Jurnal Militar din 20.08.2016

Realizator: Bună dimineaţa şi bine v-am regăsit! Sunt Cristian Dumitraşvcu, iar în acest moment a început o nouă producţie marca "Ora Armatei", ca în fiecare sâmbătă de la această oră. Multe subiecte şi astăzi pe ordinea de zi, de la aniversarea centenarului Diviziei 4 Infanterie GEMINA de la Cluj şi al Diviziei 2 Infanterie Getica de la Buzău, la corespondenţa din Afganistan, ultima corespondenţă probabil a Mădălinei Ilinca, cea care a transmis vreme de 6 luni ştiri despre militarii români din Kandahar. Dar mai sunt şi alte subiecte, un reportaj de la Ziua Marinei din Mangalia, un alt reportaj despre un luptător anticomnist, Dumitru Moldovan din Lisa de Făgăraş, care a fost recent medaliat de preşedintele României şi, nu în ultimul rând, vom evoca la capitolul obişnuit de istorie aici, la "Ora Armatei", intrarea României în Primul Război Mondial, chiar acum un secol. Despre toate acestea, dar şi despre un subiect foarte discutat în ultimele zile referitor la o posibilă acţiune de voluntariat a elevilor şi studenţilor, care s-ar putea instrui în armată, despre toate acestea vom vorbi în minutele care ne-au mai rămas până la şi jumătate. Status Quo, "In The Army Now", revenim.

Realizator: Vă propun o retrospectivă miliotară a săptămânii. Începem cu un subiect foarte prezent în mass media ultimelor zile, despre propunerea generalului maior Ioan Manci de a invita tinerii doritori să participe la o pregătire militară voluntară în perioadele legale de practică şcolară. Această declaraţie a comandatului Diviziei 4 Infanterie GEMINA de la Cluj vine în contextul celor 100 de ani care se împlinesc de la înfiinţarea brigăzii, odată cu intrarea României în război, în 1916.

AUDIO: Emisiunea Jurnal Militar din 20.08.2016

Ioan Manci: Iată că au trecut opt ani de la renunţarea la serviciul militar obligatoriu. Vreau să vă informez în premieră pe dumneavoastră, că la nivelul comandamentului diviziei, la nivelul Clujului, am constituit un grup de lucru, în care au fost implicate toate structurile din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, Prefectura Cluj, Inspectoratul General Şcolar şi Universitatea Babeş-Bolyai, în care noi am proiectat un program-pilot de pregătire a tinerilor în timpul liceului, în timpul facultăţii şi nu numai, totu pe bază de voluntariat. În momentul în care va fi analizat acest proiect, eu personal susţin ideea că trebuie tinerii noştri să participe la un asemenea program. Sigur, nu e chiar confortabil un program special într-o unitate militară, de la 5:30 până la 21:30-22:00, în care tânărul să se trezească, să facă un program de înviorare, să urmeze un program de curăţenie în dormitor, în spălător, în sala de mese, de la 8:00 la 14:00 să execute un program riguros, în care efortul psihic şi fizic sunt, sigur, oarecum de excepţie, dar pentru sănătatea poporului român, pentru sănătatea tinerilor, cred că ar fi benefic un asemenea program. Încă o dată, eu apreciez că pentru liceu, acele tabere, şcoli de vară ar fi pentru început foarte binevenite, iar pentru studenţi, ei au o perioadă de practică, la sfârşitul anului I, la sfârşitul anului II. Ar fi benefică şi sunt de acord că am găsit soluţii între Ministerul Apărării şi celelalte instituţii de învăţământ superior, sigur, să se acorde un anumit număr de credite pentru această perioadă şi sunt convins că atât băieţii, cât şi fetele vor opta pentru această perioadă de practică să o desfăşoare în unităţile militare.

Realizator: L-am ascultat pe comandantul Diviziei 4 Infanterie GEMINA, pe generalul maior Ioan Manci. Sub egida sărbătorii Diviziei 4 Infanterie, 100 de ani în Armata Română, miercuri, 17 august, s-a derulat în Piaţa "Avram Iancu" ceremonia militară de decorare a drapelului de luptă al Diviziei 4 cu Ordinul "Virtutea Militară în grad de Ofiţer", cu însemn pentru militari pe timp de pace. La ceremonie a particiopat şi ministrul apărării naţionale Mihnea Motoc. Vă invit să ascultăm ce a declarat când a fost întrebat de ziarişti despre această propunere de chemare a tineretului la armată.

Mihnea Motoc: Această idee, pe care cu toţii o găsim foarte bună, este o formulă de antrenare cu titlu voluntar a celor interesaţi de o perioadă concentrată de pregătire -instruire militară. Este un element de bun augur entru constituirea rezervei voluntare de care avem nevoie şi este un element de interfaţare cu societatea în ansamblul ei, care e binevenit pentru armată. Ce am dori noi, însă, este să facem acest lucru cu o privire asupra intregii ţări, asupra întregului sistem, şi să vedem cum putem avea asemenea iniţiative peste tot unde ele sunt cerute şi dorite, pentru că e vorba şi de o anumită planificare a resurselor şi de o anumită estimare integrată a necesarului armatei.

Realizator: L-am ascultat pe ministrul apărării naţionale Mihnea Motoc. Până să trecem la următorul subiect,m vă mai spun că şi la Buzău, joi, în 18 august, s-au aniversat 100 de ani de la înfiinţarea Armatei a 2-a, transformată în prezent în Divizia 2 Infanterie Getica. În Buzău a avut loc cea mai mare paradă militară din istoria acestui oraş. Radu Dobriţoiu a discutat în dimineaţa zilei de joi, la "Apel matinal", despre acest eveniment cu generalul maior doctor Lucian Foca, comandantul Diviziei 2 Infanteria Getica. Puteţi asculta acest interviu pe site-ul Radio Romania Actualităţi. Divizia 2 Infanterie este continuatoarea tradiţiilor glorioase a Armatei a 2-a, comandate iniţial de generalul Alexandru Averescu, iar joi, după cum vă spuneam, s-a organizat in Buzău, împreună cu toate unităţile şi marile unităţi din subordine, o paradă militară la care au participat peste 600 de militari şi peste 66 de autovehicule militare.

Următorul subiect pe ordinea de zi. Corespondenţă din Afganistan, este probabil ultima corespondenţă a ofiţerului de relaţii publice din Batalionul 2 "Călugăreni". Militarii bucureşteni îşi termină misiunea în Kandahar. Mulţumim pentru această colaborare bună din ultimile şase luni, Mădălinei Ilinca.

Mădălina Ilinca: Final de misiune pentru militarii Batalionului 2 Infanterie "Călugăreni". Cele şase luni petrecute în Baza Aeriană Militară Kandahar au însemnat pentru această structură de elită a Forţelor Terestre, o revalidare a profesionalismului batalionului - şi asta la 10 ani de la prima participare a infanteriştilor bucureşteni în Afganistan şi la cea de-a opta misiune internaţională. La final de misiune, locotenent colonel Ovidiu Lungu a acordat, pentru presa militară, un scurt interviu.

Ovidiu Lungu: La final de misiune, când tragem linia şi facem bilanţul, sunt mândru că am avut şansa şi onoarea să comand un batalion aşa bun, precum Batalionul 2 Infanterie "Călugăreni". Sunt mândru că am fost comandantul acestor comandanţi de companii, comandanţi de plutoane, acestor subofiţeri, caporali, soldaţi gradaţi profesionişti, care şi-au îndeplinit misiunea într-un mod exemplar şi că, prin profesionalismul lor, am reuşit să ne întoarcem cu toţii acasă şi voi putea raporta cu cinste şi onoare că Batalionul 2 Infanterie "Călugăreni" şi-a îndeplinit din nou misiunea cu succes.

Mădălina Ilinca: Timp de şase luni, militarii români şi-au executat misiunile ordonate. Au străbătut în lung şi în lat aria de responsabilitate, au asigurat protecţia forţei în Baza Aeriană Militară Kandahar. Au instruit armata şi poliţia afgană. Au alinat, ori de câte ori au putut, suferinţele copiilor afgani. Acum, este rândul camarazilor din Batalionul 341 Infanterie "Rechinii Albi" să continue misiunea Resolute Support.

Realizator: Ei bine, şi după aridul Afganistan, să ne relaxăm câteva minute cu un reportaj realizat chiar în 15 august, de Ziua Marinei, la Mangalia. Primul interlocutor, ofiţerul de relaţii publice al Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Navale, locotenent colonelul Daniel Oaie.

Daniel Oaie: A fost mai frumos decât anul trecut. Ca amploare, a fost mult mai mult, multe vase, multe veliere, vase de război, elicoptere, avioane, aviaţia căreia îi mulţumim pe această cale, de asemenea, Forţelor Aeriene, Forţelor Navale că ne-au asigurat exerciţiile cu elicopterele şi exerciţiile de tip /.../ cu scafandri. Populaţia, comparativ cu anul trecut, mult mai multă, mult mai bine instruită, deja ştia cu ce se mănâncă, aşa cum se spune pe româneşte, evenimentul, deja ne întrebau din timp. Frumos, într-adevăr, foarte frumos!

Manuela Catargiu: Mă numesc Manuela Catargiu, sunt studentă în anul I la Universitatea Naţională de Apărare "Carol I". Am început încă de pe 6 august, la Ziua Porţilor Deschise, unde am avut concursuri, a fost o expoziţie de tehnici militare, iar persoanele civile au putut vizita navele ambarcate în port. De asemenea, la jocuri au putut participa şi copiii şi oamenii care au venit să viziteze, iar la final au primit diplome şi premii.

Irina Ştefan: Irina Ştefan, studentă anul I la Comunicare Publică şi Interculturală de la Facultatea de Securitate şi Apărare. În continuarea Zilei Porţilor Deschise din portul militar, s-a organizat săptămâna spiritualităţii marinăreşti, la Cercul Militar din Mangalia. Noi am participat în organizarea acestei săptămâni. De asemenea, în fiecare seară a fost prezentat un scurt istoric al marinei, au fost ansambluri de muzică populară. De asemenea, s-a putut vedea cum se fac nodurile marinăreşti.

Reporter: Să o întreb pe colega ta: este pentru oricine marinăria?

-: Da şi nu. Nu cred că oricine ar putea sta pe o navă în larg.

Realizator: Şi ziua şi noaptea, şi iarna...

-: Şi pe vânt, şi pe soare si... Noi am fost cu o navă, bricul "Mircea", pe mare, şi am prins marea de gradul trei, nu prea a fost OK, dar de asta spun, nu marina poate să fie pentru fiecare persoană. Trebuie să fii puţin nebun.

Reporter: Domnule comandor Dănuţ Andronie, am în mână o carte pe care aţi publicat-o împreună cu Marius Băcăuanu şi care se numeşte chiar aşa "Noduri marinăreşti".

Dănuţ Andronie: O carte dedicată nodurilor marinăreşti nu a existat în România. Nodurile s-au transmis din generaţie în generaţie prin viu grai. L-am gândit cam în trei paşi fiecare nod: pasul unu, pasul doi, pasul trei - în aşa fel încât orice om deschide această carte, vrea să înveţe un nod, îl poate descoperi. De exemplu, şi un capitol dedicat nodurilor pescăreşti. Avem şi alte tipuri de noduri. Noi le-am pus pe cele mai importante, din punctul nostru de vedere, folosite la bordul navelor. Se spune că se cunosc cam 4.000 de noduri. Noi aici în cartea asta avem vreo 200 explicate.

Realizator: Anunţam la început că vom vorbi despre un eveniment care a avut loc săptămâna aceasta în Cetatea Făgăraşului. Vă propun un reportaj cu povestea unor destine de luptători, destine încrucişate într-un mod uluitor, aş spune. Dumitru Moldovan, tânăr fugar în munţi în anii '50, este prins în ambuscadă, în satul Lisa, de securitate, iar Vasile Moldovan, tatăl său, trage două focuri în aer ca să-şi salveze fiul. Sunt încarceraţi amândoi, iar tatăl moare în 1960 în Delta Dunării, într-o adevărată închisoare de exterminare lângă Octav Bjoza, tânăr arestat pe atunci în lotul studenţilor care au susţinut revoluţia maghiară din 1956.

După multe decenii, tânărul euro din 1952, Dumitru Moldovan, este medaliat de preşedintele Klaus Iohannis, alături de alţi luptători anticomunişti, dar pentru că a fost netransportabil până la Cotroceni, i-a fost înmânată medalia de către actualul preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, domnul Octav Bjoza, chiar în Cetatea Făgăraşului, acolo unde a fost mult mai uşor să ajungă Dumitru Moldovan.

Octav Bjoza: Cu ocazia decorării a patru persoane, din care una netransportabilă, am fost în situaţia de a ridica eu decoraţia de la Preşedinţie şi aşa cum mi s-a recomandat. În prezenţa prefectului Braşovului, a unui reprezentat al Consiliului Judeţean Braşov, în prezenţa primarului Făgăraşului şi a primarului din comuna Lisa, de lânga Făgăraş, în Sala Tronului din Cetatea Făgăraşului a avut loc înmânarea acestei decoraţii de către prefectul judeţului Braşov în prezenţa mea. Au participat membrii familiei. Mitică, ajuns în situaţia de a fii netransportabil ca urmare a sănătăţii precare, dânsul are 85 de ani, este cu şapte ani mai mare decât mine, a fost adus într-un corucior cu rotile.

Realizator: Sunteţi, cred, ultimul om care l-a văzut în viaţă pe tatăl celui care a fost medalit.

Octav Bjoza: Se întâmpla după încheierea campaniei de recoltare a stufului. Am fost repartizat la Periprava Centru, unde l-am întâlnit pe Vasile Moldovan, din Lisa. Era bolnav, dar nimeni nu sesizase cât de gravă era starea sănătăţii lui. Şi îmi amintesc că era seara de17 către 18 aprilie 1960, când în condiţii de totală clandestinitate am cântat Christos a înviat, împreună cu nişte preoţi, aşa, în surdină şi în acest timp, unul din medicii deţinuţi ne-a spus să ne oprim că Vasile s-a stins, a murit.

Realizator: Dumneavoastră eraţi foarte tânăr atunci. Vasile Moldovan avea către 60 de ani.

Octav Bjoza: Da, cam aşa avea.

Realizator: L-aţi întâlnit apoi pe fiul dânsului, cel pe care l-aţi medaliat acum, şi i-aţi povestit.

Octav Bjoza: Da, l-am întâlnit, dar după eliberare l-am întâlnit pe Dumitru şi i-am relatat această întâmplare. Lângă mine, în doar şase luni, 1 ianuarie- 31 iunie, să spun, '60, în cele trei lagăre prin care am fost, bac plutitor, "Bacul 4" Periprava Centru, Periprava secţia Grindu, toate sub tutela UM 0830 Periprava, sub conducerea în acea perioadă a lui Ioan Ficior. Atunci, în doar şase luni au murit zece lângă mine, la care le ţin minte numele şi luna în care au murit. Luna şi anul - ziua îmi este greu să mi-o amintesc.

Realizator: L-am ascultat pe Octav Bjoza, fost deţinut politic şi preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, actualment subsecretar de stat la Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptărilor împotriva regimului comunist în subordinea Secretariatului General al Gvernului.

Poate nu întâmplător, în această primăvară, l-am vizitat pe luptătorul anticomunist Dumitru Moldovan, chiar acasă la domnia sa, în satul făgărăşean Lisa, cu multă vreme înainte să fie medalit. Vă invit să ascultaţi un fragment dintr-un reportaj de radio şi de televiziune, pe care îl veţi putea descoperi în întregime până la sfârşitul anului.

Dumitru Moldovan: Eu am fost condamnat la 20 de ani pentru motivele pe care le-au găsit ei, care m-au pus în situaţia să devin urmărit şi pe tata pentru ajutor, nişte trăisti cu mâncare. I-au dat zece ani şi a făcut opt, din '52 până în 60 de ani.

Realizator: Unde v-au prins?

Dumitru Moldovan: În capul satului. Aveam /nişte/ alimente, şi eu l-am omorât pe bietul tata! Aveam trăisti din sat cu multe alimente şi tata s-a oferit să mă ajute să duc o parte dintre ele până la pădure, că de acolo mă întorceam eu şi le luam şi le duceam la bordei. Şi am reufazat, /dar/ tata a insistat. Eu mergeam cu desaga mea în faţă, el venea la vreo 150 de metri în spatele meu. Când am ajuns în capul satului am fost somat. Era în noiembrie, pe la ora 3 dimineaţa. În întuneric tata a tras două focuri de armă; era la vreo 150 de metri în spatele meu. Ăştia au tras cu pistolul şi mi-o luat piciorul ăsta. M-au dus la Sibiu, Sibiul era regiune pe timpul ală, acolo iar la spital, în operaţii, furtune şi apoi spre toamna lui '51, m-au dus la oraşul Stalin, la Braşov. Acolo era Tribunalul Militar şi acolo m-au judecat şi pe mine, şi pe tata. Dacă tata nu trăgea acele două focuri şi venea acasă scăpa. După proces am ajuns la Capul Midia, acolo era Borcea comandat. Vai de capul lui, cred că nu mai trăieşte! Eram vreo 70-80 de inşi şi pe ăştia din lanţuri, că de la 15 ani în sus punea lanţuri la picioare, şi erau vreo 15 inşi cu lanţuri la picioare în grupul ăsta, şi s-a adresat la noi 'Ce aţi crezut că faceţi, bandiţilor! Ţara asta are 18 milioane de locuitori, 8 milioane vor intra în pământ şi cu restul vom construi socialismul. Bandiţilor, ce aţi vrut să faceţi!"

Realizator: Am ajuns, în fine, la ultimul subiect al emisiunii "Jurnal militar". Poate fi considerat un curs foarte concentrat de istorie militară, la 100 de ani de la intrarea României în război, în 1916. Prin telefon, colonelul în rezervă şi istoricul militar Petre Otu.

Petre Otu: În noaptea de 14 spre 15 august - stil vechi / 27 august, 28 august - stil nou, Armata Română a trecut trecătorile Carpaţilor, declanşând ofensiva pentru atingerea scopului politic şi militar propus. Armata Română era totuşi insuficient pregătită pentru amploarea unui război industrializat, deşi în perioada neutralităţii s-au făcut eforturi însemnate pentru dotarea, instruirea contingentelor pentru fortificarea comandamentelor. Au existat însă şi condiţii obiective, întrucât aprovizionarea cu armament s-a făcut cu foarte multă greutate, cele două tabere beligerante refuzând să acorde sprijin României. O dată ce tratativele Antantei s-au multiplicat, Antanta a luat măsura de sporire a înzestrării Armatei Române. Cu toate acestea, eram încă insuficient pregătiţi pentru un asemenea război. Armata Română avea un efectiv de 813.000 de oameni, la care se mai adăugau 20.000 de ofiţeri.

Era o armată nu foarte mare, dar la nivelul maxim al posibilităţilor noastre. Momentul intrării României în război trebuie conexat cu evoluţiile de pe fronturile Primului Război Mondial, Bătălia de la Verdun care a fost o confruntare teribilă, inutilă de altfel - sub raport strategic - între armata germană şi armata franceză. Aceste evoluţii de pe fronturile de luptă ale Primului Război Mondial s-au conexat şi cu dorinţa guvernului române, a oficialităţilor române, pentru că guvernul condus de Ion C. Brătianu, alţi oameni politici, Regele Ferdinand, şi-au dat seama că o neutralitate definitivă a României, până la sfârşitul conflictului, era contraproductivă.

Realizator: Atât pentru astăzi la "Jurnal militar". Vă mai spun că ne puteţi găsi şi pe pagina de Facebook:" Ora Armatei". "Observatorul militar" poate fi citit pe site-ul presamil.ro. Sunt Cristian Dumitraşcu. Vă salut, ca de obicei, regulamentar. Rămâneţi cu Radio România Actualităţi.