Jurnal Militar din 02.04.2016

Realizator: Cristian Dumitraşcu - Bună dimineaţa, bine v-am regăsit! Vă prezint, ca în fiecare sâmbătă de la această oră, producţia marca "Ora Armatei", care anul acesta împlineşte 76 de ani de difuzare continuă şi, probabil, vreo zece ani de transmitere live pe internet simultan cu transmiterea pe unde hertziene, aşa cum se întâmplă şi acum, pe 'www.srr.ro'.
Încep prin a vă da câteva repere din sumarul de astăzi. În primul rând, capul de afiş al ediţiei este reprezentat de sărbătorirea Zilei NATO în România - mâine, la MApN este "Ziua porţilor deschise". Dar în emisiunea de astăzi vor mai fi şi corespondenţe din Afganistan şi din Germania - la capitolul "Externe", evident -, vor fi corespondenţe şi de aici din ţară, de la Dunăre, unde flotila fluvială şi-a exersat capabilităţile de luptă şi, în fine, undeva după jumătatea emisiunii, veţi asculta un interviu-eveniment cu Marian Munteanu, unul dintre cei mai importanţi luptători pentru democraţie din ultimii 26 de ani, care ne va vorbi despre Basarabia, de la a cărei unire cu ţara am aniversat de curând 98 de ani, dar şi despre istoria militară a familiei domniei sale. Vă spun doar că bunicul lui Marian Munteanu a fost basarabean, ofiţer în Armata Regală, arestat după 1940 şi deportat în Siberia.

Realizator: Intrăm în ştirile pe care vi le-am propus. În urmă cu 12 ani, pe 29 martie, România a aderat la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, iar la 2 aprilie 2004, drapelul ţării noastre era arborat la sediul Alianţei, printr-o ceremonie oficială. Începând cu anul 2005, în România se sărbătoreşte Ziua NATO în prima duminică a lunii aprilie. Evenimentul va fi marcat şi în acest an la sediul MApN, unde începând cu ora 8:00 va fi organizată şi "Ziua porţilor deschise".

AUDIO: Emisiunea Jurnal Militar din 02.04.2016:

Realizator: Trecem la instrucţie pe pâine acum: vorbim despre militarii de la Batalionul 280 Infanterie Mecanizată din Focşani, care participă, în Germania, începând cu această săptămână, la exerciţiul multinaţional "Saber Junction 16". Alături de ei sunt militari din 18 state /NATO/ şi din cadrul Parteneriatului pentru Pace.
Mai multe detalii ne oferă comandantul batalionului multinaţional, lt.col. Cristinel Colibaba:

Cristinel Colibaba: Batalionul 280 Infanterie Mecanizată "Cpt. Valter Mărăcineanu" participă cu militari şi tehnică, în perioada 28 martie - 24 aprilie 2016, alături de militari din 18 state membre NATO şi din cadrul Parteneriatului pentru Pace la exerciţiul multinaţional "Saber Junction 16", Rotaţia 16-04. Organizat la iniţiativa EUCOM şi USAREUR, exerciţiul de tip "Decisive Action Training Environment" are drept scop dezvoltarea relaţiilor de cooperare în cadrul NATO atât cu partenerul strategic american, cât şi cu celelalte armate ale ţărilor membre ale Parteneriatului pentru Pace. Prin urmare, militarii români au posibilitatea de a pune în aplicare pe durata exerciţiului tehnicile, tacticile şi procedurile de operare standard NATO, realizându-se astfel interoperabilitatea în cadrul Alianţei în scopul realizării capacităţii de acţiune întrunită. În cadrul unui scenariu complex, în care vor fi executate atât operaţii ofensive, operaţii defensive, cât şi operaţii de stabilitate şi sprijin, militarii români vor lupta alături de militarii armatelor partenere în cadrul Statului Major al batalionului, constituit pentru exerciţiu. Acesta va fi augmentat cu militari din cadrul armatelor SUA şi Bulgariei.

Realizator: Din Germania, de la infanterie, la marina militară aici, în România: săptămâna aceasta, militari ai Flotilei Fluviale "Mihail Kogălniceanu" şi ai Bazei Logistice Navale "Pontica" au participat la exerciţii de pregătire cu trageri de luptă în Poligonul Peceneaga, la kilometrul 52 al Braţului Măcin. Tot prin telefon, comandantul Flotilei Fluviale, comandor Cornel Rogozan:

Cornel Rogozan: Au participat la această activitate un număr de nouă nave de luptă şi logistice. Au fost executate trageri de luptă cu armamentul de la bordul navelor şi cu armamentul de infanterie, precum şi misiuni specifice de arme sub apă ale acestor nave. La începutul lui martie s-a executat un exerciţiu asistat de calculator şi, firesc, a venit şi proba de foc, în teren. O bună pregătire a echipajelor a dus la rezultate foarte bune, executate în această perioadă.

Un al doilea aspect a fost buna conlucrare cu autorităţile locale în zona poligonului, ceea ce a dus la executarea activităţilor fără incidente sau evenimente. La acest moment, navele din compunerea Flotilei Fluviale şi cele ale Bazei Logistice Navale, navele fluviale, sunt în măsură să-şi îndeplinească misiunile aşa cum sunt ele stabilite în documentele de referinţă ale noastre.

Realizator: Trecem din nou la capitolul "Externe" - din Afganistan a transmis Mădălina Ilinca: momente speciale s-au petrecut acolo, au avut loc avansări în grad la termen, şi nu este puţin lucru să te prindă avansarea la gradul următor în teatrul de război. Să-l ascultăm pe căpitanul Marius Lisman.

Marius Lisman: Din fericire pentru mine, este primul an în care am ocazia să fiu avansat într-un cadru festiv atât de impresionant. Mă bucur că mi-au putut fi martori cei mai mulţi dintre colegi, dar, în egală măsură, mă bucur şi pentru faptul că activitatea s-a putut desfăşura în prezenţa partenerilor din coaliţie.

Realizator: Să-l ascultăm şi pe Gabriel Saru, căpitan şi el, care are de transmis şi o urare.

Gabriel Saru: Astăzi este o zi foarte importantă pentru mine, fiind şi ziua soţiei mele, de naştere.

Realizator: Ce-i transmiteţi soţiei?

Gabriel Saru: La mulţi ani şi multă sănătate!

Realizator: Aceasta a fost corespondenţa - cea de-a doua - din Afganistan. Sunt mai multe lucruri care se întâmplă acolo, dar pe ele le puteţi citi şi puteţi afla mai multe despre ce se întâmplă în Afganistan pe site-ul trustului de presă al Armatei, dar şi pe pagina de Facebook "Ora Armatei". Tinerii care doresc o carieră în Forţele Speciale ale Armatei Române sunt aşteptaţi până pe 5 aprilie la selecţiile organizate la unităţile militare de comando din Târgu Mureş, Buzău şi Bacău, aflate în subordinea Brigăzii 6 Operaţii Speciale "Mihai Viteazul". Conform putătorului de cuvânt al brigăzii, lt.col. Dorel Danciu, este pentru prima dată când se fac recrutări direct la sediul unităţii. De asemenea, pe site-ul MApN puteţi găsi mai multe detalii.

Realizator: Iată că am ajuns şi la momentul interviului promis la început de emisiune. Pentru cei mai tineri, ori pentru cei care nu au auzit, Marian Munteanu a fost liderul mişcărilor studenţeşti din 1990, participând încă din decembrie '89 la marele protest de la baricada din noaptea lui 21 decembrie. Cade în mâinile minerilor chemaţi de conducătorii statului de atunci, în zilele fatidice de 13-15 iunie, când este atacat cu bâte şi topoare şi aproape ucis în clădirea Universităţii din Bucureşti. Unul dintre puţinii deţinuţi politici de după '90, a realizat unul dintre rarisimele interviuri filmate cu cel care i-a fost profesor în facultate, marele filozof Petre Ţuţea, iar interviul este şi acum una dintre cele mai căutate postări de pe canalul Youtube.
Puţină lume ştie că Marian Munteanu are obârşii basarabene; şi pentru că de curând, în 27 martie, s-au împlinit 98 de ani de la Unirea cu România din 1918, l-am invitat pe profesorul, etnologul şi în continuare activistul Marian Munteanu să ne vorbească despre bunicul şi străbunicul domniei sale şi despre dragostea şi jertfa familiei acestuia, pentru care România a fost un nume sfânt.

Marian Munteanu: Străbunicul meu era preot. A avut o anumită activitate în perioada Unirii. Foarte mulţi oameni au militat atunci, în partea de răsărit a Moldovei, căreia noi îi spunem Basarabia, pentru Unirea din 1918, şi ştiu din familie că a murit cu o mare tristeţe în suflet când se pare că a înţeles, din momentul acela, că reunificarea sau păstrarea Basarabiei a devenit imposibilă. Iar fiul său, Teofan Munteanu, bunicul meu, era învăţător şi ofiţer în Armata Română, şi atunci când au intrat ruşii şi au ocupat, în 1940, Basarabia, au fost arestaţi un număr uriaş de oameni, fiind vizaţi în special bărbaţii şi, bineînţeles, cu o ţintă predilectă, bărbaţii capabili de luptă. Bunicul meu era tânăr atunci, avea 34-35 de ani, cred, şi a mai trăit încă 18 ani în Siberia, murind acolo.

Realizator: Este o asemănare izbitoare între dumneavoastră şi bunicul dumneavoastră. Chiar am postat pe pagina de Facebook "Vocea Armatei" câteva fotografii, printre care şi a bunicului.

Marian Munteanu: Da, aşa este. Există această asemănare şi vreau să sper că am păstrat câte ceva din firea lor, din gândirea bătrânilor din familia mea, care cu toţii au avut o preocupare constantă pentru apărarea românităţii în acele zone greu încercate. Pentru că multă vreme era, ca şi acum, de altfel, destul de greu să fii român, în partea aia de lume. Mai ales că, de exemplu, străbunicul era născut în Hotin, în zona de nord, şi a fost trimis ca preot în partea de sud a Basarabiei care, deci ambele zone, şi nordul şi sudul, nu fac parte nici acum din Republica Moldova. Mai erau şi încă doi dintre unchii mei, fraţii lui tata, în Armată.

Au fost zeci de mii de oameni luaţi în momentul acela, în câteva zile - a fost o razie cumplită... plus mulţi omorâţi, şi sunt lucruri care nu au putut fi documentate, vă daţi seama, de unde să mai afli lucrurile respective? -, şi duşi în Siberia. Am avut şansa să cunosc un... cred că era un soi de văr de-al bunicului - aveam 14 sau 15 ani, nu mai ţin minte exact, dar în jur de 14 ani, prin 1976 -, singurul care s-a putut întoarce în ţară, după ce a stat 30 de ani în Siberia. Ne-a spus nişte lucruri absolut cumplite - sigur, mai mult tatălui meu... după aceea, mai târziu, mi le-a spus el mie; se fereau să vorbească cu copiii, pentru că totuşi, să nu ne expună - despre drama deportaţilor şi prizonierilor români din Siberia. Gândiţi-vă, bunicul a fost la Vorkuta - este un lagăr celebru, în care era o rată de mortalitate incredibilă, mureau cu zecile de mii, era ceva înfiorător, toate aceste lucruri petrecându-se în zona Cercului Polar, adică şi în frigul acela înfiorător; lucrau afară, evident, la muncă forţată, şi n-am putut să înţeleg cum de a rezistat bătrânul opt ani acolo, opt ani! După aceea, a fost mutat tot într-un lagăr de după Cercul Polar, la Norilsk, şi acel bătrân, ruda aceea a noastră, totuşi a rezistat... aproape 30 de ani a stat închis, dintre care vreo 15-16 tot aşa, în regim de lagăr cumplit. Ce rezistenţă au putut avea oamenii ăştia!

Realizator: Prima parte a interviului cu Marian Munteanu. Ceea ce spunea domnia sa, atrocităţile pe care le-a evocat mai devreme s-au întâmplat în mare parte în Basarabia, în acel an negru - 1940 - când chiar în acel an a fost înfiinţată şi emisiunea "Ora Armatei". Ascultaţi acum varianta scurtă a emisiunii "Ora Armatei", pentru că acum este de 25 de minute. În a doua parte, aşa cum v-am spus şi mai devreme, a interviului cu Marian Munteanu, vom afla amănunte interesante despre relaţia profesor-student dintre Petre Ţuţea şi invitatul nostru de astăzi.

Marian Munteanu: Dânsul avea încredere să vorbească cu mine, eu îi promisesem că sigur aduc caseta şi anumite lucruri, adică a zis 'domnule, să vorbim cum vorbeam noi tot timpul, cum ve vorbeaţi dumneavoastră' - că 'vorbeam noi' e mult spus, dânsul vorbea, nu... noi eram mai mult cu ascultatul decât cu vorbvitul, că ce să spui în faţa doctorului? A vorbit aşa cum vorbea întotdeauna, liber, direct. Dânsul, în momentul acelui interviu, era într-o fază foarte gravă, o stare proastă a sănătăţii, s-a şi văzut înainte. A cultiva memoria, a cultiva opera unor oameni de cultură nu are nimic de-a face cu eventualele activităţi, nu ştiu, de tip politic ale acelor persoane...

Realizator: Şi alea efemere, pentru că au fost ....

Marian Munteanu: Şi alea efemere, bineînţeles, nesemnificative...

Realizator: Sigur, schimbări de direcţii...

Marian Munteanu: Cum să spun? Adică, domnule, dacă eu iubesc un medic chirurg foarte bun, care face operaţii bune şi constat că ăla e comunist sau a fost şi comunist, eu nu pentru asta îl preţuiesc pe medicul ăla. Una-i una, alta-i alta. La noi se creează confuzia asta, pentru că, de fapt, obiectivul agitatorilor este să lovească în valorile culturii naţionale, nu că e vorba de persoanele alea, ci de a lovi în tot ceea ce înseamnă repere. Ei asta vor să destructureze, să distrugă. Este o acţiune a unor nefericiţi, în plasa cărora, din păcate, cad adesea şi oameni care nu sunt suficient de atenţi şi se iau după ei, dar eu vreau să cred că ăştia sunt puţini şi cei mai mulţi oameni au înţelepciunea să-şi respecte înaintaşii, aşa cum se cuvine, operele lor culturale ş.a.m.d., făcând distincţia necesară între nîste elemente care ţin de ideologia unor vremuri trecute şi opera şi acivitatea lor literară sau culturală. Eu cred că aşa trebuie gândite lucrurile. Apropo de Armată, ştiţi ce spunea bătrânul Ţuţea când vedea o femeie gravidă? "Când mă uit la o femeie gravidă, văd casca unui soldat." Spuea că fiecare român trebuie să fie un soldat de nădejde şi un membru al Armatei Române. Dacă nu gândim aşa.... Noi aşa am supravieţuit în istorie, prin capacitatea noastră de rezistenţă militară, prin vitejie, prin incredibila putere de a lupta cu forţe enorm superioare şi numeric şi ca dotări. Poporul ăsta a rezistat în istorie luptând... Nu a rezistat aşa, aşteptând să vină cineva şi să îl ducă de mână. Pentru mine, cum să spun eu, această atitudine reprezintă un element care trebuie să stea la baza educaţiei oamenilor din această ţară, pentru că acum se face educaţie inversă, se face pe dos, se cultivă îndoiala, frica, neîncrederea în forţele proprii, neîncrederea în tot ceea ce este românesc, pentru că, de fapt, adversarii noştri vor să transforme populaţia României într-o turmă de sclavi. Eu cred că trebuie să revenim la un alt mod de educaţie, care vizează formarea unor oameni liberi, demni, ngaduitori, dar fermi în apărarea drepturilor şi prerogativelor lor în această ţară, care este a noastră, de care noi trebuie să avem grijă şi cum spune un foarte frumos şi vechi cântec militar, scris de un poet, textul respectiv, tot de un poet militar şi erou: "În ţara noastră românească, vrem înşine stăpâni să fim/ Şi stăpânirea ţării noastre cu nimenea s-o împărţim".

Realizator: Marian Munteanu a fost aici, la "Jurnalul militar". Mulţumesc pentru că a acceptat invitaţia noastră. la sfârşit vă fac invitaţia de a merge mâine, după cum v-am spus şi la început, la sediul Ministerului Apărării Naţionale, unde veţi putea vedea o expoziţie cu micii corespondenţi de război, o altă expoziţie cu ocazia centenarului Studioului Cinematografic al Armatei, la care se va putea vedea aparatură cinematografică şi fotografică, iar ceea ce este mai interesant este că sunt acolo, în expoziţie, aparate de filmat care au făcut frontul în cel de-Al Doilea Război Mondial şi mai încoace nişte camere beta care au făcut Irakul şi Afganistanul, iar măcar din acest motiv zic că puteţi să ajungeţi la sediul MApN, unde să vedeţi, evident, şi alte lucruri interesante.

Sunt Cristian Dumitraşcu, vă salut regulamentar, "Cu iubirea de moşie", Vali Sterian, ne auzim sănătoşi şi cu alte ocazii.