Jurnal Militar din 07.05.2016

Realizator: Sunt Cristian Dumitraşcu. Vă aduc din nou o producţie marca "Ora Armatei", aici, la Radio România Actualităţi. Emisiune care va dura până la jumătatea orei, circa 24-23 de minute, în care veţi putea asculta corespondenţe despre geniştrii care se instruiesc în Poligonul Cincu corespondenţă din Afganistan, dar şi interviuri realizate la Buzău şi de unde comandantul Divizei a Doua Infanterie Getica ne va face invitaţia de a participa şi la Buzău, astăzi, dar şi la Bucureşti mâine dimineaţă, la acţiuni de solidaritate cu veteranii de război. Va mai fi şi un alt interviu realizat aici, în Bucureşti, la postul de radio online "Vocea Armatei", unde ne-a vizitat fostul comandant al Clubului "Steaua 86", domnul Nicolae Gavrilă. Dar toate le timpul lor. Le vom lua pe rând. Mai întâi să ne ocupăm de actualitatea militară, la Centrul de Instruire pentru Luptă al Forţelor Terestre "Getica", din Cincu, a avut loc în 5 mai deschiderea exerciţiului multinaţional Resolute Castle 16, la care participă militarii genişti din România, dar şi din Statele Unite al Americii. Prin telefon, comandantul Brigăzii 10 Geniu Dunărea de Jos din Bărila, colonelul Gheorghe Soare.

Gheorghe Soare: Ne propunem să realizăm drumurile de manevră, cu o lungime de peste 600 de kilometri, clădiri cu destinaţii diferite, platforme multifuncţionale de antrenament, precum şi să amenajăm un poligon pentru distrugeri uşoare. Se vor instrui în cadrul celor şapte rotaţii stabilite, 80 de militari români cu 40 de mijloace tehnice pe rotaţie şi 100 de militari americani cu peste 80 de mijloace tehnice pe rotaţie. Asta însemnând că pe tot timpul exerciţiului vom avea peste 500 de militari români şi 700 de militari americani care se vor instrui în comun, ceea ce este un lucru extraordinar pentru militarii genişti ai Armatei României cât şi pentru cei americani.

Realizator: A fost de la Cincu comandantul Brigăzii 10 Geniu Dunărea de Jos, colonelul Gheorghe Soare. Următorul subiect este despre Afganistan, este o corespondenţă din această săptămână, care a fost, iată, prima după sărbătorile pascale. Ei bine, acum o săptămână militarii noştri aflaţi în misiune acolo au primit o vizită importantă, a transmis Mădălina Ilinca, ofiţerul de relaţii publice din teatrul de operaţii.

AUDIO: Emisiunea Jurnal militar din 07.05.2016

Mădălina Ilinca: Pentru militarii dislocaţi în tatrul de operaţii Afganistan, prima zi de Paşte a fost una specială. Au petrecut-o cu preşedintele României, soţia acestuia şi oficiali de rang înalt din Ministerul Apărării Naţionale. A fost o atmosferă destinsă, unde, cum cere tradiţia, s-au ciocnit ouă, s-a mâncat pască şi cozonac. În mesajul său adresat militarilor români di teatrul de operaţii Afganistan, preşedintele Klaus Iohannis le-a transmis acestora:

Klaus Iohannis: Îmi produce o puternică emoţie atmosfera românească autentică pe care aţi creat-o aici, la 5.000 de kilometri depărtare de ţară. De ce serbăm Sfintele Paşti aici? Noi, creştinii, suntem învăţaţi de la vârste fragede să ajutăm pe cel care are nevoie de noi. Afganii au nevoie de prezenţa dumneavoastră aici. Voi, cei aflaţi în teatru ştiţi cel mai bine realităţile din teren, care sunt riscurile şi care sunt problemele afganistanului anului 2016. Voi ştiţi foarte bine că misiunea Afganistan nu este încheiată.

Mădălina Ilinca: Preşedintle României, Klaus Iohannis, şi ministrul Apărării Naţionale, Mihnea Motoc, s-au întâlnit şi cu generalul de birgadă Antonio Aguto, comandantul Comandamentului pentru Instruire, Asistenţă şi Consiliere din regiunea de sud din Afganistan. Discuţiile au evidenţiat cooperarea excelentă dintre militarii români şi cei americani, în desfăşurarea noilor misiuni comune.

Realizator: Asculaţi "Jurnal militar", la Radio România Actualităţi. Următorul moment de astăzi este o istorie în sine, o istorie emoţionantă, o poveste de familie, care are legătură şi cu misiune din Afganistan, despre care am aflat mai devreme, dar şi cu veteranii de război, despre care vom vorbi imediat. Atât vă spun, înainte să difuzez reportajul următor: bunicul - veteran de război aici, în ţară, a depăşit vârsta de 101 ani; nepotul - militar activ, la a patra misiune internaţională, actualmente aflat în Afganistan. Gabriela Ivan şi Mădălina Ilinca au rescris povestea pentru dumneavoastră şi au scurtat, într-un fel, distanţele.

Reporter: Veteranul de război sublocotenentul în retragere Chirică Chirilă a împlinit, de curânt, 101 ani. În perioada august 1942 - august 1944, Chirică Chirilă a fost infanterist în Regimenul 29 Infanterie, alături de care a luptat până la Cotul Donului, unde a fost rănit. A fost luat prizonier, de ruşi, în mai 1945, şi a executat, până în octombrie 1947, muncă silnică într-o mină de cărbuni din regiunea Donbas. Este decorat cu Crucea Comemorativă a celui de-al II-lea Război Mondial, 1941 -1945.

Ar mai fi, totuşi, ceva de spus: veteranul Chirică Chirilă face parte dintr-o familie care a dat patriei, în ultima 100 de ani, patru generaţii de militari - tatăl său a luptat în Primul Război Mondial, la Mărăşeşti, în 1916; el în cel de-Al II-lea Război Mondial; Dinu, unul dintre copii, a urmat cariera militară ca maistru militar de tancuri şi auto, iar nepotul lui, fiul lui Dinu, caporalul Ionuţ Răzvan Chirilă, se află, în prezent, în misiune, în teatrul de operaţii Afganistan, împreună cu Batalionul 2 Infanterie Călugăreni.

Ionuţ Răzvan Chirilă: Doresc să transmit un călduros "La mulţi ani!",din Afganistan, celui mai bun camarad şi model pentru mine în viaţă, bunicul meu, Chirilă Chirică, cu ocazia zilei de naştere. Mulţumesc. Multă sănătate şi sal ajute Dumnezeu încă pe atâta! La Odesa a fost împuşcat în gât, după care glonţul a ieşit pe partea cealaltă. Datorită şi bunului Dumnezeu a supravieţuit, a fost şi prizonier de război în Siberia, timp de doi ani.

Reporter: Eşti la a patra misiune. Ce te-a sfătutit bunicul tău, când ai plecat în prima misiune în teatrul de operaţii în Irak?

Ionuţ Răzvan Chirilă: În Irak, în 2005: Nepoate, întoarce-te sănătos acasă!

Reporter: Caporal Ionuţ Răzvan Chirilă, nepotul veteranului de război, Chirică Chirilă, interviu realizat de Mădălina Ilinca. Le dorim celor doi - bunic şi nepot - să se reîntâlnească sănătoşi acasă.

Realizator: O poveste emoţionantă, aici, la "Jurnal militar", la Radio România Actualităţi, o poveste despre care ne-a vorbit contraamiralul de flotilă, Tiberiu Frăţilă. L-a descoperit pe veteranul de război undeva în Botoşani, acum două săptămâni. Îi mulţumim pentru acest subiect. Mergem mai departe.

Spuneam, la început, că vom vorbi despre acţiunile de solidaritate cu veteranii de război, care se întâmplă în acest weekend în toată ţara. Am fost la Buzău, săptămână aceasta, iar comandantul Divizei a 2-a, generalul-maior Lucian Foca mi-a vorbit despre veteranii de război din oraş, din Buzău, dar a făcut şi câteva invitaţii. Îi ascultăm!

Lucian Foca: În data de 7 mai, în Parcul Crâng, la foişorul tradiţional, în care a câtat fanfara militară, între orele 11:00 şi 13:00, va fi organizat, de către fanfara militară a Diviziei 2 Infanterie "Getica", un concert denumit "Onor veteranilor de război". Am invitat să participe vererani de război, reprezentanţi ai autorităţilor locale, cadre militare în rezervă şi retragere, militari activi din garnizoană, însoţiţi de familiile lor. Şi sper ca numărul celor care vor răspunde invitaţiei va fi foarte mare.

Realizator: Ce înseamnă pentru dumneavoastră veteranul de război? În Buzău este o comunitate largă de veterani.

Lucian Foca: Da, avem o legătură foarte strânsă şi prin Centrul Militar şi cu sprijinul autorităţilor locale şi a garnizoanei Buzău. Am găsit întotdeauna resursele pentru a îi cinsti şi decora. Am fost şi i-am aniversat, fie la domiciliul lor, dacă au fost netransportabili, fie i-am invitat şi le-am organizat diverse activităţi la nivelul unităţilor militare din garnizoana Buzău. Toţi cei care iubesc Armata Română, toţi cei care preţuiesc şi cinstesc pe cei care au făcut posibil, ca noi, astăzi, să trăim într-o ţară liberă şi democrată, cei care şi-au jertfit tinereţea şi sângele pe câmpurile de bătălie ale celui de-al II-lea Război Mondial, să vină în număr cât mai mare pentru a fi alături de Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, alătur de militarii Ministerului Apărării Naţionale, care, începând cu ora 11:00, în Bucureşti, vor participa la prima ediţie a crosului veteranilor de război "VeteRUN - Cupa Steaua". Se doreşte să fie o mişcare populară, prin care noi, militarii Armatei Române de astăzi dorim să ne arătăm respectul şi preţuirea pentru toţi veteranii de război, răniţi, invalizi, urmaşii eroilor din cel de-al II-lea Război Mondial şi mi-aş dori ca toţi, cu mic, cu mare, nepoţi, strănepoţi, să fie prezenţi în număr mare şi să participe la această activitate.

Realizator: Generalul Lucian Foca, comandantul Diviziei 2 de la Buzău. Mai sunt câteva lucruri de spus despre Crosul VeteRUN - Cupa Steaua, de mâine, este, într-adevăr, ora de începere 11:00, însă, cei care vor să participe la cros ar trebui să vină mai devereme, pentru a intra în posesia tricourilor şi a lua la cunoştinţă despre regulament.

Ei bine, am ajuns la interviul emisiunii. Interviul emisiunii, aşa cum vă spuneam, la început am amintit acum despre Cupa Steaua, aşa cum se numeşte crosul de mâine, din Bucureşti, în 7 mai 1986, vă rog să-mi permiteţi jocul de cuvinte, Cupa Steaua a fost chiar Cupa Campionilor Europeni, actuala ligă Champions League, pentru că în cei exact 30 de ani, care se vor împlini în această seară, pe la miezul nopţii, de la marea victorie de la Sevilla, s-a spus cam tot ce se putea spune despre sport, despre valenţele sportive ale marii performanţe, marii finale.

L-am invitat acum pe generalul în retragere Nicoale Gavrilă, comandantul şi preşedintele Clubului Steaua din acea vreme, să ne spună şi alte amănunte de culise. Puţin ştiu că Steaua Bucureşti a fost considerată echipă gazdă, deşi juca în Spania, paradoxal, cu o echipă spanilă, iar rolul de gazdă a presupus responsabilităţi mari în ceea ce priveşte distribuirea celor 35 mii de bilete, atribuite suporterilor români, din care s-au folosit doar o mie, iar aceşti o mie de oameni au avut nevoie de cazare, masă, diurnă de transport, au zburat, de pildă, în 12 avioane, cu tot cu cel al echipei. Însă, şi mai puţini români, în afară de cei care au fost pe stadionul "Sánchez Pizjuán" şi de apropiaţii echipei, puţini ştiu că pe programul meciului, tipărit de UEFA, care a fost distribuit cu biletele şi cu invitaţiile, s-a tipărit greşit, în loc de Steaua Bucureşti, "Steaua de Bucharest" - Steaua de Budapest.

A fost, de asemenea, o problemă mare, pe lângă toate celelalte probleme organizatorice, legate de acei suporteri şi chiar oficiali care au decis să fugă în Spania, într-o perioadă de comunism ajunsă în România la cote maxime de absurd, aşa, ca să fiu elegant. L-am întâlnit pe Nicoale Gavrilă, cel care în '86 era colonel, iar în funcţia de comandat al Clubului Steaua fusese numit cu niciun an în urmă, adică exact înainte de startul campaniei de calificare al istoricului sezon de Cupa Campionilor '85 -'86. Vă spuneam că l-am întâlnit pe domnul Gavrilă săptâmăna aceasta la Cercul Militar Naţional, la aniversarea organizată de Clubul Sportiv al Armatei - Steaua Bucureşti. A fost o bucurie să-i revedem pe eroii de la Sevilla, nu au lipsit decât cei motivaţi: Piţurcă, Stângaciu, Iovan şi, din păcate, cei care nu mai sunt în viaţă - şi aici trebuie amintiţi preşedintele Ion Alexandrescu, supranumit "Sfinxul", maseurul Mitică Neagu şi singurul dispărut dintre jucători - Lucian Bălan. În această dimineaţă, la "Ora Armatei", vă învit să ascultaţi un interviu-eveniment cu fostul comandant al Clubului Steaua din '86, generalul în retragere, astăzi, Nicoale Gavrilă.

Nicoale Gavrilă: În prima după-amiază, împreună cu Gaciu, ne-am dus la stadion. La stadion se micşorau, se trasau noi tuşe.

Realizator: I-auzi!

Nicolae Gavrilă: Da. Adică, stadionul îl îngustau cu un metru şi zece într-o parte şi în alta. Noi ne-am dus ca doi cetăţeni, îmbrăcaţi causal, am intrat şi noi acolo şi vedeam că ăştia se apucau să tragă. Şi i-am întrebat pe ăştia: Dom'le, ce faceţi? - Marcăm stadionul pentru meciul de mâine. - Păi, dar schimbaţi alea? Zice: Dom'le schimbăm din cauză că românii ăştia joacă foarte mult pe aripi, vrem să-l facem mai îngust.

Realizator: Ceea ce n-aveau voie să facă.

Nicolae Gavrilă: Au voie, dar, adică el trebuie să respecte dimensiunile regulamentare.

Realizator: Normal.

Nicolae Gavrilă: Le respectau. Dar una-i să ai 64 metri lăţime la stadion şi alta, să ai 58.

Realizator: Este un ecart permis între...

Nicolae Gavrilă: Sigur, sigur.

Realizator: 58 şi 65.

Nicolae Gavrilă: Sigur, sigur, şi la lungime şi la lăţime. Eu aveam un ziar în mână, în care eram pozat, mare, pe prima pagină. Şi am arătat ziarul acelul tip, care ţinea de... Şi ăla când a văzut, a făcut ochii mari, s-a uitat... s-a uitat... şi a dispărut din faţa mea. S-a dus şi a anunţat. Şi, bineînţeles, că nu s-a mai făcut chestia asta. Deci, o şansă. Toată lumea... S-au cu echipele cu care ne-am întâlnit aveau o stimă pentru jucătorul Lăcătuş.

Realizator: Da?

Nicolae Gavrilă: Da. Căruia îi trebie spaţii foarte mari. Anderlecht, cel puţin când jucam cu cei, că am avut mai multe întâlniri, când au auzit că joacă cu Steaua, glumea, în sfârşti, dar asta era situaţia... Şi acuma vă spusesem de o chestie inedită. În ziua meciului a avut loc un dineu oferit de guvernatorul Sevillei, la Palatul Alcázar. La acest dineu a fost presă, nu ştiu ce... Noi am avut doar doi ziarişti şi după aia au mai venit 16, dar cu noi odată n-au venit decât doi, răposatul Chirilă şi Ionescu. A venit un delegat al Coroanei, care mi s-a adresat în modul următor: Majestatea Sa vine la meci împreună cu Majestatea Sa Regina, probabil că va înmâna şi cupa, şi doreşte, dacă sunteţi de acord, ca înainte de începerea meciului să staţi de vorbă 15 minute. Eu, bineînţeles, că am spus: Cum, domnule să nu fiu, se poate? Nicio problemă. Mi-a mai spus că ar vrea să vin singur, la care eu am insistat să vină şi ambasadorul României, era Excelenţa Sa domnul Şandru, care venise de la Madrid, dar venise numai de două luni, că mi-a şi spus, după aia mi-a spus: Domnule, eu nu l-am văzut pe Juan Carlos decât când mi-a văzut scrisorile de acreditare şi acuma, că aţi venit dumneavoastră. Şi eu am insistat: Spuneţi-i Majestăţii sale că doresc să vin şi cu ambasadorul! - Da, este de acord.

Realizator: Spuneaţi mai devereme că străinii au avut mereu un respect deosebit pentru gradul de colonel al armatei şi că întotdeauna în această activitate pe care aţi avut-o în fruntea Clubului Steaua eraţi mai cunoscut afară decât în România.

Nicolae Gavrilă: Aşa este. În primul rând, fiindcă eram colonel, în niciun club din afară...

Realizator: Era o raritate.

Nicolae Gavrilă: Da, nu aveau grade. Din cauză că noi eram o altă formă statală. Ăsta era sportul organizat în România şi ăsta era sportul Ministerului Apărării Naţionale. În general, străinii - ceea ce făceam şi noi, să ştiţi - se informau până la ultimul amănunt. Amănunte, unele o să vi să pară hilare: dacă unul fumează, sau dacă îi plac jocurile de noroc... Să ştie cu cine are de-a face. La acest dineu a fost foarte multă presă, cum este de obicei. Noi avem şi noi doi, atât. Bun. S-a făcut şi o conferinţă de presă înainte de dineul acesta oficial. Un jurnalist m-a întrebat: Domnule preşedinte, dumneavoastră jucaţi aici. Sunteţi, totuşi, o echipă care n-aţi avut rezultate extraordinare în Europa. Ce părere aveţi, cu o să fiţi primit de public? La care eu i-am răspuns: Domnule, eu cred că vom fi primiţi de public ca acasă. El a rămas aşa. Cum "ca acasă"? - Păi, am să vă explic eu, de ce: fiindcă noi jucăm aici, la Sevilla, la rude? - Păi, cum domnule, la rude? - Este foarte simplu: poporul meu se trage din daci şi romani. Dacia a fost cucerită de Împăratul Traian. "Trahan" îi spuneţi dumneavoastră. Acesta-i născut în Sevilla. Deci, eu am venit la rude, la unchiul meu. A doua zi, mare, în ziar: "Românii joacă ca la rude!" Şi aşa mai departe. Deci, au rămas toţi. Nu cunoşteau această treabă şi, într-adevăr, eu am găsit-o scrisă, această chestiune, că Traian s-a născut în Sevilla.

Realizator: Şi v-aţi documentat în momentul în care aţi ştiut că jucaţi la Sevilla.

Nicolae Gavrilă: Sigur, sigur, sigur, sigur. Şi aşa mai departe.

Realizator: Spuneaţi că ei aveau, ei, în fine, străinii, adversarii, un respect deosebit pentru Lăcătuş, probabil că era vorba despre stilul ofensiv şi...

Nicolae Gavrilă: Exact.

Realizator: ...şi viteza foarte mare. Am să citez din această carte pe care aţi văzut-o pe masă, este o carte editată în 1989 la Editura Militară: Helmuth Duckadam "O victorie aplaudată". Mie nu-mi place titlul ăsta, dar, în fine, probabil că aşa a fost pe vremea ea.

Nicolae Gavrilă: Autorul, da. Cine-i autorul?

Realizator: Duckadam.

Nicolae Gavrilă: Duckadam, ah, da.

Realizator: Ştiţi cum este cu titlul ăsta, îl mai impunea şi editura şi cum era pe vremea aia - O victorie aplaudată. Şi scrie aici, Duckadam, citez: "Secretul Stelei a fost viteza, o viteză care a făcut ca terenul să devină foarte mic - apropo de ce vroiau sa facă spaniolii - o viteză care a cărat toţi fundaşii adverşi de o parte pe alta, pentru ca în cele din urmă să se creeze acele culoare libere care lăsau impresia că Steaua nu joacă, ci se joacă.

Nicolae Gavrilă: Vedeţi? N-am ştiut că....

Realizator: Este primul citat pe care l-am ales.

Nicolae Gavrilă: Şi eu vin acum şi vă confirm: într-adevar, Lăcătuş era un jucător foarte simpatizat - afară, mă refer...

Realizator: Afară.

Nicolae Gavrilă: ... şi a fost şi foarte solicitat, să fie vândut, şi aşa mai departe. Noi ne-am dus la stadion cu două ore înainte, aşa cum este protocolul UEFA. Domnule Dumitraşcu, eu am avut în tribuna oficială, în care tribună oficială avea 40 de locuri, într-un stadion de 60 mii aproape, în această tribună oficială erau 12 locuri în faţă, 6 şi 7 erau două tronuri, adică pentru Juan Carlos şi pentru regină. Majestatea Sa a stat pe locul, să zic, 6, eu am stat pe locul 5, iar în dreapta mea a stat ministrul de interne şi alţi miniştri. Regina ar fi stat pe locul 7. N-a venit la meci. Locul 7 a rămas gol. În spate a stat Guvernul şi cine a mai stat, oameni...

Realizator: Toţi ai lor.

Nicolae Gavrilă: Sigur, sigur, şi delegaţia Barcelona, oameni de afaceri, ca să vă dau un exemplu: Tudor. Aţi auzit de Tudor? Ăla care are baterii.

Realizator: Da.

Nicolae Gavrilă: Deci, bateria "Tudor". Era unul din cei mai bogaţi oameni din Spania. Tudor i-a dat, în pauză, lui Schuster - Schuster era playmakerul lui Barelona.
I-a dat telefon şi i-a spus: dacă dai gol, îţi dau 30.000 de dolari; numai ţie - că ei au avut multe... Pot să vă spun şi primele lor, şi ce au... Că m-au întrebat ce prime le dăm noi. Iar în timpul meciului, până la urmă, a dat din nou... să-l anunţe că-i dă 100.000 dacă dă pasă de gol.

Realizator: S-a cam îngroşat treaba, în timpul meciului. Juca Steaua bine.

Nicolae Gavrilă: Da. Şi ei jucau bine, dar şi noi jucam bine. A fost un meci echilibrat; din toate punctele de vedere. Echilibrul s-a rupt cu acest erou, Duckadam. A venit regele. Acolo eram eu, cu preşedintele Clubului Barcelona, ambasadorul care am rugat să-l primească, iar Regele a venit cu ministrul de interne şi, probabil, consilierii dânsului... Şi-a venit la mine, prima dată. Mi-a întins mâna şi-a zis: vă felicit c-aţi ajuns pân-aici! Exact aşa a zis. Vă rog să-i transmiteţi domnului preşedinte Ceauşescu mulţumirile mele pentru vizita pe care am avut-o în România, împreună cu Regina; şi modul cum am fost trataţi ş.a.m.d....

Realizator: Fuseseră recent...?

Nicolae Gavrilă: Da. Cu un an în urmă. După care, a dat mâna cu Munoz. Aşa se chema preşedintele Clubului Barcelona /.../ şi s-a uitat iară la mine. Şi eu, atuncea, am spus: Majestate, vă mulţumesc pentru cuvintele adresate! Voi transmite toate aceste aprecieri şi vă asigur că... sentimentele faţă de regatul Spaniei sunt convins că le-a exprimat domnia sa mai bine decât mine... O... chestii de-astea.

Realizator: Politicoasă, aşa...

Nicolae Gavrilă: Politicoasă, sigur. Cap încoronat. Se şi vede. În ceea ce priveşte... c-am ajuns pân-aicea, vă asigur, majestate, c-am venit să şi câştigăm. Şi cred c-o să câştigăm. S-a uitat la Munoz. Zice: Băi, tu-nţelegi ce spune ăsta? În sfârşit. S-au tras patru lovituri de la 11 metri, am ratat şi noi două, dacă mai ţineţi minte. Majearu, care era cel mai bun executant, a ratat, Bölöni a ratat. Şi, bineînţeles, s-au mai tras două; şi s-a oprit. M-a bătut pe umăr şi zice: domne, de ce s-a oprit? Majestate, s-a oprit fiindcă noi am câştigat meciul. Chiar dacă s-ar mai trage, s-ar marca un gol - noi am marcat două. Domnule, cât era de înalt - că era înalt; bărbat frumos, aşa -, zice: domnule colonel, aţi avut dreptate. Vă felicit!

Realizator: Interviul integral de aproape două ore, cu Nicolae Gavrilă, poate fi ascultat pe Facebook, pe adresele OaraArmatei şi InterviurileOraArmatei.

Ultima ştire, despre un monument care va fi inaugurat luni dimineaţă, la Vâlcea, între orele 11:00 şi 12:00. Monumentul, în cinstea Armatei Române din toate timpurile, situat în faţa căminului militar de garnizoană, situat în Bulevardul Tudor Vladimirescu, numărul 31. Acesta a fost ridicat la iniţiativa şi prin contribuţia financiară a colonelului în retragere Gheorghe Giurcă, veteran de război, care a dorit să lase generaţiilor actuale şi viitoare de militari, precum şi Oraşului Râmnicu Vâlcea, un simbol al respectului pe care trebuie să-l purtăm ostaşilor români din toate timpurile.

Atât a fost astăzi...ediţia din 7 mai 2016 a jurnalului militar, sunt Cristian Dumitraşcu , vă salut regulamentar , ne vedem mâine în parcul Herăstrău la crosul VeteRun şi aici la radio ne auzim sâmbăta viitoare.Toate bune!