor!/ Primeşte-i jertfă fără de prihană, curaţi ca apa de izvor, ca lacrima de tată şi inima de mamă,/ iar pentru suferinţele îndurate, înstrigă-te la Ceruri înălţate/ din sufletul atâtor văduve şi prunci orfani, înscrie în a vieţii tale carte un imn de slavă a lor nume, că Tu eşti milostiv cu cei sărmani./ Oh, Doamne al nostru Dumnezeu, ai milă cât va mai fi nume de ţara mea şi neamul meu!/

Realizator: Discurs şi poem emoţionant al preotului Gheorghe Pop, în Cimitirul Sărăcilor din Sighet. Vă spuneam mai devreme - am reglat-o, am pus ochelarii - urnele cu pământul unde s-a murit în lupta împotriva comunismului au fost depuse în Cenotaful Eroilor, aflat sub altarul din cimitir. S-o ascultăm şi pe Ana Blandiana, cea care a condus, împreună cu Romulus Rusan, fundaţia tutelară a Memorialului Sighet:

Ana Blandiana: Sunt absolut convinsă că a vizita Memorialul de la Sighet este mai mult decât a face un act intelectual. Este un fel de a-ţi descoperi propriile rădăcini şi de a descoperi în modele, că, până la urmă, asta este important, că este vorba de o perioadă mult mai grea decât a noastră, dar locuită de nişte oameni care nu şi-au schimbat ideile, n-au renunţat la idealurile lor, iar tinerii cred că cel mai mult duc lipsă de asemenea modele. În orice caz, faptul că vin din ce în ce mai mulţi este extraordinar. Şi mai extraordinar este că vin din ce în ce mai mulţi tineri. Eu niciodată n-am visat că va fi coadă la intrarea de la Sighet, şi acum este. Este minunat! Sunt absolut convinsă că, până la urmă, vor ajunge şi tinerii să fie interesaţi. Nu poţi să înţelegi prezentul fără să ştim nimic despre trecut, şi că asta este o formă de a putea fi tu însuţi. Toţi intrăm în Europa, dar rămânem europeni doar în măsura în care ştim cine suntem noi înşine.

Realizator: Ana Blandiana, poeta Ana Blandiana, care a înfiinţat Memorialul de la Sighet, imediat după începutul democraţiei în România, împreună cu Romulus Rusan, dispărut atât de brusc; să-i fie amintită memoria şi lui Romulus Rusan, cel fără de care acest Memorial nu ar fi arătat aşa. Ei bine, cea mai emoţionantă parte a unei asemenea vizite la Memorialul de la Sighet este când stai de vorbă cu un trăitor al calvarului închisorilor comuniste. Am avut şansa de a-l întâlni pe colonelul în retragere Vladimir Profir, veteran de război, care a fost arestat pe când era căpitan. A trecut prin mai multe închisori în anii grei de detenţie şi a trecut peste toate greutăţile. Astăzi, este un bărbat plin de spirit şi de simţ al umorului, cu toate că a trăit nişte orori, pe care, astăzi, este greu să le şi asculţi, dar să le şi trăieşti, aşa cum a trăit domnia sa toate încercările. Vă invit să asculaţi un fragment dintr-un interviu mai lung, care va apărea şi în varianta filmată, la noi, pe Facebook şi, probabil, în emisiunea "Pro Patria", de la TVR1.

Vladimir Profir, colonel în retragere: Cel mai mare necaz îl aveau pe noi şi mai ales pe ofiţerii tineri. Cel mai mare necaz. Noi eram... purtam pe spate" "CR" - contrarevoluţionari - asta era uniforma, pe spatele rahatului ăsta, de zeghe. Mi-e şi scârbă să mă uit la...

Realizator: Aşa era zeghea, cum este cea de aici?

Vladimir Profir: Exact, exact.

Realizator: Exact aşa, nu? Pentru că suntem la Memorialul de la Sighet, la fosta puşcărie politică de la Sighet, în câte închisori aţi trecut, în câţi ani de detenţie politică?

Vladimir Profir: La Piteşti am stat câteva luni de zile, trei luni, patru luni. După aceea, la Ocnele Mari am stat în februarie până în iulie. Din iulie, am ajuns la Gherla, la Octav...

Realizator: Unde, o să ne povestiţi şi cum l-aţi cunoscut pe...

Vladimir Profir: Pe Octav?

Realizator: ... pe domnul Octav Bjoza, când era în Gherla.

Vladimir Profir: Erau şapte copii, domnule. Unii erau elevi, Octav, mi se pare că, era student. Ne-au primit cu dragoste. Am început să povestim fiecare ce am fost, şi acum, când am fost la o adunare la Braşov, organizată de Octav, un bucovinean de-al meu, că eu, de fapt, mă trag din Bucovina, păi cu oile, prin transhumanţă, /.../ în Basarabia, în sudul Basarabiei unde este iarba mai bună, că-i comună de vreo 300 de ani făcută, aia este din satul meu, de unde mă trag eu, acolo sunt numai sate nemţeşti, şi ne-am povestit unul altuia, mâncarea a fost ceva mai bunişoară, dar înainte de a ajunge în cameră la ei, în celula aia cu /.../ 12 paturi, am stat la carantină. Exact. Aveţi cuvântul meu de onoare, camera era cam atât de mare, eram 46 de persoane, cu saltele pe jos, pline de excremente, cu un veceu înfundat, stăteam jos şi trăgeam aer de sub uşă sau de la geam, că la geam nu mai aveam loc, şi era un domn din Orăştie, parcă, proprietar de cai, care ne spunea: "Mă, copii, dacă ei aduc caii mei aici, în două ore mor". N-aveam aer, domnule. Şi venea şi nenorocitul ăla de caraliu cu mâncarea şi îţi dădea mâncarea, fierbinte, într-adevăr, scăpai gamela din mână. Scăpai gamela din mână şi ce să mai mănânci.

Realizator: Şi, după Gherla, unde aţi fost?

Vladimir Profir: După Gherla am ajuns la Stoeneşti. Stoeneşti, lângă Salcia. Şi eram acolo în saivane, de luam saltelele şi le puneam până iarna, iarna în ianuarie, că după aia ne-a dus la stuf, la /.../ şi le puneam pe noi. Eu aveam barbă cam atâta, mustăţi cam atâta, baie nu ştiu dacă am făcut vreodată. Pe cuvânt de onoare, eu nu-mi amintesc să fi făcut. Cât am fost la Salcia, sau la Stoenesti, sau la Periprava, sau la stuf, eu nu ştiu dacă am... nu, nu, nu-mi amintesc să fi făcut baie. Şi când m-am dat jos din pat şi ne-a luat în coloană şi ne-a dus acolo, eram în curtea aia mare a oilor, eram vreo 18-20 de ofiţeri. Soldatul de acolo, din observatorul ăla, i-a dat ordin comandantul să stea toată lumea jos. Toată lumea a stat jos, civilii, iar noi, care era încă militari, am stat în picioare. Comandantul a zis: "Trage în ei, dacă nu stau jos!" Şi ne-am aşezat şi noi jos. Mâncarea, în sfârşit, destul de proastă. Cât aveam? 2600 de calorii, munceam la dig, făceam digul. Păcat că nu s-a făcut vreodată un film cu o întindere aşa, de vreun kilometru, deţinuţi care săpau gropile pentru pământ, pentru dig, şi de jur împrejur mitraliere şi câinii. Aşa trebuie făcut un film, că este mai ceva decât filmele alea pe care le-am văzut la ruşi, cu gulagurile sovietice. Şi se aducea mâncare cu hârdaiele. După ce se servea ultimul polonic şi rămânea hârdoul jos, era plimbat prin aer cu lingura, încât nu mai trebuia să fie spălat, atât de înfometaţi eram. Alţii mâncau repede, făceau aerofagie, cădeau, caraliu cu piciorul, dădea în ei ca să treacă la muncă.

Realizator: V-aţi mai văzut cu vreun caraliu, de ăsta, cum îi spuneţi dumneavoastră? Ce fel de oameni erau, dacă aveau atâta cinism şi răutate să se poarte în felul acesta cu oamenii?

Vladimir Profir: Păi, domnule, erau atât de proşti. Nu ştiu de unde venise, era unul din părţile astea de pe aici, din Ucraina, cu ochi fără culoare. Zicea: "Mă - că mi-e şi ruşine să spun - Dumnezeu' mă-tii, mă să am şi eu măcar o stea, nu patru, ca tine!" Octav să vă spună, eu mergeam în fruntea lor, că eram şeful lor, brigadier, eu mâncam bătaie pentru ei /.../

Realizator: Da, poveşti de la Memorialul de la Sighet, colonelul în retragere Vladimir Profir, v-am mai difuza şi în alte ediţii şi, vă spunea, va fi şi o filmare, pe care o voi anunţa unde o veţi putea găsi.
Ultimul subiect la "Jurnalul militar" din 27 mai 2017, Editura Militară este şi anul acesta prezentă la cea de-a XII-a ediţie a Salonului Internaţional de Carte Bookfest, care se desfăşoară în perioada 24 - 28 mai, la Romexpo, în Bucureşti. Cu ce vă aşteaptă Editura Militară la acest eveniment aflăm de la directorul editurii, Adrian Pandea:

Adrian Pandea: La standurile noastră găsiţi etalate cele mai recente arme din arsenalul nostru. Aş aminti mai întâi o carte semnată de Dan Ramf, "Bunicii noştri, eroii noştri", o carte de interviuri cu veterani de război. Apoi o carte de documente foarte interesante datorată lui Vadim Guzun "Generalul Héroys: sub stindardul fascismului rus", şi vedeta acestei participări a noastre la ediţia Bookfest din acest an, cartea de memorii a lui Gheorghe Răşcănescu, "Erou la Cotul Donului: însemnări din război (1941-1944)". Este vorba de un ofiţer român care s-a remarcat în bătălia de la Stalingrad. El a fost cel care a comandant singurul batalion care a ieşit intact din încercuirea de la Cotul Donului. Salonul Internaţional de Carte este deschis până duminică seară la ora 20:00. Mai este timp, vă aşteptăm. Înarmaţi-vă cu cărţi!

Realizator: Atât pentru astăzi la "Jurnal militar" Vă salut regulamentar, ca de obicei. Să ne auzim cu bine.