Jurnal Militar din 07.01.2017

Realizator: Bună dimineaţa, Nicoleta Turcu, şi ţie şi ascultătorilor!

Realizator: Bună dimineaţa încă o dată! La prima ediţie a emisiunii marca "Ora Armatei" din anul 2017 vă spun La mulţi ani cu sănătate din partea mea şi a colegului de manşă, Bogdan Silviu Răducan, cel care în ultima emisiune a lui 2016 v-a dăruit acum o săptămână o primă retrospectivă a anului trecut. Ei bine, azi veţi asculta o a doua parte a retrospectivei, am pregătit fragmente din interviurile emisiunii difuzate în lunile ianuarie, februarie, aprilie, mai, iulie, august, pentru a încheia, aşa cum este firesc, un moment important al ultimei luni, cu vocile străzi, aşa cum s-au auzit ele chiar după defilarea de la Ziua Naţională. Cu toate astea, nu vom rata subiectele de actualitate militară, dar înainte de toate vom vorbi despre intervenţia Armatei la acţiunile de deszăpezire pentru că dacă în oraşe lucrurile stau de acum un pic mai bine, încă o dată iarna a blocat oamenii aflaţi în zonele rurale. La telefon se află purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării Naţionale, colonelul Florin Jipa. Domnule Jipa, dacă ne auziţi, vă salut! Bună dimineaţa!

AUDIO:

Florin Jipa: Bună dimineaţă şi dumneavoastră şi ascultătorilor dumneavoastră. Vă aud foarte bine.

Realizator: Care este situaţia acum în zonele în care în punctele în care Armata acţionează la deszăpezire pentru venirea în ajutorul oamenilor blocaţi?

Florin Jipa: Militarii au acţionat ieri, în special în zona Dobrogei sau ultimii militari s-au retras în cazarmă la ora 1:00 noaptea, au fost nouă intervenţii, 17 mijloace auto, aproximativ 100 de militari. Principalele misiuni ale lor au fost de salvare a oamenilor prinşi în sau captivi în autovehicule pe drumurile înzăpezite, /.../ evacuare medicală şi de deszăpezire sau deblocare a traficului. În acest moment, militarii acţionează în judeţul Brăila, sunt trei echipaje în localităţile Ianca, Însurăţei şi Moviliţa Miresei, care asigură sprijinul echipelor Enel pentru repunerea în funcţiune a instalaţiilor electrice din zonă.

Realizator: Deşi Armata, din câte ştiu, nu este dotată în mod special cu tehnică dedicată deszăpezirilor sau, sigur, există câteva utilaje, iată că se întâmplă ca forţele de la ISU şi de la alte departamente, alte forţe care pot să intervină să nu fie depăşite şi atunci iată că intră şi Armata. Cum stăm în ceea ce priveşte tehnica la aceste intervenţii?

Florin Jipa: Da, militarii au folosit, vă daţi seama, tehnica grea, de mare putere, în special autocamioanele 6X6, au folosit inclusiv tehnica şenilată, tractoarele pe şenile, au mai folosit autoutilitare Tatra, plus tehnica de geniu, pe care o avem şi noi şi este foarte bună în aceste condiţii de iarnă. Cu această tehnică militară au reuşit să deblocheze inclusiv artere rutiere, e vorba de DN2A, între localităţile Ovidiu şi Nicolae Bălcescu, au degajat căile de acces şi au deblocat maşinile înzăpezite, DN22, în zona localităţilor Sibioara şi Lumina şi a mai acţionat, de asemenea, şi pe Autostrada Soarelui, la kilometrul 196, spre sensul de mers spre Constanţa sau unde au salvat, pe lângă deblocarea maşinilor, au salvat şi 10 oameni, printre care şi un copil care rămăseseră prinşi în mijloacele auto înzăpezite.

Realizator: Vă mulţumim foarte mult pentru intervenţie şi vă rugăm să ne ţineţi aproape şi dacă mai sunt lucruri important, interesante de aflat, să le afle ascultătorii de aici de la Radio România Actualităţi! Mulţumim, domnule colonel Florin Jipa, purtător de cuvânt al MApN, despre intervenţia Armatei la deszăpezire! În "Actualitatea militară' acum, noul ministru al Apărării Naţionale, Gabriel Leş, a preluat joi mandatul de la predecesorul său Mihnea Motoc în cadrul unei ceremonii desfăşurate la sediul instituţiei de aici, din Bucureşti, la care au fost prezenţi şeful Statului Major General, gralul Nicolae Ciucă, şefii categoriilor de Forţe ale Armatei şi şefi ai structurilor centrale din MApN. Să-l ascultăm pe noul ministru Gabriel Leş:

Gabriel Leş: Să continuăm înzestrarea Armatei şi, bineînţeles, în perspectiva celor 2%, este nevoie pentru înzestrarea Armatei vizavi de proiectele majore. Să nu uităm că în acest moment noi suntem beneficiari ai securităţii date de structurile NATO, dar trebuie să fim şi furnizori şi trebuie să avem nişte capabilităţi.

Realizator: Tot la capitolul actualitate militară externă, să zicem, pentru că militarii din Afganistan au o misiune internaţională - a transmis de acolo sublocotenentul Mirela Gheorghe, ofiţerul de relaţii publice ale contingentului românesc din Kandahar. Aflăm astăzi despre militarii români aflaţi în misiune, în special despre sublocotenentul Teodor Căpâlnean.

Mirela Gheorghe: Teodor are doar 25 de ani, se află la prima misiune. În teatrul de operaţii nu este singur, îl are aproape pe fratele său geamăn Mihai Dorin Căpâlnean, cu care o legătură specială. Cei doi sunt fraţi, prieteni şi colegi, iar aici camarazi de arme.

-: Astăzi am executat o misiune în sudul ariei de operaţii, la marginea deşertului Registan. Misiunea a constat în cercetarea debarcată a zonei, cât şi controlarea rutelor care traversează deşertul. Întrucât aceasta zonă reprezintă limitare de operaţii şî structura terenului nu permite forţelor naţionale de securitate şi apărare afgană să patruleze pentru contracararea ameninţărilor, insurgenţii pot folosi rutele care traversează deşertul pentru aprovizionare cu muniţii şi explozibil. Rolul nostru este să asigurăm securitatea zonei prin supraveghere şi patrule de cercetare debarcată, organizate periodic pentru surprinderea eventualelor activităţi insurgente. Principalele provocări sunt terenul nisipos, greu accesibil, şi furtunile de nisip care limitează vizibilitatea. Pregătirea militarilor cât şi echipamentele din dotare ne ajută să desfăşurăm misiunile în zona deşertului şi să ne atingem obiectivele.

Realizator: Le transmitem şi noi toate cele bune şi La mulţi ani militarilior din Afganistan în noul an, astăzi fiind, după cum v-am spus, prima emisiune "Ora Armatei" din 2017.
Începem retrospectiva promisă a anului trecut a emisiunii "Jurnal Militar" de fiecare sâmbătă dimineaţă de aici de la RRA, cu prima ediţie a lui 2016, difuzată în data de 2 ianuarie, în care invitat a fost generalul în rezervă Alexandru Grumaz, analist politico-militar de primă mărime. Am vorbit cu dnia sa despre conceptul atât de întâlnit în ultimii ani, conceptul de război hibrid.

Alexandru Grumaz: Războiul hibrid este proiectat să şubrezească statul înainte ca un conflict să izbucnească în acea zonă şi este, de fapt, dacă vreţi, tactica Calului Troian. Dar haideţi să ne întoarcem puţin la definire şi aici ne întoarcem la cum au ajuns ruşii la acest concept. În 2013, generalul Valeri Vasilievici Gherasimov, numit în poziţia de şef al Statului Major, semna un articol într-o revistă militară specializată pe probleme de tematici militare, de operaţiuni, tema articolului fiind o întrebare fundamentală pentru secolul XX1, "Cum se vor purta războaiele în secolul XXI?" Ideea pe care Gherasimov a exprimat-o în articol a fost aceea a ştergerii diferenţei dintre starea de pace şi cea de război, ştergerea diferenţei între utilizarea civililor şi utilizarea militarilor, ştergerea diferenţei între acţiunile strategice, operative şi tactice, ştergerea diferenţelor între acţiunile ofensive şi defensive. El spunea aşa: războaiele nu se mai declară, ele încep şi se desfăşoară în afara şabloanelor. Vedeţi războiul din Ucraina - nu s-a declarat. Războiul din Ucraina pur şi simplu a început cu anexarea Crimeei, fără să se tragă un cartuş. Acei omuleţi verzi pe care i-a numit mass-media erau de fapt ofiţeri şi militari ai forţelor speciale ruse şi operaţiunea a durat extrem de puţin, câteva zile, în care Crimeea a fost anexată şi cu aprobarea Dumei la Moscova.

Realizator: Alexandru Grumaz, într-un interviu din data de 2 ianuarei 2016. Următorul episod al retrospectivei noastre vă reaminteşte despre un subiect despre care nu s-a vorbit niciodată până la momentul emisiunii din 13 februarie, un subiect legat de aceleaşi anumite detaşamente de muncă forţată în anii '50, un fel de stagiu militar fals pentru că, în realitate, era o formă de semidetenţie pentru copiiii de burghezi şî alte categorii de oameni care se opuneau sistemului comunist. Interviul a fost realizat împreună cu Cecilia Sfetcu, un interviu cu doi invitaţi: scriitoarea Lăcrămioara Stoenescu, autore a unei cărţi despre aceste lagăre de muncă, şi cu unul dintre supravieţuitorii acelui calvar.

Reporter: Am ales un fragment de câteva minute cu doamna Stoenescu şi cu Constantin Teodosiu, unul dintre oamenii ale căror poveşti se vor regăsi în viitoarea carte despre aceste lagăre de muncă inventate de regimul stalinist. Să ascultăm!
Lăcrămioara Stoenescu: Când a apărut, în 2012, "Memoria stigmatelor", aveam capitole cu trei, patru subiecţi. La capitolul "Armata la muncă forţată" nu aveam decât un singur subiect - inginerul Mihai Bodescu. Aş fi vrut să mai am măcar un subiect, dacă nu mai mulţi. Până la urmă s-a realizat acest lucru şi providenţa a vrut să mă întâlnesc cu domnul Constantin Teodosiu, care mi-a adus foarte multe materiale, şi să-i contactez şi pe alţi foşti ostaşi constructori, aşa se numesc, de atunci care să îmi spună despre viaţa trăită în acele lagăre, că de fapt erau lagăre, nu detaşamente de muncă, şi să realizez ca un fel de medalioane despre aceşti ostaşi constructori.

Constantin Teodosiu: În perioada comunistă şi cea mai grea perioadă, în anii '50, la încorporarea tinerilor se făcea o deosebire pe bază de situaţia materială, adică dosarul părinţilor. Dacă corespundeai regimului, făceai armata sub arme; dacă nu îndeplineai aceste condiţii şi erai considerat chiabur, burghez, fiu de reacţionar, duşman al poporului, cum erai categorisit pe plan local acolo, în dosarul care ţi se forma, la Comisariat erai considerat surplus de contingent. Şi s-a găsit această formă de exploatare mascată şi s-a format în cadrul Ministerului Construcţiilor, la început, mai apoi a trecut la Consiliul de Miniştri, aşa-zisa DGSM, adică Direcţia Generală a Serviciului Muncii.

Realizator: De la ediţia din februarie mergem mai departe cu retrospectiva anului 2016, un salt în 30 aprilie, cand am difuzat un interviu aşa îndrăzni să spun excepţional, cu ultimul submarinist veteran de război care a luptat pe cele două submersibile militare "Delfinul" şi "Rechinul". Astăzi, amiralul în retragere Petre Zamfir, fost profesor la Academia Navală şi comandant al Navei şcoală "Mircea", este pomenit şi purtat în suflet de mii de marinari militari. Să ascultă, un fragment din emisiunea difuzată în primăvară.

Realizator: V-am promis încă de la începutul emisiunii acest interviu-eveniment cu domnul Zamfir care a fost pe distrugătorul "Regina Maria", atunci când se pare că acestea ar fi scufundat distrugătorul "Moskva", pe coasta Constanţei, în iunie 1941, fiind atunci singurul şi ultimul atac al Marinei Militare Ruseşti asupra ţărmurilor României, în cel de-al Doilea Război Mondial. Viaţa demnă de film a lui Petre Zamfir a continuat cu transferarea acestuia, la nici 20 de ani, pe care îi avea domnia sa atunci, pe submarinul "Delfinul" şi apoi, după avarierea acestuia, într-o luptă navală pe coastele Crimeii, cu încă un transfer pe celălalt submarin, "Rechinul". L-am întâlnit luni, la Cercul Militar din Constaţa, pe veteranul de război, de 93 de ani, Petre Zamfir.

Petre Zamfir: Constanţa ar trebui să fie recunoscătoare Marinei datorită puterii de foc a artileriei antiaeriene a navelor noastre de luptă şi bateriilor de coastă. În Portul Constanţa, aveau şi nemţii patru bacuri, ei le spuneau /.../, nu ştiu ce înseamnă în limba germană, erau nişte pontoane purtătoare, aveau câte 40 de tunuri. Pe patru pontoane - 160 de tunuri şi cu tunurile noastre, vă daţi seama că, în momentul în care se dădea alarma se făcea dispersarea portului, adică părăsirea portului şi ieşeau întâi navele comerciale la câteva mile - două-trei mile - în larg, după care ieşeau navele militare. Ultimele care ieşeau erau submarinele, pentru că celelalte nave de suprafaţă încercuiau navele comerciale şi făceau cum fac şi caii care bagă mânjii la mijloc. Deci, navele comerciale erau într-un cerc, iar de jur împrejurul acestora erau acele /.../ şi navele noastre de luptă. Vă daţi seama, noaptea, noi cu submarinul - eram la "Delfinul" atunci - ieşeam în larg şi ne puneam pe fund - 20 de metri - ne puneam pe fundul apei şi stăteam acolo. Se auzea din imersiuni, că se aude exact cum merge prin pod, se auzeau tunurile şi atunci ştiam când se retrag, să ieşim la suprafaţă. Dar noaptea se înroşea cerul. Nu pătrundeau nici americanii şi nici ruşii. Toţi au recunoscut că Constanţa a avut cea mai puternică apărare antiaeriană, datorită Marinei Militare.

Realizator: După această înreghistrare de la Constanţa, la aproximativ o lună distanţă am ajuns la Bucureşti, la sediul trustului de presă al Armatei, unde l-am invitat pe fostul comendant al Clubului Steaua din vremurile de glorie, când Steaua Bucureşti a câştigat Cupa Campionilor Europeni la fotbal, generalul în retragere Nicolae Gavrilă - un interviu care a fost difuzat aici, la RRA, chiar în ziua de 7 mai 2016, adică la exact 30 de ani de la marea victorie.

Nicolae Gavrilă: În prima după-amiază, împreună cu Gaţiu ne-am dus la stadion. La stadion se micşorau, se trasau noi tuşe. Adică, stadionul îl îngustau cu un metru şi zece într-o parte şi în alta. Noi ne-am dus ca doi cetăţeni, îmbrăcaţi casual, am intrat şi noi acolo şi vedeam că ăştia se apucau să tragă. Şi i-am întrebat pe ăştia: "Dom'le, ce faceţi?" "Marcăm stadionul pentru meciul de mâine". - Păi, dar schimbaţi alea? Zice: Dom'le schimbăm din cauză că românii ăştia joacă foarte mult pe aripi, vrem să-l facem mai îngust.

Realizator: Ceea ce n-aveau voie să facă.

Nicolae Gavrilă: Au voie, dar, adică el trebuie să respecte dimensiunile regulamentare. Le respectau. Dar una-i să ai 64 metri lăţime la stadion şi alta să ai 58.

Realizator: Este un ecart permis între 58 şi 65..

Nicolae Gavrilă: Sigur, sigur, şi la lungime şi la lăţime. Eu aveam un ziar în mână, în care eram pozat, mare, pe prima pagină. Şi am arătat ziarul acelul tip, care ţinea de... Şi ăla când a văzut, a făcut ochii mari, s-a uitat... s-a uitat... şi a dispărut din faţa mea. S-a dus şi a anunţat. Şi, bineînţeles, că nu s-a mai făcut chestia asta. Deci, o şansă. Toată lume, cu echipele cu care ne-am întâlnit aveau o stimă pentru jucătorul Lăcătuş.

Realizator: Da?

Nicolae Gavrilă: Da. Căruia îi trebuie spaţii foarte mari. Anderlecht, cel puţin când jucam cu cei, că am avut mai multe întâlniri, când auzeau că joacă cu Steaua, glumeam, în sfârşti, dar asta era situaţia...

Realizator: Nicolae Gavrilă, fostul comandant al Clubului Steaua. Din nou, în prezentul anului trecut, după 30 de la marea victorie de la Sevilla am ajuns cu restrospectiva la ediţia din ziua de sâmbătă, 9 iulie, în care trimisul RRA Nicu Popescu a transmis a tramsmis în direct de la summitul NATO de la Varşovia, un summit la care s-au hotărât lucruri importante pentru securitatea României.

Nicu Popescu: Sunt elemente care ne privesc direct, în sensul în care flancul estic al NATIO se va întări, pentru că, aşa cum s-a afirmat aici, la Varşovia, pericolele mari pentru zona euroatlantică vin din est şi din sud. Vor fi batalioanele în nord, adică vor fi unul în Polonia şi câte unul în Lituania, Letonia şi Estonia, conduse de Statele Unite, Germania, Marea Britanie şi Canada. În partea de sud-est, sudul flancului estic, unde suntem noi, pe de o parte s-a vorbit şi va fi transformarea aceasta a unei brigăzi româneşti într-o brigadă multinaţională. Se ştie că sunt oferte certe din partea bulgarilor să participe, a polonezilor la fel, România va avea două batalioane în cadrul acestei brigăzi şi va fi foarte importantă, în toamnă, reuniunea miniştrilor Apărării, întrucât, la acea reuniune se va decide în legătură cu întărirea în zona aeriană şi în zona maritimă.

Realizator: Ei bine, 2016 a însemnat şi centenarul intrării României în Primul Război Mondial, la 1916. Bogdan Silviu Răducan a difuzat un interviu cu unul dintre cei mai importanţi istorici militari ai zilelor noastre în ziua de sâmbătă, 6 august.

Reporter: Începutul lunii august este în fiecare an momentul când rememorăm câteva dintre cele mai glorioase pagini din istoria armatei române. Bătăliile din vara anului 1917 din Primul Război Mondial de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Cu ajutorul istoricului Petre Otu, preşedintele Comisiei Române de Istorie Militară, facem şi noi o succcintă evocare a evenimentelor din urmă cu 99 de ani.

Petre Otu: Sunt cele mai mari bătălii purtate de Armata Română în Primul Război Mondial, sunt bătălii victorioase, sunt bătălii care atestă că Armata română, atunci când este pregătită şi dotată corespunzător, poate să obţină victorii şi, mai ales, aceste bătălii din triunghiul de foc Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz au reprezentat o revanşă faţă de campania din anul 1916, campanie care s-a terminat cu o înfrângere de proporţii. Iată că militarul român a avut puterea şi tăria să îşi ia revanşa, bineînţeles acest lucru s-a făcut după o atentă pregătire, după o dotare corespunzătoare şi aici aş vrea să relev şi rolul misiunii militare franceze, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot, sosit în octombrie 1916 la procesul de reorganizare a armatei române. Armata română avea o altă stare combativă în vara anului 1917, chiar dacă numeric era mult mai mică decât cea de la începutul ostilităţilor din august 1916.

Realizator: Am revenit în direct. L-am ascultat pe istoricul militar Petru Otu dintr-un interviu difuzat în 6 august aici, la radio. Iată că am ajuns la ultimul episod al reamintirii acelor câtorva momente ale "Orei Armatei" din anul care a trecut. Nu putem încheia altfel decât cu ediţia de sâmbătă, 3 decembrie, la două lungimi de Ziua Naţională, pe care ne-o amintim cu toţii, cu o paradă militară impresionantă. Colega Oana Boier a vorbit cu oamenii din public. Voi difuza integral acest vox pop, aşa cum s-a auzit el acum o lună şi 4 zile, aici, la RRA.

-: E foarte frumos că trec tot felul de brigăzi de infanterie şi e frumos să-i vezi, cum erau şi cei din Primul Război Mondial sau al Doilea şi cum e acum, acum a evoluat în ziua de azi armata modernă, trecerea de la armele de atunci la armele de acum, la uniformele...

-: Nu am apucat să văd decât maşinile militare, tancurile şi tot ce a fost, şi avioanele. În primul rând avioanele mi-au plăcut şi tot, în general, şi îmi pare foarte rău că nu am ştiut până unde merg trupele, că aş fi venit mai în faţă.

-: Păi, în principiu mi-a plăcut cam tot, absolut tot: organizare frumoasă, linişte, disciplină, tehnică militară. Frumos, frumos şi iar frumos! Ne mândrim. Ne mândrim că avem o armată, cinste ei! Ne-au mai vizitat şi câteva ţări străine. Un lucru foarte bun, înseamnă că suntem în măsură să ne apreciem evoluţia, istoria, neamul. Românilor le transmit să fie sănătoşi, să gândească mai bine, să conceapă mai bine, să vadă pe cine alegem, pentru că ne-am cam săturat de atâta prostie, un trai mai bun, un viitor mai strălucit, să le vină mintea la cap la şefi, şi nouă, că de ce trebuie timpul, de aia trebuie să ne mai instruim un pic, să ştim că am depăşit şi suntem în secolul XXI.

Realizator: Cam aşa a arătat anul trecut în câteva ediţii evocate în aceste 25 de minute. Marş sportiv la final, aşa ca de început de an, pentru că nu trebuie uitată nici muzica militară, aniversată şi ea la fiecare 1 iulie, în amintirea acelui 1831 în care este consemnată apariţia primei formaţii muzica militare, chiar înainte de înfiinţarea armatei moderne sub Cuza Vodă, la 1859. Sunt Cristian Dumitraşcu, vă salut regulamentar, ca de obicei, şi vă doresc să aveţi un an chiar mai bun decât se arată şi decât credeţi vă ca fi!