Emisiunea Jurnal Militar din 09.12.2017

Realizator: Cristian Dumitraşcu - Bună dimineaţa şi bine v-am regăsit. Sunt Cristian Dumitraşcu, vă aduc o nouă ediţie a "Jurnalului militar", fiind prima ediţie după trecerea la cele veşnice ala Regelui Mihai I. Vom vorbi în deschidere despre latura militară poate mai puţin cunoscută de către publicul larg. A fost Regele Mihai I Mareşal al Armatei Române şi general onorific al Aviaţiei Regale Elene. Regele Mihai s-a născut în 25 octombrie 1921 la Sinaia. Trec peste toate lucrurile pe care le ştiţi cu siguranţă şi aş vrea să vă readuc aminte că acea întoarcere a armelor din 23 august 1944 a fost poate cel mai important moment al secolului XX şi care se pare că a scurtat războiul cu mai multe luni şi mai mulţi, foarte mulţi oameni, au trăit pentru că, dacă s-ar fi prelungit războiul, ar fi fost foarte rău.
La 10 mai 1941, prin decret semnat de Ion Antonescu, a fost înălţat la gradul de mareşal. După colaborarea României cu Germania în cel de-al Doilea Război Mondial şi după ce forţele sovietice au intrat în România, regele a organizat arestarea mareşalului Ion Antonescu în 23 august. Decizia aceasta, după cum vă spuneam, ar fi scurtat războiul cu mai multe luni. În 6 martie 1945 presiunile Uniunii Sovietice l-au forţat pe Regele Mihai să numească un guvern pro-sovietic dominat de Partidul Comunist Român, prim-ministru fiind Petru Groza. În acelaşi an era decorat de către Stalin cu Ordinul Victoria pentru curajul dovedit în răsturnarea lui Antonescu şi pentru stoparea războiului contra aliaţilor. Până în ianuarie 1946, prin greva regală a încercat fără succes să se opună guvernului Petru Groza, refuzând să-i semneze decretele. A fost forţat să abdice, după cum bine ştim, în 30 decembrie 1947. S-a stabilit la Versoix în Elveţia şi cam asta a fost povestea regală, pentru că apoi a urmat o perioadă de exil foarte lungă. Am prezentat cele mai importante repere ale scurtei dar atât de intense şi importante domnii, exilul a fost dureros, a fost până acum când s-a prăpădit, regele Mihai va rămâne în inima noastră şi în inima tuturor militarilor care l-au cunoscut, pentru că a fost mareşal şi a fost comandantul armatei în vremea războiului. Acum 12 ani, Alexandru Leaua, pe când lucra aici la "Ora armatei", a realizat un interviu cu Regele Mihai I, aici în Bucureşti, se împlineau atunci 60 de ani de la finalulul celui de-al Doilea Război Mondial.
Vă invit să ascultă un fragment dintr-un interviu mai lung pe care îl vom difuza sâmbăta viitoare, în ziua în care Regele Mihai I va fi înmormântat.

AUDIO: Emisiunea Jurnal Militar din data de 09.12.2017

Reporter: Ce părere aveţi majestate despre Armata Română de astăzi?

Regele Mihai I: Din păcate, noi /.../ suntem alături de ea. Singura dată când am văzut ceva mai apropiat a fost la Mangalia, Marina...

Reporter: De Ziua Marinei.

Regele Mihai I: Dar nu era Ziua Marinei, eram într-o vizită în altă parte la Techirghiol, am profitat să merg acolo, am mers cu nişte vedete să le văd cum sunt. Am mai fost odată la Muzeu de Aviaţie Militară. M-am dus la Brigada I de Vânători de Munte la Braşov. Ăsta a fost primul contact mai apropiat cu trupa noastră, câţiva care au fost în Afganistan, mai fuseseră şi prin Irak, după ce am vizitat ne-am aşezat toţi la masă şi am mâncat împreună cu ei, ceea ce nu mai făcusem înainte de război. Şi asta m-a mişcat foarte mult. În spiritul ăsta militar când îi văd pe ei şi /eu sunt acolo/ parcă revin cum era înainte.

Reporter: Ce părere aveţi despre participarea în aceste misiuni?

Regele Mihai I: Asta este obligaţia noastră în /cazurile/ NATO. Sunt stagiile acolo periculoase, cum s-a întămplat deunăzi din nou ceva acolo, dar /băieţii noştri/ acolo îşi fac datoria cum trebuie. La Craiova am /.../ un detaşament.

Reporter: Militarii din Batalionul XVI Neagoe Basarab. În preajma aderării ţării noastre la NATO aţi fost reprezentant al României, aţi făcut lobby pe lângă principalele Curţi Regale şi cancelarii europene pentru a susţine ţara în accederea la Alianţa Nord Atlantică.

Regele Mihai I: A reuşit să văd şi pe americanul care comanda forţele europene acolo, lângă Bruxelles, şi asta a fost o mare satisfacţie că poate am putut şi eu să ajut cu ceva. De fapt, discursurile mele atunci /.../ bazate pe strict forţă militară, dar aş explica să... Locul în care ne aflăm noi, aici, în Europa şi avansaţi în est, încercam să îi fac sa înţeleagă că totuşi armata noastră, cu toate dificultăţile care le-au avut, s-au reorganizat.

Realizator:"Ora Armatei" şi Armata Română prezintă ultimul onor Regelui Mihai I. Aţi ascultat un interviu de-acum 12 ani. În 2005, Alexandru Leaua a realizat interviul pe care l-am ascultat mai devreme, pentru că se împlineau atunci 70 de ani de la Ziua Victoriei din cel de-al Doilea Război Mondial. Săptămâna viitoare, Alexandru Leaua sperăm că va fi cu noi în studio şi vom povesti despre acea întâlnire cu Regele Mihai. De aici, din Bucureşti, de la Palatul Elisabeta, a vorbit Regele Mihai I despre militarii din Afganistan, despre care domnia sa ştia, acum 12 ani, că îşi fac treaba foarte bine. Acest lucru nu s-a schimbat. Ilie Pintea ne-a transmis din Afganistan, înainte să urce în avion, un interviu... Un interviu cu un militar de acolo. Misiunea, vă reamintesc, se numeşte "Resolute Support", iar interlocutorul lui Ilie Pintea este comandantul de companie, maiorul Bogdan Cristea.

Bogdan Cristea: Vin, într-adevăr, sărbătorile şi de obicei românul e obişnuit să fie în sânul familiei de sărbători, însă suntem o familie şi aici, familia 280, şi o să trecem peste cu sprijinul celor de acasă.

Reporter: Care e cea mai mare provocare pentru un comandat de companie veteran ca dumneavoastră, pentru că sunteţi a treia oară deja în Afganistan?

Bogdan Cristea: Trebuie să fii tot timpul ancorat, în fiecare secundă, la tot ce se întâmplă aici, trebuie să îţi supraveghezi şi să îţi planifici cu discernământ, şi ţinând cont de obiectivele structurii, toate misiunile, să-ţi atingi obiectivele, iar sarcinile trasate de către comandant să fie duse la bun sfârşit.

Reporter: Aveţi o arie mare de responsabilitate, în care nicio zi nu seamănă cu alta.

Bogdan Cristea: Aşa este! Este o arie mare, este un lucru bun pentru noi, că nicio zi nu seamănă cu alta, totodată reprezintă o provocare lucrul ăsta, nu intrăm niciodată în rutină şi este un avantaj.

Reporter: Se creează aici o camaraderie extraordinară, care nu ştiu dacă în ţară poate fi creată de ceea ce se întâmplă, pentru că militarii de aici chiar depind unul de altul în fiecare secundă.

Bogdan Cristea: Categoric! Echipele sunt mult mai strânse, coeziunea este mult mai mare, depinde viaţa unuia de a celuilalt, motiv pentru care i-am văzut foarte concentrat şi foarte atenţi.

Reporter: Pentru următoarele trei luni şi un pic, până ajungeţi acasă, ce vă doriţi?

Bogdan Cristea: Nu îmi doresc decât să avem o jumătate de misiune din ce a rămas fără incidente sau, cel puţin, să anticipăm tot ceea ce s-ar putea întâmpla şi să reuşim să mergem cu toţii către familiile noastre.

Realizator:Am ascultat interviul cu Regele Mihai, mai devreme, care ne-a vorbit despre mai multe, un interviu mai vechi, din 2005. A spus despre militarii noştri din Afganistan, pentru care a făcut un lobby grozav în anii de dinaintea aderării şi la NATO şi pentru Uniunea Europeană, pentru integrarea în Uniune, iar cel pe care l-aţi ascultat mai devreme a fost maiorul Bogdan Cristea, inntervievat de Ilie Pintea. Tot despre NATO vorbim acum, despre campania care se numeşte "We are NATO". Se organizează în mai multe ţări, în mai multe ţări aliate şi îşi propune să crească încrederea publicului tânăr în capacitatea structurilor Alianţei de a proteja populaţia şi teritoriul aliat şi se va concentra, în special, pe facilitarea accesului tinerilor la informaţii despre NATO prin manifestări dedicate acestora, sprijinite şi de o componentă adaptată mediului virtual. Astfel, vor fi organizate întâlniri ale elevilor şi studenţilor cu militari aflaţi în misiune în România, cu militari aliaţi aflaţi în misiune în România pentru exemplificarea semnificaţiei, pentru explicarea semnificaţiei NATO şi a modului în care aliaţii acţionează împreună în cadrul operaţiilor şi exerciţiilor conduse de Alianţa Nod-Atlantică. În România, campania este organizată de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Educaţiei Naţionale, cu sprijinul Diviziei de Diplomaţie Publică a NATO. Ascultăm un interviu cu maiorul Constantin Bălan despre această acţiune "We are NATO".

Constantin Bălan: Am participat vineri, 8 decembrie, la evenimentul de lansare a campaniei "We are NATO" în România, în cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti, alături de reprezentanţi ai MAE şi ai Ministerului Educaţiei. Campania "We are NATO" îşi propune să consolideze în rândul tinerilor cunoştinţele despre Alianţa Nord-Atlantică şi despre rolul României în cadrul Alianţei printr-o serie de manifestări şi acţiuni în sprijinul mai bunei înţelegeri de către elevi şi studenţi ale acestor noţiuni. Concret, începând din anul 2018 şi în următorii ani vom derula o serie de manifestări prin care vom ajunge cât mai aproape de tinerii din intervalul de vârstă 16-24 de ani, pentru a le explica mai bine rolul NATO şi rolul României în NATO. Un prim exemplu este chiar evenimentul de astăzi, de la Universitatea Bucureşti. O să mergem în universităţi civile, în şcoli şi licee civile - spun civile pentru că, până acum, de obicei, noi ne concentram mai mult pe liceele şi univeristăţile militare. Acum este o oarecare schimbare de abordare, ne orientăm mai mult pe aceste instituţii de învăţământ civile, pentru a ne pune la dispoziţia elevilor şi studenţilor şi a-i încuraja să întrebe şi să se intereseze cât mai mult despre problematica NATO. Mergem mai departe cu subiectele pe care le avem pe ordinea de zi a "Jurnalului militar". Săptămâna aceasta a avut loc aici, la Bucureşti, proiectul internaţional "Rolul mass-media în tratarea temei refugiaţilor şi migranţilor", organizat de Comisia Naţională a României pentru UNESCO. Proiectul are drept scop instruirea a 30 de reprezentanţi media din 16 ţări europene în teme specifice refugiaţilor. Au fost prezentate 5 cursuri de instruire oferite de specialişti din mai mute ţări, din Germania, Ungaria, Marea Britanie şi România, precum şi prezentări complementare pe subiecte conexe, teme de proiect. Colegul nostru Valentin Rupa a fost la acest proiect, a fost prezent acolo, acest proiect internaţional şi a realizat o înregistrare cu Iris Constantin, expert în Comisia Naţională a României pentru UNESCO.

Iris Constantin: A adus la Bucureşti 30 de jurnalişti din 16 ţări ale Europei spre a discuta despre una dintre cele mai presante şi mai importante subecte e pe agenda publică regională, respectiv găzduirea refugiaţilor şi migranţilor care se deplasează din zonele de conflict din Orientul Mijlociu şi Africa către noi. a nivel de organizaţie internaţională UNESCO are una dintre temele fundamentale răspunsuri la situaţiile de criză şi de tranziţie, iar această temă a refugiaţilor şi migranţilor se înscrie tocmai în acest răspuns UNESCO în caz de post-conflict. UNESCO este o organizaţie care activează în domeniile educaţiei, ştiinţă, cultură, comunicare şi informare şi încercăm să sprijinim această problematică a refugiaţilor şi migranţilor din perspectiva abordărilor pe care noi avem această expertiză.

Realizator:"Jurnal militar", RRA, 9 decembrie. Vorbim acum la final, aproape de final, despre încă o dispariţie importantă pentru Armata României. Generalul Constantin Dudulescu, unul dintre combatanţii celui de-al doilea război mondial s-a stins din viaţă duminică, 3 decembrie. Generalul Dudulescu a plecat pe front la vârsta de 21 de ani şi a luptat în campaniile din Vest, împotriva naziştilor, find rănit de două ori în Ungaria şi în Cehoslovacia. În ultimii ani de viaţă a avut grijă de camarazii săi, ocupându-se de problemele şi drepturile veteranilor de război. Vă propun să ascultăm din arhiva redacţiei de televiziune "Pro Patria", care ne-au îngăduit să intrăm în posesia acestui interviu, în două părţi astăzi prezentat, interviu realizat de colega noastră, Mădălina Ilinca, cu generalul Constantin Dudulescu.

Constantin Didulescu: În timp ce ne găseam la nord de Bratislava şi ne îndreptam către Praga, am fost cartiruiţi pentru o noapte într-o comună, la Novie Mesto.A fost ziua de Paşte catolic şi gazda la care am fost m-a rugat dacă vreau să mrg la biserică cu ea. Şi m-am dus într-adevăr, însoţit încă de, să spun, agenţii mei şi în biserică am îngenuncheat şi ne-am rugat. Asta a făcut o impresie deosebită în credincioşii din biserică, pentru că ne-au considerat că suntem barbari. Când au văzut că avem credinţă mai puternică decât a lor şi în Dumnezeu, în mod deosebit, ne-au dat toate simţirea care a fost posibil să ne-o dea. În memoria acestora eu am avut posibilitate să mă întorc după război, pe locurile unde am căzut pentru a doua oară, să depun buchete de flori pe mormintele eroilor care au căzut în această parte a războiului.

Realizator:Istorie extraordinar de emoţionantă despre ce a vorbit generalul Dudulescu acum, despre locurile pe unde au murit militarii noştri în Cehoslovacia şi în Ungaria şi în celelalte ţări până la ziua victoriei.

Realizator:Istorie extraordinar de emoţionantă despre ce a vorbit generalul Didulescu acum, despre locurile pe unde au murit militarii noştri în Cehoslovacia şi în Ungaria şi în celelalte ţări până la ziua victoriei. Aflăm acum, în a doua parte a interviului, despre ororile războiului, tot de la generalul Didulescu.

Constantin Didulescu: /.../ puternică de aruncător, care mă lovise, să spunem, şi m-a scos din luptă. Am purtat-o într-un săculeţ, alături de cele trei cartuşe /pe/ care le-am avut, le-am scos din omoplat, prin braţul drept, într-o punguliţă mică din in, alături de identitatea de militar, ca talisman de aramă.

Realizator:Atât a fost pentru astăzi la "Jurnal militar". Vă salut regulamentar, ca de obicei.