Jurnal Militar 22.08.2015

Realizator - Cristian Dumitraşcu: Bună dimineaţa Mihaela, mă bucur să te întâlnesc la această oră 9:05 în câteva secunde "Jurnal militar". Desigur mă bucur să-i întâlnesc şi pe ascultătorii de RRA şi pe colegii din regia de emisie. Bună dimineaţa şi vouă, bine v-am regăsit la o nouă producţie de 25 de minute marca "Ora armatei". Am să vă dau câteva repere ale jurnalului de astăzi înainte de prima piesă pe care am pregătit-o vom avea un raportaj de la "Ziua Marinei", de la Ziua Marinei de la Mangalia, pentru că la Constanţa ştim cu toţii mai mereu ce se întâmplă. Un alt reportaj interesant transmis de Ilie Pintea din Afganistan de pe Baza Militară din Kandahar. Vom vorbi şi despre Ziua Medicinei Militare care a fost ieri şi, în partea a doua a emisiunii, vom asculta mărturia unui veteran de război care ne-a povestit nouă, la "Ora armatei", cum s-a văzut de pe front din linia I ziua de 23 august 1944.

Bună dimineaţa încă o dată RRA, "Jurnal militar". Vă spuneam la început că vom avea o retrospectivă de la Ziua Marinei, după ce săptămâna trecută aţi aflat în direct ce se derula în toate oraşele-port. V-am pregătit acum un reportaj pe care l-am realizat la Mangalia chiar pe 15 august. Primul intervievat a fost comandorul Petrică Pârvu, comandantul Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Navale.

Petrică Pârvu: Oficial se sărbătoreşte Ziua Marinei de 113 ani, din anul 1902. În primul rând Ziua Marinei coincide cu sărbătoarea Sfânta Maria. Evident că ne aflăm pe litoral, sunt activităţi plăcute la vedere, au un grad de risc ridicat, implică curaj, forţă, tenacitate, antrenament.

AUDIO: Emisiunea Jurnal Militar din 22.08.2015

Ne-am pregătit intens să arătăm turiştilor aflaţi pe litoral nivelul nostru de instruire, am desfăşurat în principal activităţile cu soldaţi profesionişti în programul de pregătire cu tehnica de luptă a activităţi şi exerciţii tactice.

La jocurile şi concursurile marinăreşti am avut tradiţionalul "porc la şcondru", "hora raţelor", iar pe mal am desfăşurat trasul la parâmă, aruncarea bandului, fuga în sac şi fuga cu oul în lingură. Soldaţii profesionişti au executat manevra ambarcaţiunilor cu vele şi cu rame, concursuri la bărcile de 10 plus 1, la schifuri, la velierele fin şi cadet.

Chiriac Irina, soldat: 14 aprilie am început perioada de instrucţie şi pe 14 august am terminat.

Reporter: Ce v-a dat gândul ăsta să vă faceţi soldat profesionist?

Chiriac Irina: Sunt aproape de casă, mi-am dorit întotdeauna să intru în Forţele Navale, am reuşit şi iată-mă aici. Am participat la finala /.../ concursului de vară.

Reporter: E mai mult talent sau mai multă muncă?

Irina Chirina: 50% talent, 50% instrucţie.

Reporter: La Ziua Marinei ce aţi avut de făcut?

Irina Chiriac: Am prezentat persoanelor care au fost de faţă anumite noduri, ce au vrut dânşii, am prezentat noduri şi împletituri marinăreşti.

Reporter: E greu să înveţi toate nodurile astea?

Chiriac Irina: La început mi-a fost greu dar după aia, prinzând îndemânarea necesară, îţi place.

Pleşa Hristu, soldat: Sunt soldat Pleşa Hristu, sunt soldat gradat profesionist, am fost în echipajul nr. 3, barca câsştigătoare de Ziua Marinei. În primul rând nu ştiam să trag la rame şi în decurs de o săptămână am învăţat.

Reporter: Doar într-o săptămână?

Pleşa Hristu: Doar într-o săptămână şi apoi în decursul a trei săptămâni am făcut condiţia fizică necesară pentru tras la rame.

Reporter: Cum se face condiţia fizică pentru tras la rame?

Pleşa Hristu: Foarte mult antrenament. Zi de zi tras la rame şi condiţia fizică se formează.

Reporter: Înainte de a deveni soldat profesionist probabil că aţi mai fost pe la Ziua Marinei şi i-aţi văzut pe alţii cum concurau.

Pleşa Hristu: Da, desigur. De Ziua Marinei am fost, am văzut, mi-a plăcut foarte mult şi apoi am zis că vreau să fiu în Forţele Navale Române şi am aplicat la Şcoala de Aplicaţie a Forţelor Navale viceamiral Constantin Bălescu.

Reporter: Când aţi învăţat să înotaţi?

Pleşa Hristu: De învăţat să înot am învăţat la Şcoala de Aplicaţie. Până să ajung la Şcoala de Aplicţie a Forţelor Navale înotatul pentru mine era doar o glumă.

Reporter: Serios?

Pleşa Hristu: Serios. Acum ştiu...

Reporter: Chiar aşa, constănţean aici, nu ...

Pleşa Hristu: Constănţean fiind, nu ştiam să înnot. Pe viitor vreau să aplic la divizionul de scafandri, pentru că am învăţat foarte bine să înot şi vreau să aplic mai departe.

Realizator: Tineri de mare viitor are Marina Militară Română. De la Constanţa, mergem foarte departe, tocmai la Kandahar, unde Ilie Pintea este de câteva zile bune acolo, în Afganistan, în baza KAF, aşa cum i se spune Aeroportului din Kandahar, aeroport care se află în mijlocul bazei militare. Despre misiunea militarilor români care asigură paza acestui important bastion în vreme de război, veţi afla din reportajul transmis de Ilie Pintea.

Reporter: Ca să intri în baza militară de pe Aeroportul Kandahar trebuie să treci de un filtru extrem de complex, iar cei de care depinde securitatea tuturor celor de aici sunt militarii români, solicitaţi de parteneri pentru această misiune, datorită felului în care trupele noastre au asigurat şi în anii trecuţi securitatea terestră a bazei. Practic, nimic nu trece fără să fie verificat la punctele succesive de control. Cei pe care i-am găsit la lucru sunt militarii Companiei a V-a de la Batalionul 33 Vânători de Munte Posada, comandaţi de locotenentul Gabriel Ion.

Lt. Gabriel Ion: Avem proceduri foarte bine stabilite pentru a putea identifica tot ceea ce este interzis în baza KAF. Incidente au fost foarte multe. Au fost găsiţi la controlul efectuat de către militarii Companiei IV cu droguri, cuţite, diverse obiecte pe care le pot folosi pentru a vătăma corporal o persoană. Este foarte greu în acelaşi timp, pentru că, dacă se întâmplă ceva la ECP 5, dacă un dispozitiv exploziv sau componente ale unui dispozitiv exploziv improvizat trec de către ECP 5 către baza militară KAF poate duce la un dezastru. Sunt foarte mulţi militari în această bază care se bazează pe acest punct foarte important, ECP 5, punct coordonat, păzit de către militarii români.

Reporter: Responsabilitatea misiunii e preluată în aceste zile de "Dragonii transilvani" de la Batalionul 811 Infanterie, care vor rămâne în teatrul de operaţii din Afganistan, după ce colegii lor se vor întoarce acasă.

Maior Alexandru Danciu: Nu sunt la prima misiune, dar consider că complexitatea acestei misiuni sau responsabilitatea este foarte mare. Trebuie să menţinem 24 din 24 de ore aeroportul operaţional. Majoritatea intrărilor şi ieşirilor din bază se face pe la acest punct. O provocare în plus pe care sperăm să o ducem la bun sfârşit. Am preluat de la colegii noştri, de la B 33, procedurile. Sunt convins că vom duce la bun sfârşit această misiune. Să ne întoarcem cu toţii acasă, să răspundem prezent.

Reporter: Marea majoritate a militarilor români dislocaţi în Afganistan sunt deja veterani ai teatrelor de operaţii, aşa că ştiu ce înseamnă responsabilitatea acestei misiuni, iar felul în care îşi fac treaba a adus Armatei Române aprecierea sinceră a partenerilor de coaliţie, care le-au încredinţat un obiectiv atât de important.

Realizator: Pentru că ieri a fost Ziua medicinei militare, am vorbit cu lt.col. Daniel Aron de la Direcţia Medicală despre mai multe lucruri legate de particularităţile medicinei militare, iar una dintre ele, că tot am ascultat corespondenţa din Afganistan, este aceea că actul medical se desfăşoară direct pe câmpul de luptă.

Lt.col. Daniel Aron: Medicina militară este o medicină care se adresează patologiei grave, în special patologiei traumatice, patologiei câmpului de luptă. Totodată, medicina militară se adresează oricărei patologii.

Particularitatea medicinei militare este că, rezidă din faptul că, de multe ori, actul medical se acordă în condiţii deosebite, şi anume: condiţii meteo-climatice deosebite, sub focul inamic, limitări de medicamente, materiale sanitare.

Personalul medical militar are nevoie, pe lângă o stare de sănătate deosebită, de un antrenament fizic, de o rezistenţă psihică aparte şi de profesionalism în cunoştinţele şi abilităţile medicale, are nevoie şi de o pregătire specială îmbinată, astfel încât să integreze actul medical în operaţiile militare.

Le urez tuturor colegilor mei medici, subofiţeri sanitari, multă, multă sănătate, putere de muncă, să fie la fel de profesionişti cum au fost şi până acum şi, bineînţeles, colegilor din teatru de operaţii Afganistan le urez să-şi aducă toţi colegii sănătoşi acasă.

Realizator: Mâine se împlinesc 71 de ani de la moment 23 august 1944, şi de aceea l-am invitat pe istoricul militar Petre Otu să ne vorbească despre această zi, de 23 august, aşa cum a fost ea.

Petre Otu: Schimbarea de alianţă, trecerea de la alianţa cu Germania din Pactul Tripartit la coaliţia Naţiunilor Unite s-a realizat în perioada 23-31 august şi, fără îndoială, armata a avut un rol extrem de important de jucat. Practic, Armata Română în acele momente, cu totul şi cu totul dramatice, a fost instrumentul prin care s-a materializat decizia politică. A fost coautoare a acestei schimbări de alianţă. În acelaşi timp, a fost şi o victimă a acestei schimbări de alianţă.

Să mă explic: Armata Română avea la data declanşării ofensivei sovietice pe frontul din Moldova un potenţial militar apreciabil, iar efectivele se cifrau undeva în jurul valorii de 843 de mii de militari. Cam jumătate erau încadraţi în Armatele III şi IV, românii care erau antrenaţi pe frontul din Moldova, restul se găseau ca trupe de interior.

La nordul Carpaţilor Meridionali şi în Banat se găsea Armata I română, care avea misiunea de a realiza acoperirea liniei de demarcaţie din Podişul Transilvaniei, impusă prin Dictatul de la Viena, şi frontiera de vest a ţării.

În Dobrogea se găsea Corpul II Armată, iar în sudul ţării se găseau Corpurile V, I şi II Teritoriale. Evenimentele militare s-au desfăşurat pe un spaţiu foarte amplu, de circa 150 de mii de km pătraţi, care era teritoriul aflat sub jurisdicţia statului român la acea dată. Coordonarea acţiunilor militare a fost realizată de Marele Stat Major Român, condus din seara zilei de 23 august de generalul Gheorghe Mihail, un general cu viziune strategică foarte clară, un caracter puternic. A reuşit să stăpânească situaţia, în condiţiile în care Regele Mihai se refugiase în Oltenia, iar guvernul s-a refugiat pentru o scurtă perioadă la Bolintin.

Realizator: Istoricul militar Petre Otu, despre momentul 23 august 1944 - o radiografie absolut exactă. Spunea domnul Otu acum câteva secunde că voinţa politică a fost pusă în operă cu ajutorul armatei, iar la final vă propun să ascultăm un fragment de interviu cu veteranul de război Ion Condrache, din comuna Matca, de la lângă Tecuci, care a luptat atunci, la 23 august, în linia întâi ca soldat artilerist, dar şi conducător de autovehicule militare.

Ion Condrache: Am plecat mai târziu, ca pe timpul ăsta, şi am luat-o spre Tecuci. Am primit ordin, s-a oprit toată trupa şi am trecut pe la Şendreni. Erau nişte nemţi la pod, nu ne dădeau voie absolut deloc. Şi am avut un soldat care ştia nemţeşte, l-am îmbrăcat maior şi s-a dus şi a vorbit cu santinela de la pod şi a spus că trebuie să treacă trupa dincolo de Siret, să punem tunurile în bătaie. N-a fost aşa. I-am dat drumul spre Brăila. N-am intrat în Brăila. Când am ajuns la Brăila, am luat-o la dreapta în Bărăgan şi am mers în Câmpia Bărăganului.

Am primit ordin să dezarmăm nemţii. Nu puteai să-i dezarmezi, domnule, erau armaţi până în dinţi. Noi eram vreo 100 de păduchioşi, eram plini de păduchi. Luni de zile nu ne-am dezbrăcat, sau ne-am spălat. Şi am mers până aproape de Urziceni. Acolo am fost înaintea lor şi a venit Corpul 72 german. Aveau cred că 200-300 de tancuri. Pe tancuri erau soldaţi de-ai lor, cu bande de cartuşe în gât. Grenadele erau de jur împrejur şi, în marginea satului acolo, pe aici, pe Bărăgan, sunt lizieri de salcâmi. Şi au în oprit în liziera de salcâmi şi mai era până în sat 500 de metri, ne uitam cu binoclu, ne uitam cum bagă pe ţeavă. Au desfăcut tunul, un tun terestru, de 75. Când a băgat pe ţeavă, au şi tras. Când au tras ei şapte lovituri au izbit în case. Am început şi noi să tragem. Era pus pe poziţii, cu tunurile. Şi generalul de acolo, de la distanţa de 500 de metri, a ridicat un steag în sus, adică că se predă. Până când am aranjat noi treaba, acela care ştia nemţeşte de la noi, din unitatea noastră, l-am îmbrăcat maior şi el, tot cu un steag alb, pus într-un bat, şi într-o maşină de aceea barcadină, dacă aţi apucat dvs, care mergea şi pe apă şi pe uscat.

Reporter: Da, amfibie, din asta, da.

Ion Condrache: S-a ridicat şi a mers. Şi un maior de-al nostru, de la infanterie, şi s-au suit amândoi în maşină, cu steagul alb, şi s-au dus la nemţi. Şi acolo au stat cu generalul de vorbă. Şi au zis aşa "'ne dai voie să trecem înspre Urziceni" - mai era până la Urziceni vreo 30 de km. Şi a spus generalul neamţ:"Dacă nu ne dai voie noi cu toate tancurile pe care le avem facem praf" şi i-am lăsat de au trecut, trei ore, aşa, ne-am uitat la ceas.

Reporter: Înainte de întoarcerea armelor, aţi luptat împreună.

Ion Condrache: Da.

Reporter: N-a fost ciudată schimbarea asta?

Ion Condrache: Am primit ordin de la ruşi, domnule.

Reporter: Cum a fost primul impact cu ruşii, când au venit ruşii?

Ion Condrache: Când au făcut ei pactul, să treacă ruşii prin România, să nu facă niciun rău, nimic, dar ei mai greşeau. Mai luau câte un purcel. Şi de acolo am stat într-o comună aproape de Slobozia. Am stat o lună de zile în refacere. Ne-am îmbarcat în tren, am trecut prin Ploieşti, dă-i drumul la Braşov şi ne-am oprit la Mediaş. Când am ajuns la un ceas de noapte noi acolo, pe poziţii, erau nişte ostaşi prăpădiţi, de-ai noştri. Şi când am intrat noi le-am spus "băi, aveţi răbdare, să pornim noi pe poziţii". Ne-am dus cu armament, tot nemţesc, că au vrut nemţii să îl ia, dar, tot aşa, cel care ştia nemeşte, "arma asta am dat vagoane de grâu noi pentru arma asta, asta e arma noastră. E făcută la voi? E făcută la voi".

Reporter: Dar e plătită.

Ion Condrache: "Dar e plătită, n-ai voie s-o iei". Şi n-a luat-o. Nu s-a apropiat de armament. Şi la Oarba de Jos, vă spun drept, a luat ai noştri ofensiva, 15 zile n-am înaintat o palmă. Ei erau sus pe munte, noi jos. Ei băteau la Turda, noi băteam mai sus, înspre Târgu-Mureş.

Reporter: 15 zile n-aţi înaintat.

Ion Condrache: Nicio palmă. Dar morţi au murit, călcai pe ei. Am mutat poziţia de acolo, de la Oarba de Jos, la Cucerdea. Ne-au lăsat înspre Turda.

Reporter: Şi dvs eraţi tot cu tunul, nu?

Ion Condrache: Da, cum....

Reporter: Dar băieţii care erau în linia întâi?

Ion Condrache: Au murit, săracii, acolo, cimitire au murit. Şi, mergând noi de la Cucerdea, iar am mutat poziţia la Câmpia Turzii. Ne-am adunat acolo cred că vreo 10 divizii de armată, şi ruşi şi de-ai noştri, şi am început ofensiva într-o dimineaţă. Am bătut, domnule, trei ore continuu am bătut cu tunurile şi, când am început la înaintat, nemţii erau plecaţi cu câteva ceasuri înainte, au dispărut.