Emisiunea Jurnal Militar din 30.09.2017

Realizator: Cristian Dumitraşcu - Bine v-am regăsit la această ultimă ediţie a "Jurnalului militar" care începe la această oră 9:05 pentru că de săptămâna viitoare, spun asta, pentru că vom fi pe post tot sâmbătă dar de la ora 9:30 până la ora 10:00. Aşadar, sâmbăta viitoare noua grilă ne auzim de la 9:30, iar acum ne grăbim să facem obişnuita retrospectivă săptămânală de actualitate militară pentru ca în a doua parte a emisiunii să vorbim cu istoricul militar Petre Otu care a venit deja aici la radio şi de fapt este aici cu noi în studio pentru a aborda o temă importantă de istorie militară. S-au schimbat lucrurile aşa peste noapte, vom vorbi despre mai multe lucruri cu domnul profesor Petre Otu căruia îi spun bună dimineaţa şi bine aţi venit, domnule profesor.

Petre Otu: Bună dimineaţa, mulţumesc de invitaţie.

Realizator: Spuneam că vom vorbi despre mai multe lucruri, pentru că am primit acum câteva minute şi o corespondenţă din Federaţia Rusă acolo unde Alexandr Beleavschi a asistat la reînhumarea mai multor militari români câzuţi la Volograd în cel de-al Doilea Război Mondial şi evident că vom vorbi şi despre militarii noştri din Afganistan într-o rubrică prezetată de Valentin Rupa. Este şi Vali cui noi, bună dimineaţa.

AUDIO: Emisiunea Jurnal Militar din 30.09.2017

Valentin Rupa: Bună dimineaţa vă spun şi eu.

Realizator: Şi la final vom difuza un reportaj din Canada de la Jocurile Invictus unde militarii noştri răniţi în trecut în misiuni în Afgaistan au obţinut rezulate remarcabile, iată că ei au continuat să ne bucure în această noapte am aflat că în afară de medalia de ieri mai avem două medalii. Vom vorbi la momentul potrivit despre toate aceste lucruri. Înainte de toate, la capitolul de actualitate militară vă voi spune că procesul de recrutare a rezerviştilor militari ai Armatei României va continua până în 20 octombrie cu activităţile de selecţionare a candidaţilor care doresc să încadreze funcţii de soldaţi şi gradaţi rezervişti voluntari. Procedurile de recrutare se desfăşoară în baza Legii nr. 270/2015 privind statutul rezerviştilor militari şi a normelor metodologice de aplicare a acesteia probate cu Ordinul ministrului apărării naţionale M 25. Pentru înscrierea în procesul de recrutare şi selecţie, candidaţii se vor prezeta la sediul Centrului Militar Judeţean sau de sector pe a cărui rază de responsabilitate îşi au domiciliul pentru a completa o cerere având asupra lor următoarele documente: actul de identitate original şi în copie, certificatul de cazier judiciar eliberat cu maximum 6 luni înainte de data depunerii, acte de studii sau alte documente care atestă alte competenţe dobândite în viaţa civilă, permisul de conducere dacă acesta este, livretul militar şi mai multe lucruri veţi afla dacă accesaţi pagina de facebook sau pagina oficială a Ministerului Apărării Naţionale. Acum pentru că am vorbit despre actualitatea militară trebuie să aflaţi că artileriştii români care au fost în misiune în Polonia timp de 6 luni au încheiat misiunea, ei au făcut parte din grupul de luptă NATO condus de Statele Unite ale Americii cu misiunea de a asigura prezenţa înaintată şi consolidată în sistemul rotaţional în Nord-Estul Alianţei, în conformitate cu măsurile adoptate după summitul de la Varşovia. Locotenent colonel Cristian Dumitru este comandantul detaşamentului care şi-a încheiat misiunea şi ne-a spus că pe această perioadă a misiunii au fost trei etape: una de integrare, a doua de descurajare şi a treia de pregătire a unei eventuale apărării împotriva unei potenţiale agresiuni. Să-l ascultăm pe Cristian Dumitru care a transmis prin telefon:

Cristian Dumitru: Consider că experienţa prin care am trecut a fost unică, atât pentru noi, cât şi pentru NATO, pentru că NATO a demonstrat că acţionează unitar, că poate să acţioneze integrat şi să funcţioneze după proceduri de operare unice. Menţionez că suntem primii români care am executat foc de artilerie antiaeriană asupra unei ţinte în afara României după anul 1990. De-a lungul acestei experienţe am primit aprecieri de la generalul locotenent Williams, şeful LANDCOM, sau generalul Ben Hodges şeful USAREUR. De asemenea, 'battlegroup'-ul a fost vizitat de preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, şi de preşedintele Poloniei, Andrzej Duda. De asemenea, am avut întâlniri şi am fost vizitaţi de ministrul apărării naţionale polonez, domnul Antoni Macierewicz. Pentru artileriştii antiaerieni români cred că este o experienţă unică pentru că am participat la numeroase exerciţii şi activităţi de instruire în comun.

Cristian Dumitru: Pentru noi acum, înainte de întoarcerea acasă, rămâne să ne predăm misiunea pe mai departe colegilor noştri braşoveni şi să raportăm la întoarcere 'misiune îndeplinită'.

Realizator: Vă spuneam că în studio se află istoricul militar, profesor universitar Petre Otu. Am stabilit să vorbim despre conferinţa la care aţi participat ca organizator, din ce ştiu, conferinţa despre bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz în dinamica Primului Război Mondial. Înainte de a vorbi însă despre acest subiect care ne duce în urmă cu un secol, iacătă avem acest subiect foarte interesant şi foarte fierbinte, având în vedere că ceea ce se scrie pe site-ul şi pe pagina de Facebook a Ambasadei Federaţiei Ruse este cumva, cel puţin să spun, provocator pentru noi şi pentru istoria recentă. Şi avem şi un material transmis de Alexandr Beleavschi din Federaţia Rusă, dar mai întâi aş vrea să vă întreb: dvs aţi fost în anii trecuţi la primele reînhumări ale militarilor români de la Stalingrad.

Petre Otu: În 2015 am avut şansa, împreună cu un grup mai mare de colegi, oficiali şi istorici, să particip la inaugurarea primului cimitir românesc de la Rossoşka, de lângă Stalingrad. A fost o festivitate emoţionantă. Am elaborat o lucrare, 'Românii în bătălia de la Stalingrad', şi am putut să văd acolo condiţiile în care au luptat militarii noştri acum 75 de ani. Fără îndoială a fost un moment deosebit şi mă bucur că procesul de reînhumare a continuat şi îi felicit pe colegii care au lucrat la acest lucru. Nu am văzut comunicatul ambasadei, nu am procesat informaţiile de dimineaţă. Bănuiesc că este vechea interpretare a istoriografiei ruse, potrivit căreia cei care au ajuns la Stalingrad sunt invadatori, sunt oameni care au atacat măreaţa Uniune Sovietică. Eu am altă perspectivă a evenimentelor. Fără îndoială că aşa au stat lucrurile în 1942-'43, în celebra bătălie de la Stalingrad, dar, conform preceptului biblic 'inamici în viaţă, înfrăţiţi în moarte', din acest punct de vedere moartea este pentru toţi aceeaşi şi faptul că s-a ajuns ca militarii români să aibă un cimitir românesc acolo unde ei au căzut - vreau să precizez pentru ascultătorii noştri că efectivele deplasate de Armata Română în bătălia de la Stalingrad, la nord şi sud de Stalingrad, au fost de peste 250.000 de oameni, dintre care 155.000 au fost pierderi, morţi, răniţi şi dispăruţi, foarte mulţi, şi, prin urmare, este şi un omagiu pentru ostaşul român care, fără îndoială, dând curs directivelor din acel timp a ajuns la Stalingrad alături de Armata germană.

Realizator: Ca să înţeleagă foarte bine ascultătorii care, probabil, nu au ajuns să vadă ce s-a scris acolo şi apoi vom asculta şi reportajul transmis de Alexandr Beleavschi, citez ce scrie acolo, ieri a fost scris: "Totodată, poporul rus nu poate uita faptul că soldaţii români au venit pe teritoriul rus împreună cu cotropitorii nazişti ai Germaniei fasciste în calitate de agresori şi ocupanţi ale căror fapte criminale sunt atestate de multiple documente şi martori oculari. De aceea, încercările părţii române de a-i prezenta în calitate de eroi sunt considerate de comunitatea rusă complet nepotrivite, reieşind din inadmisibilitatea încercărilor de a justifica şi, mai mult, de a-i eroiza pe criminalii de război, de a-i pune pe acelaşi panou cu învingătorii care au deschis Europei drumul către libertate şi democraţie şi pe cei care încercau să înrobească întreaga lume, bazându-se pe ideologia împotriva umanităţii. a superiorităţii rasiale". Eu nu comentez nimic. Haideţi să ascultăm reportajul trimis de Alexandr Beleavschi şi revenim.

Reporter: La ceremonie au luat parte consilierul de stat Constantin Dudu Ionescu, care a dat citire mesajului preşedintelui Klaus Iohannis, senatorul Titus Corlăţean, deputatul Bogdan Rodeanu, secretarul general al MApN, Codrin Munteanu, ambasadorul României la Moscova, Vasile Soare. Au fost prezenţi ataşaţi militari din SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania şi alte state occidentale. Reînhumarea şi ceremonia ca atare au fost organizate în cooperare cu Asociaţia Rusă "Memoriale militare". Au fost de faţă şi reprezentanţi ai autorităţilor locale. În acelaşi timp, oficialităţile ruse au refuzat anul acesta să asigure Garda de Onoare, presa rusă afirmând că: "din cauza opoziţiei vicepremierului Dmitri Rogozin". După intonarea Imnurilor României şi Rusiei şi înălţarea Drapelelor celor două ţări, la Marea Cruce din cimitir au fost depuse coroane de flori din partea instituţiilor statului român, iar un preot militar român a oficiat o slujbă de pomenire. Peste sicriele coborâte într-un mormânt comun, participanţii au presărat simbolic pământ adus din ţară. De asemenea, delegaţia română a depus flori la Memorialul Ostaşilor Sovietici şi la Cimitirul Militar German din acelaşi complex, în cel din urmă fiind înhumaţi alţi 673 de militari români. În interviul acordat Radio România, secretarul general al MApN, Codrin Munteanu, a subliniat că pentru MApN reînhumarea rămăşiţelor pământeşti ale militarilor români:

Codrin Munteanu: Este o obligaţie nu doar instituţională, ci şi o obligaţie de conştiinţă românească, până la urmă. Este important să se iniţieze şi să finalizeze construcţia celui de-al doilea cimitir centralizator din Apşeronsk, din ţinutul Krasnodar, şi, în afară de acest lucru, să fie inaugurate monumente în lagărele de prizonieri unde şi-au găsit sfârşitul militarii români luaţi prizonieri. Nu mai există situaţii în care să avem emoţii legate de finanţare, important este să reuşim la nivelul ministerului să ne mobilizăm în aşa fel încât să recuperăm întârzieri care există în raport cu celelalte state care au morţi pe teritoriul Federaţiei Ruse, dar nu numai pe teritoriul Federaţiei Ruse. Trebuie să spunem un lucru, şi anume că atât în Primul, cât şi în al Doilea Război Mondial, luptătorii, militarii noştri nu erau militarii profesionişti de astăzi. E vorba de bunicii şi străbunicii noştri, ţărani, luaţi de acasă, cu toate dramele presupuse de acest lucru şi plecaţi departe de casă în uniformă militară, luptând conform datoriei către ţară. Dincolo de orice dispută istorică şi de orice dispută, dacă trebuiau sau nu trebuiau să se oprească, în cazul de faţă, la Nistru sau după Nistru, nu are acest lucru importanţă din perspectiva celor care au murit. Nu a fost decizia lor şi orice militar şi orice om care moare cu arma în mână în slujba patriei, sub Drapelul naţional, trebuie recuperat şi cinstit. Pe decizia politică este o cu totul altă discuţie care trebuie să rămână pe seama analiştilor şi istoricilor. Indiferent de care parte a baricadei au căzut, odată căzuţi în luptă, acei morţi devin martiri.

Realizator: Aţi auzit, dle profesor Otu, ce a fost acolo.

Petre Otu: Da, am auzit consideraţiile dlui Codrin Munteanu. Sunt de acord cu ele. Desigur, istoricii discută modul în care s-au desfăşurat bătăliile de pe teritoriul fostei URSS. Concluziile sunt deja sedimentate în istoriografia internaţională, dar ideea că orice om care moare sub jurământ pentru patria sa trebuie recuperat, trebuie cinstit, pentru că, revin la ideea pe care am spus-o, adversari în viaţă, inamici în viaţă, înfrăţiţi în moarte şi, prin urmare, orice om, orice viaţă care se stinge pe front trebuie omagiată din acest punct de vedere. Sacrificiul este unul teribil şi, prin urmare, el trebuie omagiat, dincolo de aspectele politice care pot să aibă anumite conotaţii, aşa cum s-a văzut şi din comunicatul pe care dvs l-aţi citit aici pentru ascultătorii noştri din această dimineaţă. Istoria îşi urmează cursul fără îndoială, dincolo de meandrele politicilor actuale.

Realizator: Aş vrea să vă invit să ascultăm şi ce se întâmplă acum în Afganistan cu luptătorii noştri, cu militarii profesionişti care sunt acolo în misiune. Vali Rupa este cel care s-a ocupat de acest subiect şi a vorbit cu ei acolo.

Reporter: Bună dimineaţa, vă spun din nou. Într-adevăr, am vorbit cu lt.col Toni Ene, care este ofiţerul de relaţii publice al batalionului dislocat în Afganistan. Vorbim astăzi despre misiunile CIMIC, o prescurtare de la englezescul, americanul Civil Military Cooperation, adică cooperare civili-militari. Aşadar, sunt militari care interacţionează direct cu civilii de acolo, dar nu numai cu civilii şi cu organizaţiile internaţionale, cu ONG-urile de acolo, pentru reconstrucţie. Deşi nu sunt militari luptători, ei interacţionează direct cu cei aflaţi la faţa locului pentru nevoile pe care aceştia le au pentru a încerca să atragă civilii de partea militarilor noştri, a aliaţilor. Haideţi să ascultăm corespondenţa.

Lt.col Gavril Vrabie, locţiitorul comandantului Batalionului 280 Infanterie protecţie a forţei "Brave Hearts": Deşi sunt într-o zonă de conflict armat, ei nu par resemnaţi în sărăcie, muncind pământul chiar dacă au doar unelte rudimentare. Misiunile CIMIC în localităţile din aria de operaţie a batalionului ne conectează la viaţa reală din Afganistan. Discuţiile de astăzi au fost conduse de către locotenentul Vladimir Bădulescu, specialistul nostru în CIMIC, împreună cu sublocotenentul Alexandru Dorohoi, comandant al plutonului Dog 2. Malikul satului ne-a primit pentru prima oară şi ne-a asigurat că va coopera cu forţele coaliţiei de la care are doar câteva cereri: o nouă fântână în sat şi asta pentru că apa potabilă aici este un lux şi repararea acoperişului şcolii. Malikul ne-a dus la şcoală, iar partenerii americani ingineri au făcut măsurătorile de rigoare. După terminarea acestora, îl asigurăm pe bătrânul lider că vom susţine aceste proiecte în faţa factorilor de decizie. Dorim ca pe timpul acestor întâlniri cu localnicii să le explicăm necesitatea unei comunicări permanente cu autorităţile locale pentru a face cunoscute problemele reale ale comunităţilor. De asemenea, pe timpul discuţiilor, dorim să încurajăm proiectele de creştere economică şi educaţionale. Le ascultăm problemele şi încercăm să le fim de folos.

Valentin Rupa: A fost prima parte a corespondenţei trimise din Afganistan. Aşadar, iată, misiunea continuă chiar dacă - vă reamintesc - în urmă cu două săptămâni a avut loc acel accident în urma căruia caporalul Mădălin Stoica şi-a pierdut viaţa, iar alţi doi militari, Ionel Buzea şi Ionel Teamă, au fost răniţi. Îl ascultăm aşadar pe această temă pe medicul batalionului, pe locotenent colonelul Adrian Nicolae Jidovo care ne vorbeşte despre starea răniţilor.

Adrian Nicolae Jidovo: Caporal Toma Ionel a fost evacuat aerian la o facilitate medicală rol 4 din Germania unde este monitorizat 24 de ore din 24, din punct de vedere medical. Evoluţia generală este favorabilă de la o zi la alta, se preconizează că nu va rămâne cu nici un deficit fizic sau neurocognitiv. Referitor la celălalt militar, caporal Buzea Ionel după ce a fost investigat clinic şi paraclinic la facilitatea medicală rol 3 din Baza Kaf, a fost luat de echipa medicală românească pentru monitorizre şi tratament. Parametrii funcţiilor vitale se situează în limite normale, însă necesită încă o perioadă de câteva săptămâni de repaus până la recuperarea completă.

Realizator: Acestea au fost veştile din Afganistan, le dorim sănătate celor doi militari răniţi. Avem şi veşti bune din Canada de la jocurile Invictus.

Valentin Rupa: Avem veşti bune, în schimb aş vrea să profit de această ocazie să vorbim puţin despre o realitate care la noi e puţin discutată, despre sindromul post-traumatic al militarilor din Afganistan. Sunt militari răniţi, sunt sacrificii pe care aceştia le fac, dar şi familiile lor, mi se pare puţin, cum să spun, ruşinos că singurele lucruri care pot să amelioreze acest sindrom post-traumatic sunt venite de la Jocurile Paralimpice Invictus, cel puţin la noi în România.

Realizator: Unde am obţinut:

Valentin Rupa: Unde da cele mai recente informaţii sunt urmâtoarele: echipa de tir cu arcul a obţinut aurul acolo, este vorba de o echipă formată din Rus Butoi, Dorin Petuţ şi Nicuşor Pegulescu îi felicităm şi noi de aici. Argintul la tir cu arcul individual a fost obţinut de Ionuţ Butoi, iar Eugen Bida la 50 de metri înot a obţinut locul al cincilea.

Realizator: Şi săptămâna viitoare şi aici la RRA. Mulţumesc, Valentin Rupa. Domnule profesor Otu, această conferinţă despre care vorbeam şi la început şi cu care vreau să încheiem emisiunea care se referă la bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, acum, la 100 de ani de la încheierea lor şi de la marile realizări în urma acestor bătălii cum a fost, cine a organizat?

Petre Otu: Conferinţa a fost organizată de către Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară şi s-a încadrat în anul Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz 100, declarat de Guvernul României şi face parte din programul naţional de comemorare a primului Război Mondial şi de aniversare a marii Unirii de anul viitor. Reuniunea a adus am reuşit să aducem în ţară cercetători din Austria, Bulgaria, Cehia, Ffederaţia Rusă, Grecia, Israel, Republica Moldova, Serbia şi Ungaria şi bineînţeles din România din institutele de cercetare şi din universităţile din Iaşi şi Bucureşti. S-au prezentat 19 comunicări, iar problematica a fost diversă. O concluzie se poate trage: bătăliile la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz sunt cele mai importante victorii ale Antantei din anul 1917. Ele reprezintă o revanşă bine meritată a Armatei Române faţă de înfrângerile din toamna anului 1916 şi fără îndoială ele este sunt o treaptă pentru marea Unire de anul viitor, deşi trebuie spus că marea Unire din anul 1918 nu este neapărat un rezultat direct al luptelor armatei române, este un act de voinţă al întregii naţiuni române manifestate la Chişinău, la Cernăuţi şi la Alba Iulia, dar fără îndoială fără sacrificiul ostaşului român din toamna anului 1916 şi mai ales de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz aceste acte deosebit de importante nu ar fi fost posibile. Desigur, perspectivele au fost firesc diferite: s-a analizat situaţia de pe frontul occidental, de pe frontul balcanic, colegii din Serbia şi din Grecia au arătat care era situaţia de pe frontul balcanic mai ales că frontul balcanic, aşa-numitul front de la Salonic, a jucat un rol foarte important în dinamica primului Război Mindial, multe speranţe s-au legat de el şi fără îndoială s-a vorbit şi de iniţiativa de pace a Papei Benedic al XV, din păcate această iniţiativă nu s-a materializat, iar conferinţa s-a încheiat cu o masă rotundă dedicată modului cum vede istoriografia militră istoriografia naţională astăzi participarea statului român şi a românilor la primul război Mindial, o discuţie foarte interesantă şi s-a evidenţiat acolo iată un punct de interes când a început pentru români primul Razboi Miondial. Primul Război Mondial pentru români s-a concluzionat, a început o dată cu declanşarea lui, pentru că românii din Transilvania, din Bucovina şi din Basarabia au luat parte la luptă din prima zi de conflict, ei fiind apoi fermenţi ai unităţii naţionale în anii 1917-1918, o conferinţă spunem noi foarte interesantă.

Realizator: Şi cu atât mai intereasantă cu cât iată a fost o participare internaţională adică lucruile astea nu au fost doar de români spuse.

Petre Otu: Parţial internţionmală şi din ambele tabere beligerante. Şi spuneam în discuţia noastră, istoricii se întâlnesc, dialoghează chiar dacă sunt puncte de vedere, primează dialogul, cooperarea ştiinţifică cu toate punctele de vedere diferite pe care firesc le avem fiecare în istoriografie. Vreau să mai precizez pentru ascultătorii noştri că Institul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară este la a patra conferinţă internaţională. Vom edita, am editat şi vom edita lucrările conferinţei şi cititorii noştri pot lua contact cu dezbaterile din cadrul reuniunii noastre.

Realizator: Vă mulţumesc, domnule proferos Petre Otu.