Jurnal Militar din 07.03.2015

Realizator: Cristian Dumitraşcu - Bună dimineaţa, vă invit să ascultaţi încă o ediţie specială marca "Ora armatei", dar înainte de a intra în subiectele emisiunii, vă rog să-mi permiteţi să le spun "La mulţi ani" tuturor doamnelor şi domnişoarelor pentru că mâine va fi ziua lor, iar din acest motiv, vă invit să ascultaţi, la început, un scurt interviu cu cinci eleve ale Şcolii Militare de maiştri militari şi subofiţeri a Forţelor Terestre "
"Basarab I" din Piteşti.

Mihaela Chiriţă: Sunt elev Mihaela Chiriţă, din oraşul Costeşti. M-am hotărât să vin la Şcoala Militară, mi-a plăcut foarte mult această profesie şi această carieră. Aştept cu nerăbdare ziua de 8 martie, aflându-ne între atâţia băieţi şi colegi care au grijă întotdeauna de noi, cred că ne vor suprinde plăcut.

Loredana Gabor: Elev caporal Loredana Gabor, din Vatra Dornei. Am fost soldat gradat profesionist, am ales arma Intendenţă pentru că, înainte, fiind soldat gradat profesionist, am fost pe arma de Poliţie militară. A fost o armă de teren, iar cea de Intendenţă, acum, este mai bine pentru noi, fetele.

Andreea Vrânceanu: Sunt elev caporal Andreea Vrânceanu, sunt de aici, din Piteşti. Am fost angajată ca SGP la unitatea din Braşov, am şase ani de experienţă, am executat o misiune în afară. Sunt la arma Comunicaţii şi informatică.

Te ajută foarte mult teoria din şcoală pentru practică. În practică e un pic mai greu, iei staţia în spate, mergi pe teren, nu stai la bancă să scrii... Deşi este greu ca militar femeie, un lucru frumos este faptul că avem foarte mulţi colegi care au grijă de noi şi ne respectă şi, de fiecare dată, de 8 martie şi de 1 martie, ne oferă o floare, un mărţişor.

AUDIO: Emisiunea Jurnal Militar din 07.03.2015.

Andra Efitimie: Sunt elev caporal Andra Eftimie, sunt din oraşul Medgidia, judeţul Constanţa. Timp de cinci ani de zile am lucrat la Centrul Radioelectronic şi Observare Callatis, iar anul trecut, am decis să intru în această şcoală. Acum sunt pea rma Intendenţă. Ziua de 8 martie este o zi specială pentru noi femeile, datorită colegilor, care ne fac întotdeauna suprize plăcute, ne oferă mărţişoare.

Claudia Popa: Sunt elev Claudia Popa, sunt dinCraiova, în anul I la Maiştri militari, la arma Comunicaţii şi tehnică de comunicaţii. Nu mă văd făcând altceva în momentul de faţă. Sunt de şase luni în armată şi va fi primul mărţişor aici.

Realizator: Interviu realizat pe platoul Şcolii Militare de maiştri militari şi subofiţeri de la Piteşti. La mulţi ani, încă o dată, tuturor femeilor din armată, dar, bineînţeles, nu numai din armată, ci din toată ţara.

Am revenit în direct. Andreea Popescu sărbătoreşte 8 martie prin muncă. E a pregătit şi vă invită să ascultaţi Actualitatea miliatră a săptămânii.

Reporter: Andreea Popescu - Bună dimineaţa şi bine v-am regăsit. Începutul lunii martie a adus câteva aniversări în armată, dintre care noi amintim Ziua automobiliştilor militari şi a Batalionului 300 Sf. Andrei din Galaţi.

În primăvara anului 1917, în cadrul procesului de reorganizare a Armatei Române, a fost înfiinţat în Moldova, la data de 1 martie 1917, Regimentul de tracţiune automobilă. Acest moment semnifică apariţia armei auto în România.

În timp de război, autovehiculele militare au fost utilizate pentru transportul trupelor şi materialelor necesare ducerii luptei.

Comandantul Bazei sprijin logistic Muntenia, colonel Alexandru Nedelcu: Automobilistul militar, fie el planificator, şofer sau mecanic conductor, a fost permanent acolo unde a fost nevoie de el, în sprijinul structurilor luptătoare sau a camarazilor.

Poate că automobiliştii militari nu se regăsesc printre eroii zilelor noastre, dar, în mod cert, eroii se sprijină pe automobilişti, contribuţia automobiliştilor militari fiind una substanţială la succesul acţiunilor desfăşurate în ultima perioadă pe teritoriul naţional şi în teatrele de operaţii.

Reporter: Şi, după cum vă spuneam, şi Batalionul 300 Infanterie Mecanizată Sf. Andrei din Galaţi a aniversat, la începutul acestei luni, 20 de ani de existenţă. Corespondentul Radio România Maria Măndiţă ne-a transmis următorul reportaj.

Maria Măndiţă - După trecerea în revistă a trupelor de către general-maior Lucian Petrică Foca, comandantul Diviziei II Infanterie Getica, un sobor de preoţi a oficiat un Te Deum, ocazie cu care au fost pomeniţi şi cei trei militari eroi căzuţi la datorie în timp ce se aflau în misiune. Şi comandantul Batalionului 300 Infanetrie Mecanizată Sf. Andrei, colonel Adrian Popescu, a ţinut un moment de reculegere în memoria celor trei eroi gălăţeni pe care i-a menţionat.

Col. Adrian Popescu: Sacrificiul suprem dat de sublocotenenţii post mortem Narcis Şonei, în anul 2005, şi Sandu Ionuţ Cosmin şi Covrig Marius Claudiu, în anul 2008, toţi trei căzuţi la datorie în timpul îndeplinirii misiunilor.

Reporter: În finalul ceremoniilor, tehnica de luptă din dotare a fost prezentată civililor veniţi în unitate cu ocazia Zilei porţilor deschise. Printre ei, Mirabela Istrate, una din persoanele care îi admiră sincer pe cei care aleg cariera militară.

Mirabela Istrate: Dau dovadă de mare curaj şi de patriotism, în acelaşi timp, şi cred că e ceva de lăudat şi de aplaudat, exact cum se întâmplă acum./lbadiu/atataru

Reporter: Următoarele două ştiri sunt despre forţele navale. Două nave militare şi un elicopter Puma Naval au luat parte miercuri la misiunea de căutare-salvare a pescadorului Cormoran 2. Pescadorul, cu cinci persoane la bord, a pierdut legătura radio cu autorităţile române, atunci când se afla la o distanţă de 45 de mile marine de Tuzla.

Locotenent comandorul Bogdan-Curcă, pilotul elicopterului: A început misunea de căutare de la ultima poziţie cunoscută, undeva la travers farul Tuzla, 60 de mile.

După aproximativ 45-50 de minute, am identificat nava aflată în dificultate. Era ancorată, undeva travers Midia 50-60 de mile. Am intrat în legătură cu dumnealor. Echipajul era într-o stare bună. Deja o navă se deplasa către poziţia lor pentru a le acorda asistenţă şi remorcajul către un port sigur. Pentru anul acesta, este a doua misiune de intervenţie. Vremea ne-a ajutat, a fost prietenoasă.

Reporter: Şi Fregata Regina Maria, având un elicopter Puma Naval la bord, participă în luna martie la exerciţii navale în Marea Neagă, alături de gruparea navală Standing NATO Maritime Group 2.

Gruparea este comandată de contraamiralul american Brad Williamson şi este formată din crucişătorul USS Vicksburg, nava comandant a grupării, alături de fregata canadiană Fredericton, fregata turcească Turgutreis, fregata italiană Aliseo, fregata românească Regina Maria şi nava auxiliară germană Spessart.

Locotenent-colonelul Corneliu Pavel, ofiţerul de relaţii publice al Forţelor Navale: Participarea fregatei Regina Maria în Marea Neagră reprezintă contribuţia ţării noastre la pachetul de forţe puse la dispoziţia NATO şi are ca scop întărirea încrederii şi dezvoltarea interoperabilităţii între aliaţi.

Gruparea navală NATO este una dintre cele patru grupări navale multinaţionale ale Alianţei, fiind o forţă maritimă integrată, permanentă, gata de acţiune în timp de pace sau în situaţii de criză.

Misiunea din Marea Neagă a fost planificată încă din anul 2014 şi face parte din planul principal de activităţi ale Forţelor Navale Române, având ca obiective menţinerea ridicată a nivelului de instrucţie al marinarilor militari.

Realizator: Radio România Actualităţi, "Jurnal Militar". Mulţumesc Andreea Popescu.

La mulţi ani de 8 Martie vă spun dumneavoastră, celor care sunteţi pe frevcenţele Radio România Actualităţi, încheind aşa capitolul de actualitate militară!

Mai avem ceva. Ieri şi Batalionul 22 Vânători de Munte "Cireşoaia" din Sfântu Gheorghe a aniversat 75 de ani de la înfiinţare. La mulţi ani continuatorilor tradiţiei absolut remarcabile a vânătorilor de munte, care, în cel de-al Doilea Război Mondial, s-au acoperit de glorie!

Vorbim acum tot despre războaie şi, din păcate, nu despre conflicte de acum 70 de ani, ci despre împlinirea a 23 de ani de la declanşarea războiului din Transnistria, când Moldova de peste Prut a trecut prin momente dramatice, foarte asemănătoare cu cele prin cele prin care trece astăzi Ucraina.

Alianţa Internaţională a Jurnaliştilor Români a fost printre organizatorii evenimentului de săptămâna aceasta de la Muzeul Ţăranului Român, care s-a numit: "Republica Moldova, 1992 - Ucraina 2014: Alţi actori, acelaşi scenariu". La telefon se află Cătălin Gomboş, jurnalist Radio România, o bună bucată de vreme corespondent la Chişinău. Bună dimineaţa, Cătlin!

Cătălin Gomboş:Bună dimineaţa!

Realizator: Şi Marian Voicu, jurnalist la Televiziunea Română, preşedinte al Alianţei Internaţionale a Jurnaliştilor Români. Bună dimineaţa, Marian!

Marian Voicu: Bună dimineaţa, Cristi!

Realizator: Domnilor, au fost invitaţi de marcă la Muzeul Ţăranului. S-a vorbit, s-au vizionat filme documentare din acea perioadă şi despre conflictul transnistrean. Marian Voicu, ce concluzie s-ar putea trage, făcând paralela, subliniată chiar în titlu, între Republica Moldova de acum 23 de ani şi Ucraina de astăzi?

Marian Voicu: Invitaţii noştri, şi mă refer aici la generalul Costaş, care era ministru al apărării în perioada respectivă, în 1992, Mircea Druc, fost prim-ministru până în 1991, generalul Chelaru, fost şef al Marelui Stat Major, şi Sorin Bucătaru, care a filmat în perioada respectivă, au ajuns toţi la aceeaşi concluzie: este un scenariu similar, care a început cu constituirea unor miliţii separatiste, şi în Tansnistria şi în Estul Ucrainei, a continuat cu prezenţa mercenarilor din toate colţurile fostului Imperiu sovietic.

Remarcăm că la Chişinău, la Tiraspol ajungeau cu avionul, de la Moscova şi de la Sankt Petersburg, în 1992. S-au constituit apoi adunările parlamentare, aşa-zisele soviete, care mai târziu au declarat independenţa Republicii Transnistrene şi a republicilor din Estul Ucrainei. În fine, scenariu este identic, până şi soluţia politică găsită mai apoi de Moscova şi pentru problema transnistreană, şi pentru problema ucraineană este aceeaşi, şi anume, constituirea unei federaţii.

Un parlament bicameral, urmând ca senatul acestui parlament să aibă o reprezentare neproporţională. Cu alte cuvinte, în 2005, Moscova a propus Chişinăului aşa-numitul 'plan Kozac' care prevedea ca, în Parlamentul de la Chişinău, Transnistria şi Găgăuzia să aibă reprezentanţi mult mai mulţi decât numărul de electori, astfel încât să blocheze orice fel de orientare europeană a Chişinăului; aceeaşi soluţie este propusă astăzi Ucrainei. Este acelaşi scenariu.

Realizator: O să vorbim la finalul interviului şi despre ce credeţi că este acum, care este situaţia acum şi care ar putea fi soluţiile.

Cătălin Gomboş, ai stat multă vreme la Chişinău, aş spune. Care era atmosfera reală din interior a cetăţenilor Republicii Moldova, atunci când se aducea în discuţie problema Transnistria, chiar şi după 20 de ani, pentru că ai fost acolo în anii din urmă.

Cătălin Gomboş: Chiar şi după 20 de ani încă, voluntarii care au fost în Transnistria reprezintă o forţă, o forţă neglijată. Transnistria a lăsat în urmă 80 de mii de refugiaţi, un număr de voluntari şi de veterani de război care au fost trataţi cam mizerabil de statul Republicii Moldova. După război, practic, s-a uitat de ei şi s-a vrut să se uite.

Este şi problema Transnistriei, noi, în România, spunem tot timpul că acea regiune nu a aparţinut niciodată Moldovei lui Ştefan cel Mare, de exemplu, nici României.

Ştim că de fapt acolo a fost formată acea republică sovietică iniţială folosită de Stalin pentru a încerca să exercite influenţă în partea aceasta, însă lucrurile se văd un pic altfel la Chişinău.

Sunt comunităţi de români care au trăit de sute de ani în partea aceea dincolo de Nistru, astfel încât regiunea este văzută ca o parte din Republica Moldova, şi ar fi practic sinucidere politică pentru orice politician să renunţe la Transnistria, o soluţie despre care s-a vorbit în diferite contexte: ori să se renunţe complet, pentru ca Moldova să plece mai uşor către Uniunea Europeană, ori să... sunt tot felul de scenarii oarecum fanteziste, dar am auzit un scenariu similar chiar şi atunci când am urmărit filmul pe 2 martie, să se cedeze Transnistria Ucrainei în schimbul Basarabiei de Sud, a Buceagului, care este zona care a făcut parte din Moldova lui Ştefan cel Mare, însă repet, toate acestea sunt soluţii fanteziste.

Transnistria este importantă pentru cetăţenii Republicii Moldova. Sunt mulţi care cred că... sunt români care au rămas acolo şi cărora li se datorează sprijin, ne amintim şi de hărţuiala continuă.

Cu regularitate auzim ştiri despre liceele, cele câteva licee care au rămas, cu predare în limba română, care sunt hărţuite de autorităţile de la Tiraspol.

Sunt tot felul de provocări ale celor de acolo. Ba mai fac câte un punct de control, s-a întâmplat nu foarte de mult să fie ucis un /.../ moldovean care era acolo, mai arestează pe câte cineva şi aşa mai departe.

Realizator: Cătălin, propun să ascultăm împreună un interviu pe care l-a realizat colega noatră Alla Stâncaru Luncă acolo, la Muzeul Ţăranului Român, generalul Ion Costaş, un ofiţer cu o istorie personală interesantă: după o perioadă de şcolarizare cu rezultate excepţionale şi o carieră fulminantă în Armata Sovietică a ajuns unul dintre cei mai tineri generali ai URSS, la doar 40 de ani.

A venit în Moldova natală, a creat Academia de Poliţie a Republicii Moldova, concomitent organizând lupta contra separatiştilor transnistreni. Haideţi, să îl ascultăm pe Ion Costaş.

Ion Costaş: Dumneavoastră urmăriţi nişte pelicule care să arate momentele ce se întâmplă în Dombas şi în Doneţk, se repetă unu la unu ceea ce a fost în Transnistria, ce a fost în Georgia.

Ruşii au metodele astea. Acum un război hibrid, pregătesc terenul ideologic. Lucrează un an, doi, trei. Pe urmă agentura lucrează /.../ trei, patru, cinci ani de zile, pregătesc populaţia care să susţină împotriva /.../ şi împotriva conducerii statului, ce s-a întâmplat în Ucraina.

Şi aţi văzut, Crimeea fără nicio împuşcătură, /.../ imediat au trecut în subordinea Rusiei.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în Doneţk şi în Lugansk, în regiunile respective. Populaţia paşnică, din curtea lor se trage cu armament, cu muniţie, cu tunuri, ca răspuns îi tragi şi /.../ a Ucrainei.

Îi învinuiesc pe dânşii din cauză că omoară civilii, distrug casele, industria, chipurile, armata ucraineană. Imperialiştii care sunt în Kremlin, nu poporul rus. Poporul rus merită stima şi respectul, dar acei care conduc acest stat care se numeşte Federaţia Rusă, în ziua de astăzi, cu toată gaşca asta care este în Kremlin în ziua de astăzi, imposibil să-i crezi nici în mormânt.

Mint de crapă pietrele. Au zis că a fost, este ş va fi. Asta este un specific al imperiului. Măresc imperiul rus.

Realizator: Am revenit în direct cu Marian Voicu şi Cătălin Gomboş. Mai avem foarte puţin timp. Într-un minut, dacă s-ar putea, Marian Voicu, să le spunem ascultătorilor în ce stadiu se află conflictul transnistrean astăzi şi dacă există propuneri sau şanse de a se reglementa situaţia.

Marian Voicu: În mod paradoxal, în acest moment, soluţia ar trebui să vină tot de la Federaţia Rusă. Paradoxul face ca pacificatorii din Transnistria să fie în acest moment armata Federaţiei Ruse.

Soluţia de la Istanbul, din 2001, când Federaţia Rusă s-a angajat să-şi retragă Armata a XIV-a nu este respectată, aşa că, ca şi în Ucraina, rămâne ca Moscova să decidă dacă vrea să rezolve acest conflict sau nu.

Realizator: Mulţumesc, Marian Voicu. Cătălin Gomboş, vom mai vorbi despre subiectul acesta la "Ora Armatei", împreună cu Marian poate vom face o ediţie specială aici, în direct, despre conflictul transnistrean. Vă mulţumesc, domnilor!

Marian Voicu: Mulţumim!

Cătălin Gomboş: Mulţumim!

Realizator: Iată că ultimul subiect este unul foarte interesant şi important pentru, să zicem, istoria recentă a României.

Vom afla câteva lucruri interesante despre reconstituirea crimelor comunismului, lucruri care s-au spus ieri, în 6 martie, ca într-o amară ironie, la Librăria Eminescu, din Bucureşti, acolo unde s-a lansat o carte-eveniment al cărei personaj principal este, în aparenţă, istoricul, poetul şi eseistul Marius Oprea.

Cartea se numeşte "În căutarea victimelor comunismului" şi este scrisă de un italian, Guido Barella.

Marius Oprea, cunoscut pentru munca sa de mulţi ani, prin care a căutat şi a găsit rămăşiţele pământeşti ale multor victime făcute de regimul criminal impus de Moscova după 1945.

Printre victimele găsite cu tehnici şi mijloace arheologice au fost găsiţi ţărani omorâţi în urma colectivizării forţate, oameni simpli sau mai sofisticaţi, care s-au opus regimului, inclusiv partizani din munţi, în majoritate foşti ofiţeri ai Armatei Regale.

Interesant este faptul că această carte despre munca titanică a lui Marius Oprea şi a echipei domniei sale, după cum vă spuneam, a fost scrisă de un italian.

Public restrâns, dar valoros, ieri la lansare, şi evident, oaspeţi de seamă. Zoe Petre, printre altele, fosta profesoară în Facultatea de Istorie a lui Marius Oprea.

Zoe Petre: Intervenţiile pe interviu ale lui Marius şi relatările autorului italian creează o lume de o vivacitate excepţională. Sunt foarte curioasă, dar foarte optimistă în legătură cu ecoul pe care această carte îl va avea în Italia şi poate dincolo de hotarele acesteia.

Realizator: Evident că nu putea lipsi de la această lansare autoarea vestitului documentar de televiziune "Memorialul Durerii", Lucia Hossu-Longin.

Domnia sa chiar spunea ieri că într-un fel Marius Oprea a dovedit prin munca sa toate dezvăluirile pe care domnia sa le-a făcut în anii luni de filmări şi demascări ale crimelor comunismului.

Lucia Hossu-Longin: După scurta prezentare din "Cartea neagră a comunismului" despre România, vine să prezinte prin povestea lui Marius povestea unei ţări, povestea rezistenţei, a luptei şi a rezistenţei dintr-o ţară, şi aşa cum frumos se spune în "Introducere", cartea asta luptă împotriva tăcerii.

De fapt, toţi am luptat împotriva tăcerii şi eu cred că lupta asta n-a încetat, pentru că există o dorinţă să ne închidem gurile, să nu vorbim, să vorbim cât mai puţin şi cât mai precaut. Chiar şi astăzi, nu este nimic de ascuns îna cest lucru.

Realizator: Ei bine, să-l ascultăm şi pe fostul preşedinte al României, profesorul Emil Constantinescu, unul dintre susţinătorii demersului de demascare a crimelor comunismului şi de menţinere a memoriei tuturor celor care au avut de suferit, din 1948 până în 1989.

Emil Constantinescu: Ei bine, este un moment crucial în România, în care avem nevoie de repere orale şi este pentru mine un moment deosebit să mă uit în această sală, să văd oameni puţini şi care, nu numai că s-au luptat pentru cunoaterea istoriei poporului pierdut, dar au încercat şi ei să fie alături de idealurile pentru care cei care în timpul comunismului şi-au perdut libertatea sau au murit.

Sunt puţini, dar poate ei vor fi cei care vor permite renaşterea unui alt popor, care să nu mai fie pierdut în mizerie şi să-şi recupereze demnitatea, respectul şi idealurile.

Realizator: Şi, în fine, să îl ascultăm pe istoricul Marius Oprea.

Marius Oprea: Gudio nu l-am chemat eu, a venit el. Ziaristul italian a stat după mine două veri la rând, când a putut şi el să vină. Când a putut să vină a venit. Când am putut şi eu să merg şi am avut fonduri să fac săpături m-a rugat să îl anunţ. Asta am şi făcut. Şi el venea, pe banii lui. Mă ruga doar să vadă, să observe şi să stea şi el cu noi la masă şi vorbească şi cu sătenii ş.a.m.d.

Aşa, un italian a cunoscut România, o Românie într-adevăr, cum spunea dl preşedinte, adevărată, o Românie pe care nu o poţi prezenta în nu ştiu ce broşuri din astea făcute de propagandă. Cred că România asta este. Cred că România nu este neapărat un popor pierdut. Cred că într-adevăr cartea lui Guido explică natura destul de confuză deocamdată a istoriei noastre recente, dar şi frumuseţea patriei noastre.

Realizator: Cartea se numeşte "În căutarea victimelor comunismului". Se va găsi, de luni, la punctele de difuzare a presei şi în librării.

Aici este finalul "Jurnalului militar" de astăzi.

Vă invit, ca de obicei, la final, să ascultaţi, la 11:30, "Feciori la oaste", pe Antena Satelor, mâine, TVR 1, "Pro Patria", la 9:30, "Observatorul militar" pe site-ul presamil.ro, unde veţi putea citi lucruri interesante, printre care şi interviul pe care l-aţi auzit la început cu elevele de la Piteşti, de la Şcoala de Maiştri Militari şi Subofiţeri.

La sfârşit, Marius Matache cu un album recent şi o primă piesă, "Poem cu cai".

Sunt Cristian Dumitraşcu. Raportez, misiune îndeplinită! Să ne reauzim sănătoşi!