Jurnal Militar - 28.03.2015

Realizator - Crsitian Dumitraşcu: Facem o invitaţie la Muzeul Transmisiunilor, de fapt Muzeul Comunicaţiilor şi Informaticii care vă aşteaptă începând cu ora 10:00 la sesiunea omagială de comunicări Dragomir Hurmuzescu - 150 de ani de la naştere.

Dragomir Hurmuzescu este fondatorul radiofoniei româneşti. În 1922, sub conducerea sa, a început să funcţioneze Societatea Română de Radiodifuziune. La acea vreme purta denumirea de Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România.

General-maior în rezervă Ion Cerăceanu, fondatorul Muzeului Comunicaţiilor şi Informaticii ca filială a Muzeului Militar Naţional, ne-a vorbit despre telecomunicaţii şi despre Dragomir Hurmuzescu.

Ion Cerăceanu: Principalele invenţii şi contribuţii ale omului de ştiinţă, inventatorului, academicianului Dragomir Hurmuzescu sunt legate cumva şi de domeniul militar, pentru că Dragomir Hurmuzescu este primul din România care în 1901, 1902, 1903 preda la Universitatea de la Iaşi experimentele realizate de Marconi şi Popov după brevetarea patentului radio, a aparatului radio, precursorul radioului de astăzi. De asemenea, în armată, în 1903, ofiţerii scriau manuale şi studii despre telegrafia fără fir, adică radioul de astăzi.

Instalarea în Parcul Carol a primei staţii de telegrafie fără fir de către Emil Giurgea, deci în vara lui 1914 s-a făcut şi cu sprijinul armatei, iar componentele acestei staţii şi cele instalate ulterior în Herăstrău au fost folosite pe timpul primului război mondial pentru instalarea vagonului Marelui Cartier General şi au emis de undeva din zona Moldovei în timpul operaţiunilor din 1916 şi 1917.

AUDIO: Emisiunea Jurnal Militar din 28.03.2015:

Realizator: Începând cu această ediţie a emisiunii veţi putea asculta până în jurul aniversării celor 70 de ani de la terminarea celui de Al Doilea Război Mondial, veţi putea asculta un interviu cu un veteran de război, în semn de recunoştinţă pentru sacrificul acestor eroi care sunt încă printre noi.

Acum vă invit să ascultaţi, ca de fiecare dată la început, rubrica de actualitate militară pe care a pregătit-o ca de obieci Andreea Popescu. Bună dimineaţa!

Reporter: Bună dimineaţa şi bine v-am regăsit. Peste 2.000 de militari romani, americani, britanici şi din Republica Moldova participă începând de marţi la un exerciţiu militar comun în poligonul Smârdan din judeţul Galaţi.

Faza întâi a exerciţiului Saber Junction 15-Early Entry a simulat ocuparea unui aeroport de către trupe din Brigada 173 aeropurtată din SUA şi eliberarea acestuia de către militarii români şi aliaţi. Şeful Statului Major General al Armatei Române, generalul locotenent Nicolae Ciucă, prezent în poligon, a declarat:

Nicolae Ciucă: Este unul dintre cele mai mari exerciţii planificate a se desfăşura anul acesta. Practic şi exerciţiul de astăzi reprezintă o secvenţă de început a exerciţiului din luna aprilie. Diferenţa va fi că acela se va desfăşura într-un angrenaj aliat NATO în care vor participa atât partenerii noştri strategici din SUA, precum şi aliaţii noştri din Marea Britanie şi ţări partenere precum Republica Moldova.

Reporter: La rândul său, şeful Forţelor terestre americane din Europa, generalul-locotenent Ben Hodges, a relevat importanţa exerciţiilor militare ale trupelor aliate în contextul conflictului din Ucraina.

Ben Hodges: A lucra împreună este cel mai important lucru. Condiţiile de securitate se schimbă aici în zona Mării Negre şi vedem ocupaţia ilegală a Crimeii de către Rusia. Este foarte important, ca alianţă, să lucrăm împreună, să putem răspunde acestor agresiuni.

Reporter: Ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa:

Mircea Duşa: Credem că aceste exerciţii sunt binevenite şi ele fac parte din măsurile care au fost stabilite la summitul din Ţara Galilor, acela de a asigura o prezenţă permanentă prin rotaţie a militarilor NATO pe flancul estic al NATO şi al UE.

Reporter: A consemnat corespondentul Radio România la Galăţi, Maria Măndiţă.

Tot în această săptămână ministrul Mircea Duşa s-a întalnit la Bucureşti cu omologul său britanic, Michael Fallon.

Michael Fallon: Salut decizia României de a creşte bugetul apărării până la 2% din PIB în anii următori. De asemenea, împărtăşim îngrijorarea României în ceea ce priveşte securitatea în regiunea Mării Negre. Este foarte important ca acordurile ce guvernează această zonă să fie respectate în totalitate.

Profit de ocazie ca să anunţ că în octombrie va vizita Constanţa unul dintre cele mai noi distrugătoare ale Marinei Regale. În ceea ce priveşte sistemul de apărare antirachetă, acesta este unul defensiv, aşa cum este şi NATO. Este vorba deci despre dreptul nostru de a ne apăra, şi nu despre alianţe sau aranjamente agresive.

Nici România şi nici Marea Britanie nu se vor lăsa intimidate de ameninţările la adresa Alianţei sau a vreunuia dintre membrii săi. Suntem împreună împotriva oricărei agresiuni viitoare.

Reporter: Continuăm cu o aniversare. Divizionul 67 nave purtătoare de artilerie de la Brăila împlineşte pe 30 martie 20 de ani de la înfiinţare.

Divizionul 67 are ca principală misiune apărarea zonei de responsabilitate curpinsă între punctul de intrare al Dunării în România, mergând şi pe canalul Dunăre-Marea Neagră, dar şi în Delta Dunării până în zona costieră.

Prin telefon căpitan-comandor Armand Armaşu, comandantul monitorului 67 Lascăr Catargiu, navă de luptă care se află în compunerea divizionului.

Armand Armaşu: Unitatea are în compunere cele mai moderne nave fluviale din forţele navale caracterizate prin manevrabilitate şi mare putere de foc. Calităţile navelor, completate cu înalta pregătire profesională a echipajelor asigură divizionului statutul de o puternică forţă fluvială capabilă să apere graniţele fluviale ale României.

Reporter: 2015 este anul veteranilor de război, marcând 70 de ani de la încetarea celui de al doilea război mondial. În seria de manifestări dedicate acestui eveniment se înscrie şi cea organizată marţi de 30 de elevi ai Şcolii militare de maiştri militari şi subofiţeri ai forţelor terestre Basarab I, care au participat la întreţinerea mormintelor veteranilor de război din cimitirele localităţii Dragoslavele. Aici sunt amenajate două cimitire ale eroilor din primul război mondial, unul aparţinând exclusiv eroilor germani, iar în celălalt fiind îngropaţi militari de mai multe naţionaliţăţi.

Ofiţerul de relaţii publice al şcolii militare din Piteşti, maiorul Cătalin Bunescu:

Cătălin Bunescu: Elevii militari au arăta respect foştilor inamici, îngrijind şi mormintele acestora. Dincolo de obiectivul marcat de îmbunătăţirea aspectului cimitirelor prin curăţirea şi amenjarea terenului, văruirea arborilor şi bordurilor, activitatea a avut un profund caracter educativ-patriotic de cinstire a eroilor români şi de alte naţionalităţi care s-au jertfit pe câmpul de luptă.

Reporter: Aceasta a fost rubrica de actualitate militară din această dimineaţă. Sunt Andreea Popescu, vă doresc o zi bună!

Realizator: Mulţumesc! Înainte de a asculta prima piesă muzicală din programul nostru matinal aş vrea să închidem cercul, aşa cum se spune. După ce am aflat poziţia militarilor NATO care în aceste zile se antrenează împreună în poligoanele României, vă invit să ascultaţi un fragment din dezbaterea moderată de jurnalistul Radu Dobriţoiu în emisiunea de geopolitică militară Euroatlantica de joi seara, o dezbatere pe care dacă aţi ratat-o o puteţi asculta pe internet. Vă invit să ascultaţi o mică parte din dialogul foarte interesant pe care gazda emisiunii l-a purtat cu invitatul din studio, generalul în rezervă Alexandru Grumaz, unul dintre analiştii militari de mare calibru ai spaţiului public românesc de astăzi.

Reporter: Domnule general, de ceva vreme craiul de la răsărit cam bagă băţul prin gardul Alianţei.

Alexandru Grumaz: Da. Putin s-a gândit să readucă profilul Moscovei de dinaintea întâlnirii de la Malta, acela de superputere egală cu SUA. De asemeneam doreşte dezechilibrarea structurilor NATO şi destructurarea UE, alimentând breşe, vlnerabilităţi şi dezacorduri mai noi sau mai vechi între partenerii europeni. Rusia merge mai departe, iar noi trebuie să ne pregătim pentru un drum lung. Nu este vorba de un război rece, pentru că războiul rece în manualele de istorie militară a fost catalogat ca fiind pe baze ideologice. Dar este un război rece de altă natură, un război rece care aduce faţă în faţă mijloace noi. Încrederea noastră şi a polonezilor rămâne şi convingerea mea că America va rezolva din nou situaţia de securitate în Europa, deşi nu se va reîntoarce în curând în Europa, America fiind axată pe pivotul asiatic.

Realizator: Spuneam la început că 2015 este declarat de către guvern "Anul veteranilor de război". Am descoperit săptămâna trecută un mare patriot în Ardeal, se numeşte Dan Ramf, este profesor de istorie şi de mulţi ani încoace salvează adevărate comori în zona lui de baştină, pentru că acolo sunt încă mulţi veterani de război pe care, începând chiar cu anii '80 i-a înregistrat pe diferite suporturi, i-a înregistrat pe casete audio sau pe cameră, mai târziu. Are acum un număr impresionant de poveşti salvate astfel de pe bandă magnetică. La telefon se află alături de noi Dan Ramf, profesor de istorie din Mediş. Bună dimineaţa.

Dan Ramf: Bună dimineaţă, dumneavoastră şi ascultătorilor dumneavoastră. Să-mi fie scuzate un pic emoţiile, sunt învăţat să pun eu întrebări, dar îmi este mare drag să răspund la întrebările dumneavoastră.

Realizator: Le spuneţi veteranilor de război pe care i-aţi cunoscut şi aproape că i-aţi adoptat într-un fel, aşa, sufleteşte, bunicii dumneavoastră, bunicii mei, aşa le spuneţi.

Dan Ramf: Da, pe fiecare veteran îl consider o părticică din bunicul meu. Bunicul meu, Ion Ionaş, născut în 1920, a decedat din păcate în anul 2002. Dacă îmi daţi voie şi există un pic de timp, aş vrea să-i fac o scurtă prezentare a bunicului Ion Ionaş. Dânsul a fost născut în 1920, a făcut şapte clase primare în satul Ernea, de lângă oraşul Dumbrăveni, judeţul Sibiu. După terminarea claselor primare, bunicul a lucrat alături de părinţii lui în agricultură. De precizat este că în anul 1942 a fost încorporat la Escadronul 3 Vânători Călări de la Dumbrăveni, care făcea parte din Divizia 3 condusă de generalul Leonard Mociulschi. Acolo, datorită scrisului foarte frumos şi atitudinii dânsului a fost pus firier. Dar se întâmplă un eveniment neaşteptat: venind un căpitan de pe front, bunicul era de gardă şi nu l-a lăsat să intre în unitatea militară pentru că era îmbrăcat civil. Căpitanul ripostează şi îi aduce aminte că este căpitan ş.a.m.d. Bunicul îi spune aşa ' nu te las în unitate pentru că eşti îmbrăcat civil şi nu mi-ai dat parola'. După acest eveniment nefericit, primul pe listă la plecarea pe front a fost bunicul meu, împreună cu cei zece furieri. Acest episod s-a întâmplat în luna mai 1943, la 8 mai 1943 bunicul pleacă pe frontul din Kuban în cadrul Diviziei 3 vânatori de munte, condusă de generalul Mociulschi. Acolo duc lupte cu ruşii foatre, foarte grele. Chiar în prima noapte - povestea bunicul, povestea acesta este înregistrată în 1987 - în prima noapte au căzut circa 100 de bombe doar în sectorul dânşilor, norocul a fost că nu au fost atinşi de nicio schijă.

Realizator: Dan Ramf, din păcate nu mai mai avem foarte multă vreme. Îi invit pe ascultători să ne urmărească şi de aici înainte, să urmărească şi ziarul "Obervator militar", unde o să apară poveştile despre bunicul dumneavoastră, despre buncii pe care îi intervievaţi de ceva vreme.

Aş vrea să difuzăm un interviu pe care l-am făcut împreună, săptămâna trecută la Mediaş, cu veteranul de război, Niculae Marinescu, născut în 1921, în Olt, în comuna Dăneasa, Şcoala de Cavalerie la Târgovişte, pe front rănit în 1944 la Oarba de Mureş.

A trecut în cadrul ofiţerilor de rezervă în '47, în '58 secretar în cadrul Grupului Şcolar de Petrol din Media şi în '84 s-a pensionat. Ştiu că ţineţi foarte mult la domnul Marinescu. am fost împreună acolo. Vă invit şi pe dumneavoastră să ascultaţi împreună cu noi interviul acesta de câteva minute. Să ne reauzim cu bine, sănătoşi domnule Ramf.

Dan Ramf: Mulţumesc frumos pentru invitaţie. Sănătate multă tuturor veteranilor şi întregii Românii. Doamne ajută.

Realizator: Să-l ascultăm pe Niculae Marinescu.

Niculae Marinescu: Noi eram, cum eram cavalerişti, eram avangardă, întotdeauna noi eram înaintea armatei şi noi descopeream inamicul şi pe urmă venea grosul armatei.

Reporter: La Veseud, mi-aţi povestit.

Niculae Marinescu: La Veseud era.

Reporter: V-aţi pus într-o pădurice acolo.

Niculae Marinescu: La Veseud într-o pădurice, dar pădurice joasă, măruntă. Acolo am stat băgaţi în pomişorii ăia acolo, băgaţi înăuntru, de nu am mişcat nici unul.

Locotenentul era cu noi atunci. Ne-a spus: măi, staţi nemişcaţi, nimic să nu mişte aici, că ăştia sar pe noi, că vin şi pe dreapta şi pe stânga. Am stat liniştiţi până când a venit armata şi ne-a eliberat. Dar înainte un sergent mai conştiinios şi mai viteaz - aveam un tun anti-cart, dar aveam un turnuleţ anti-cart, nu era cine ştie ce, unul Turbure îl chema. Zice: domnule, eu trag. Cum să tragi mă în uriaşele alea? Erau mamuturile alea germane, apăruseră alea. Dar nici nu zgârie. Zic, eu totuşi trag. Zic, da, după ce ai tras să şi fugi de acolo. A avut timp să fugă, ăia dintr-un proiectil a zburat tunul ăla.

Pe urmă am continuat înaintarea către Valea Mureşului, acolo la Oarba, şi ne-am instalat la Şeulia, de acolo încet, încet, am căutat să trecem Mureşul. Mureşul era mare şi cum fusese înaintea noastră şi infanterii şi alte arme, era plin de sânge, era roşu. Am găsit o porţiune unde puteam să trecem cu barca. Cu o bărcuţă din aia am trecut un regiment întreg.

Reporter: Cât va luat?

Niculae Marinescu: O noate şi încă..., şi au început să şi tragă după aia când au văzut că noi pusesem mâna pe poziţie, noi eram...., ne-am instalat pe partea cealaltă a Mureşului. Aici se întâmplau multe lucruri. Nemţii trăgeau şi cu şrapnele, alea se sparg deasupra pământului şi ele pătrund în găuri. Gropile se făceau rotunde şi le ziceam 'gură de lup'. O făceam cât o făceam şi ne băgam înăuntru, noaptea. Nu aveam nici apă, nu aveam nimic, ce găseam pe acolo, mai mâncam câte o frunză, câte ceva, nu aveam mâncare, nici apă. Apă luam din Mureş cu sânge şi beam din aia, nu aveam ce face.

După trei săptămâni, în timpul ăsta, locotenentul - că venise şi locotenentul - şi i-am spus: domnul locotenent: 'Păi de ce stăm noi aşa? Cum stăm? Aia trag în noi, noi tragem în ei şi aşa ne jucăm de-a războiu. Hai domne să vedem ce e acolo. A zis, ce vrei? Spune tu ce să facem. Cum ce să faci? Să plecăm acolo doi, trei oameni să vedem ce se întâmplă acolo'. Păi zice 'Cine vrea să se ducă?' Mă duc eu. Mi-am luat doi sergenţi cumsecade, cei mai buni, unul Mitran şi unul Hohoi, de aici din Ardeal, m-am dus noaptea până sub creastă, încet, încet, probabil că totuşi s-a auzit ceva. Când am ajuns acolo au fugit, dar am prins tot ce era acolo: porthartu cu toată poziţia, am prins o lanternă, cam atât, de vedeai la vreo doi kilometri, trei cum merge furnica pe pământ. Aşa era domnule. I-am dat, şi când a văzut a zis "Asta este o captură fantastică. Lasă că o dăm la artilerie, îi bubuie". Situaţia a trimis-o la artilerie şi artileria a început să tragă sănătos pe ei.

Reporter: Nemţi?

Nicolae Marinescu: Numai nemţi erau. Cu ungurii am avut de-a face în altă parte. Asta este Oarba, este de la Iernut, este Oarba deasupra. Pe mine m-a rănit, am plecat de acolo la postul de prim ajutor la Şăulia, acolo nu se putea face nimic, eram rănit la cap.

Reporter: Unde v-au rănit?

Nicolae Marinescu: La cap.

Reporter: Cu schije sau cu artileria?

Nicolae Marinescu: Cu artileria, da. Şi la picior, aici am o schijă, jos acolo am alta.

Reporter: Nu a ieşit până acum schija?

Nicolae Marinescu: Nu, este acolo.

Asta am vrut eu să o scot, am zis să fie amintire, fiind rănit tare, nu ştiu ce, cum erau foarte mulţi răniţi, erau maşinile noastre de Crucea Roşie care îi duceau la Târnăveni. Maşinile încărcate, unii peste alţii, acolo. Nu au putut să mă mai arunce în maşină. Vărul meu Costică Voiculescu era la escadronul de militraliere a auzit că m-au rănit şi a venit în grabă mare acolo cu pistolul mitralieră la el şi zice "cum, voi nu-l luaţi pe sublocotenentul ăsta să-l duceţi acolo ca să-l panseze? Nu. Nu pleacă nicio maşină până când nu-l luaţi şi pe el" şi cu pistolul mitralieră, gata să tragă în cauciucuri. Aştia, branardierii, ce erau acolo, m-au luat de picioare şi de mâini şi m-au aruncat în maşină. Astea le ştiu de la ordonanţa mea Ghiţă, sărăcuţul de el. El mi-a povestit tot, că eu eram inconştienţă şi doctorul Mureşanu, Dumnezeu să-l odihnească, trecea şi spunea: "Pe ăsta luaţi-l, pe ăsta luaţi-l, pe ăsta luaţi-l" şi pe noi, eram trei sublocotenenţi: unul de artilerie, unul de infanterie şi unul de cavalerie.

Era o măcelărie acolo, picioare tăiate, mâini tăiate. Domnule era ce să vă spun, dar el lucra săracul ca să vindece oamenii. Eu când am ajuns sus acolo, mi-au făcut trepanaţie, mi-a scos tot e era acolo, a mai găsit şi pământ înăuntru şi toate, toate apăsau pe meninge. Domnule, eu am avut în viaţa asta un noroc orb, vă spun. Prima rănire a fost aici.

Reporter: Aproape de ochi.

Nicolae Marinescu: Puţin mai jos şi îmi scotea ochiul. Nu simţeai, domnule. Am fost rănit aici, în umăr şi nu am simţit. Curgea sângele şi când mă şterg, zic lasă că nu este nimic şi m-am şters şi am mers mai departe şi cu umărul, la fel, am mers mai departe.

Reporter: Şi cu umărul tot de schije sau glonţ?

Nicolae Marinescu: De glonţ de armă. A fost în faţa mea, la doi metri, dacă nu şi mai aproape. Cel care a atacat şi ăla a tras şi noi am mers mai departe, l-am pleznit şi noi şi l-am împuşcat, confruntare directă. În poziţia aia, asta era tot acolo, la Mureş. Dacă nu atacam poziţia aia, era prietenul meu cel mai bun Florescu Vinicius, era în situaţie să fie capturat şi striga la mine "Nicule, trage mă, atacă-i, atacă-i" şi atunci am atacat din flanc şi i-am respins. Florescu Vinicius, când a venit în ţară, a fost avansat la gradul de general şi avea "Mihai Viteazul".

Realizator: L-am ascultat pe Nicolae Marinescu, colonel în rezervă, veteran de război, rănit la Oarba de Mureş.