Emisiunea Jurnal Militar din 07.10. 2017

Realizator: Cristian Dumitraşcu - Bună dimineaţa şi bine v-am regăsit în noua grilă, de la o nouă oră de început a emisiunii "Jurnal militar". Acum 9 şi 31 de minute. Mulţumesc Adrian Soare pentru prezentare, într-adevăr ne-am străduit să avem subiecte impresionante şi nu doar că ne-am străduit noi, ci pentru că ele se întâmplă, aşa este realitatea. Săptămână bogată în evenimente importante şi fericite dacă luăm în calcul succesul militarilor răniţi în Afganistan, care au obţiut rezultate excepţionale la Jocurile Invictus din Canada sau faptul că au ajuns ieri şi ultimele trei avioane, de până acum ultinele, evident, F-16, care au sosit din Portugalia. Avem ştiri de actualitate militară, dar şi un invitat tot din lumea sportului militar, nu doar din lumea sportului militar, ci din lumea armatei, de-a dreptul. Se află deja aici în studio colonelul Col. Daniel Pisică, instructorul superior la Universitatea Naţională de Apărare, bună dimineaţa, domnule colonel!

AUDIO: Emisiunea Jurnal Militar din 07.10.2017

Col. Daniel Pisică: Bună dimineaţa!

Realizator: Avem subiecte multe spuneam. Cu colonelul Daniel Pisică vom vorbi în a doua parte a emisiunii, mai consistent, până atunci putem participa împreună la prezentarea subiectelor, pentru că sunteţi în măsură şi dumneavoastră, având în vedere că, vorbind despre aviaţie, printre altele, Daniel Pisică este şi pilot. O să ne povestească despre acestea, este şi alpinist şi cascador, vom avea poveşti multe de spus, din păcate nu foarte multe minute, aşa că îi dăm drumul la treabă. Alte trei aeronave multirol F-16 Fighting Falcon au fost aduse săptămâna aceasta în ţară, iar ieri, în Baza 86 Aeriană "Locotenent aviator Gheorghe Mociorniţă" de la Borcea a avut loc ceremonia oficială. Am fost ieri la Feteşti împreună cu echipa emisiunii "Pro patria" şi cu toţi colegii din presa centrală. Vă invit să asculaţi reportajul pe care l-am realizat chiar acolo, lângă pistă, unde au aterizat cele trei avioane multirol F-16. La început ne-a vorbit secretarul de stat, Mircea Duşa.

Mircea Duşa: Programul "Avion Multirol" nu înseamnă numai modernizarea avioanelor şi livrarea către România. Programul "Avion Multirol" înseamnă mult mai mult. În primul rând, atunci când am purtat discuţii cu partenerii noştri din Portugalia, am stabilit să asigure si pregătirea personalului, adică a piloţilor, a personalului tehnic, a controlorilor de zbor şi în acei ani am şi demarat modernizarea bazei de aici de la Borcea, astfel încât infrastructura aeroportului de la Borcea să poată deservi avioanele F-16. După cum puteţi constata, totul este nou, începând de la pistă, care a fost prelungită, continuând cu parcările, cu bretelele de ieşire de pe pistă, dar şi cu hangarele de mentenanţă şi modernizarea de asemenea a infrastructurii şi din punct de vedere militar, în sensul că s-a realizat aici o staţie de epurare modernă şi condiţii sociale pentru militarii care vor deservi avioanele F-16 şi care, din anul 2018, vor executa şi misiuni de luptă. Ministerul Economiei împreună cu Ministerul Apărării Naţionale vor promova o hotărâre de guvern prin care, conform legii, se va stabili Centrul Naţional de Mentenanţă în una din fabricile româneşti. Mentenanţa, sigur, se face la o anumită perioadă, sunt anumite ore de zbor şi aşa mai departe, dar încă o dată, precizez că va fi un Centru Naţional de Mentenanţă şi mentenanţa va fi asigurată într-una din fabricile româneşti, fie că o fi Craiova, Romaero, Aerostar Bacău, numai din fabricile de specialitate, din România.

Cdor. Cătălin Micloş: Sunt comandor Cătălin Micloş şi comand o escadrilă, 53 Vânătoare.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre piloţii români de F-16?

Cdor. Cătălin Micloş: Sunt la nivelul piloţilor de F-16 din ţările NATO, din acest motiv ne antrenăm zi de zi, tocmai pentru a menţine standardele NATO, pentru a executa misiunile exact cum trebuie executate.

Reporter: Cât de des se face o mentenanţă de fabrică la o astfel de supersonice?

Cdor. Cătălin Micloş: Se face mentenanţă la un anumit număr de ore, 200, 300, 400 de ore, depinde. Unele se execută în cadrul bazei, unele se execută în cadrul, să spunem... în Portugalia se executa în cadrul OGMA, care este un fel de Aerostar Bacău al lor. Pentru Forţele Aeriene Române, mentenanţa pentru lucrările de 200 de ore se execută în cadrul bazei. Vreau să cred că împreună putem apăra spaţiul aerian al României. MiG 21 Lancer execută poliţia aeriană, în scurt timp sperăm şi noi să executăm poliţia aeriană. Ambele aeronave apără spaţiul aerian al România, trebuie să ne concentrăm pe faptul de a lucra împreună şi a ne îndeplini misiunile împreună. Pot să vă spun că F-16 are acces la un set de informaţii mult mai complete./fmihoc/avladucu/ Pe baza acestora se pot executa misiuni mult mai complexe şi atunci poţi să ai sentimentul că stăpâneşti cerul. Să vă dau un exemplu: într-o forţă aeriană NATO există o escadrilă care execută conversie în general, deci pregăteşte piloţi, iar celelalte execută misiuni. În România, suntem singura escadrilă de F-16, deci executăm şi conversie şi vrem să facem şi misiuni.

Lt.cdor. Vlad Cheţu: Sunt locotenent comandor Vlad Cheţu, pilot la escadrila 53. F-ul 16 are un stick poziţionat pe partea dreaptă a cockpitului, deja de aici pornim schimbările faţă de tehnica... este un avion controlat fly-by-wire. Foarte multe din sistemele hidraulice sunt mult reduse de acest sistem de control electronic. Am zburat 10 ani cu MiG-21. La MiG-ul 21 acorzi foarte multă atenţie tehnicii de pilotaj, pe când la F-16, care este un avion care se pilotează mult mai uşor, acorzi mult mai mult timp îndeplinirii sarcinilor într-o misiune. Ca să ajungi în cabina unui F-16 sunt luni intense de pregătire teoretică şi practică la simulatori, astfel încât în momentul în care faci prima misiune cu F-16 multe aspecte sunt familiare, după care eşti surprins de uşurinţa cu care se zboară acest timp de avion, din punct de vedere al tehnicii de pilotaj, după aceea urmează şocul cultural, care ţine de utilizarea acestuia în întregul spectru de misiuni pe care acesta îl face. Sunt extrem de mulţi senzori care se gestionează, extrem de multă informaţie, tacticile vin din experienţa de 40 de ani a altor 26 de naţiuni care folosesc acest tip de avion şi ele sunt într-o continuă schimbare şi chiar şi acel tip de avion este modernizabil în continuare.

Realizator: Ascultaţi "Jurnal militar" la Radio România Actualităţi. În studio, invitat colonelul Daniel Pisică. Aveţi prieteni aviatori piloţi?

Col. Daniel Pisică: Da!

Realizator: Piloţi militari, că aşa piloţi ştiu că aveţi...

Col. Daniel Pisică: Da...

Realizator: Că am fost chiar aici în emisiune cu...

Col. Daniel Pisică: Da...

Realizator: ... de curând, am fost cu un pilot civil de la Aeroclub şi, din interior aşa, cum se simte venirea asta a noilor avioane F-16? Sunt...

Col. Daniel Pisică: Un suflu nou, încă un rând de aripi.

Realizator: După cum se şi vede şi se şi aude din ce am vorbit cu ei acolo. Am avut plăcerea şi onoarea să îl întâlnesc la ceremonia de ieri şi pe generalul Constantin Croitoru, fost şef al Statului Major al Forţelor Aeriene, care, la 15 martie 2007, adică acum 10 ani, a fost numit în această funcţie. Generalul Croitoru are o experienţă de zbor considerabilă, acumulând până în prezent un număr de 1.500 de ore de zbor. În fine, asta e o informaţie care s-ar putea să fi fost depăşită. A pilotat mai multe avioane MiG-15, MiG-21, Lancer, MiG-29 chiar, Hong-5 şi IAR-316. Am obţinut un scurt interviu, în exclusivitate, pentru emisiunile redacţiei "Ora Armatei" despre importanţa intrării în dotarea Forţelor Aeriene a noului avion multirol.

Gen. Constantin Croitoru: Este o mare bucurie să ne întâlnim aici, la un asemenea eveniment. Vorbim de avioane, este o primă etapă, este un efort care trebuia făcut, care acum are o finalitate şi sper să aibă o desfăşurare în viitor, pentru că deja cei care decid pe această temă, au şi comentat public despre acest lucru, pentru că noi, ca ţară şi ca tradiţie istorică în aviaţie, merităm acest lucru şi merităm să ducem mai departe toate aceste perfomanţe. Decizia pe un lucru serios este întodeauna grea, nu este uşoară, important este că s-au trecut peste pragurile posibile şi discutate în genere şi de media şi de profesionişti; important este că acum ne permitem să vorbim din nou de această categorie de forţe, de Forţele Aeriene, de avionul multirol, cu care ne putem îndeplini misiunile pe care legiuitorul naţional şi Alianţa ni le pune în faţă sau le pune în faţa Forţelor Aeriene.

Reporter: Ce le doriţi piloţilor militari care acum pilotează F-16?

Gen. Constantin Croitoru: Cuvintele sunt puţine atunci când ai dorinţă pentru colegii tăi sau pentru cei mai tineri din Forţele Aeriene: să zboare, să aibă ce le trebuie pentru acest lucru, să-şi încheie cariera de pe acest avion sau de pe un avion similar şi să ducă mai departe viaţa personală şi perfomanţele acestei categorii de forţe.

Realizator: De la Aviaţia de Vânătoare despre care a vorbit generalul Constantin Croitoru, vorbim despre apărarea antiaeriană tot la Actualitatea militară, spuneam, un număr de 120 de militari de la Batalionul 228 Apărare Antiaeriană "Piatra Craiului" din Braşov i-au înlocuit ieri, în Polonia, pe colegii din Batalionul 205 Apărare Antiaeriană "General Gheorghe Pârvulescu" din Craiova. Militarii braşoveni care au în dotare tunuri antiaeriene calibrul 35 de milimetri Oerlikon, vor face parte, pentru următoarele şase luni, din grupul de luptă NATO condus de către Statele Unite ale Americii pentru misiunea de asigurare a pezenţei înaintate şi consolidate în nord-estul Alianţei./ilixandru/avladucu/ Sunt în continuare aplicaţii în comun cu militarii Alianţei despre care cred că ştiţi mai multe, domnule colonel Pisică. Acum vă aflaţi la un curs foarte interesant despre care aş vrea să ne vorbiţi până când prezentăm următorul material, un curs de supravieţuire, spuneţi dumneavoastră, mai exact.

Col. Daniel Pisică: Da, denumirea exactă este SERE, şi în traducere ar fi 'Curs de supravieţuire, evitarea capturării, rezistenţă în captivitate şi evadare', un curs care se desfăşoară în cadrul Centrului de Instruire pentru ISR, paraşutişti, operaţii speciale şi JTAC "General-maior Grigore Baştan", ştiu că denumirea poate este puţin greu de tradus pentru cei neavizaţi.

Realizator: Tehnic.

Col. Daniel Pisică: Exact. JTAC-ul este Joint Tactical Air Controller, adică sunt colegii noştri, în general, de la Forţe Speciale, care sunt în teritoriul inamic şi vizează clar nişte puncte, dau coordonatele pentru aviaţie, ca să atace chirurgical, milimetric, iar ISR înseamnă Intelligence, Surveillance and Reconnaissance, adică, în traducere să zic aşa liberă, Supravegherea Teritoriului Inamic şi Culegerea de Informaţii, ceea ce fac cercetaşii şi forţele speciale.

Realizator: Cât durează cursul?

Col. Daniel Pisică: Trei săptămâni, dar cred că este cursul cel mai dur la care am participat până acum, ne solicită foarte, foarte tare, din punct de vedere fizic şi psihic.

Realizator: Şi aţi mai fost la ce cursuri, aşa, în două cuvinte?

Col. Daniel Pisică: Curs mediu de ski şi alpinism, Curs superior de ski şi alpinism, Curs de căutare, salvare.

Realizator: Curs de geniu, din ce ştiu.

Col. Daniel Pisică: Curs EOD... ED... Curs Homemade Explosives, cam tot ce înseamnă cursuri, destul de profunde, le-am abordat dar, repet, acesta m-a pus la grea încercare, pe mine şi pe colegii mei, şi sper să-l duc cu bine la bun-sfârşit.

Realizator: Cât credeţi că duceţi mai departe şi transmiteţi către cursanţii de la Universitatea Naţională de Apărare? Pentru că acolo, sigur, e un profil sportiv.

Col. Daniel Pisică: Da, oarecum. Acolo pregătim viitorii comandanţi, şi în momentul când interacţionăm cu ei, normal, trebuie să avem un background solid, trebuie să vorbim în cunoştinţă de cauză despre toate armele şi despre toate domeniile, şi atunci făcea parte neapărat şi acest curs din pregătirea mea, trebuia să facă parte. L-am făcut, şi mă simt... adică, sunt în derularea lui, sper să-l termin, şi cu siguranţă o să fiu 'complet', când voi absolvi.
Realizator: Bun. Mai departe, încă un subiect de actualitate militară, un exerciţiu 'Eagle Guardian' desfăşurat la Valencia, în Spania, a ajuns la final. Militarii Batalionului 265 "Poliţie Militară" s-au instruit timp de o săptămână alături de militarii din Estonia, Lituania, Marea Britanie şi Belgia, iar săptămâna aceasta trei studenţi ai Academiei Forţelor Terestre "Nicolae Bălcescu" din Sibiu, au participat în Polonia, iată, multe lucruri se întâmplă în Polonia şi în România, la o tabără montană, ceea ce vă este foarte familiar, tabără montană organizată de Academia Forţelor Terestre Poloneze. A transmis prin telefon, studentul sergent Artur Diaconeasa.

Artur Diaconeasa: Pe perioada taberei, am desfăşurat activităţi legate de căţărare, coborâre în apel, drumeţii pe munte, coborâre cu tiroliana. Activitatea s-a desfăşurat în localitatea Szklarska Poręba, a avut ca scop îmbunătăţirea deprinderilor în alpinism, schimburi de experienţă între diferite state care au participat, legate de tehnici de căţărare, legate de tehnici de paralizare a nodurilor. Au participat studenţi din România, Polonia, Norvegia, Olanda şi Republica Cehă. Am avut o relaţie foarte bună cu ei, ne-au împărtăşit din experienţele lor, pentru că ei au mult mai multă experienţă în căţărat, drumeţii de munte şi tehnici în ceea ceea ce priveşte alpinismul. A fost o foarte bună experienţă penteu noi, pentru că am putut vedea pe viu ce se întâmplă în situaţii reale.

Realizator: Bună dimineaţa, încă o dată, Cristian Dumitraşcu şi Daniel Pisică la microfon, pentru cei care s-au trezit mai târziu. Intrăm într-un subiect sensibil. Avem o corespondenţă foarte scurtă, nu neapărat o corespondenţă, ci un mesaj de suflet din partea unia dintre militarii răniţi în accidentul, în atacul de acum câteva săptămâni. Înainte de a asculta acest mesaj al lui Ionel Buzea, aş vrea să vă întreb câţi dintre, nu ştiu dacă aveţi o evidenţă, câţi dintre militarii care au plecat în misiune în Afganistan au trecut pe la cursul dumneavoastră?

Col. Daniel Pisică: Destul de mulţi, destul de mulţi şi stau cu emoţii de fiecare dată când aud că e un incident acolo, bine, pentru toţi militarii români, pentru toţi românii care sunt acolo, dar în special pentru cei pe care îî cunosc, pentru că s-au creat legături de-a lungul timpului, luni de zile petrecute la noi în curte îşi lasă amprenta, în sensul plăcut al cuvântului, şi se creează nişte conexiuni./rduinu/avladucu

Realizator: Iată că sunt oameni puternici, au demonstrat asta şi la Jocurile Invictus. Avem vreo trei scurte declaraţii din partea unora dintre militarii noştri care au obţinut rezultate remarcabile acolo, dar spiritul Invictus nu este neapărat ăsta, să meargă să câştige o medalie, ci să... Am o poveste impresionantă, pe care o vom dezbate atunci când vom ajunge la subiect. Deocamdată vă reamintesc că pe 15 septembrie a avut loc acel atac al insurgenţilor asupra forţelor româneşti, în urma căruia Mădălin Stoica şi-a pierdut viaţa, iar alţi doi militari au fost răniţi. Caporalul Ionel Toma se află acum în Germania, fiind monitorizat în permanenţă, iar caporalul Ionel Buzea este în baza din Kandahar, într-un proces de recuperare, a transmis un mesaj foarte scurt, pe care vă invit să îl ascultăm împreună.

Cap. Ionel Buzea: Starea mea de sănătate este bună. Am fost externat din punctul militar al Batalionului şi acum mă aflu într-un proces de recuperare, în campul românesc din Baza Aeriană Kandahar. Vreau să mulţumesc echipelor medicale, care au avut grijă de mine, dar şi colegilor care m-au sprijinit şi încurajat.

Realizator: Acesta a fost mesajul de mulţumire îndreptat către toţi cei care l-au îngrijit. Pot să confirm asta, am fost în Kandahar, chiar în acel spital militar din baza de acolo. Este o facilitate medicală extraordinară, nu cred că avem noi în România ce se întâmplă acolo şi chiar dacă sunt şanse să fie salvaţi oamenii, acestea se materializează. Echipa Invictus, că tot mai vorbit despre rezultatele militarilor noştri care au fost răniţi în Afganistan şi care au evoluat la Jocurile Invictus, echipa Invictus Team a României, formată din 15 sportivi militari răniţi în teatrele de operaţii, au participat între 23 şi 30 septembrie la Invictus Games Toronto 2017, s-au întors în ţară la începutul săptămânii, cu patru medalii, două de bronz, câştigate de maiorul Laurenţiu Şerban, la proba de atletism 1.500 de metri, respectiv locotenentul Ciprian Iriciuc, la proba de canotaj în sală. Uite că până acum nu am ştiut că există această probă, a fost foarte interesant de văzut. Mâine vă invit să vă uitaţi pe TVR 1, la emisiunea Pro Patria este un spaţiu generos acordat de colegii mei care au fost acolo, la Toronto, o medalie de argint obţinută de plutonierul Ionuţ Butoi, la proba individuală de tir cu arcul, iar medalia de aur a fost câştigată la proba de tir pe echipe şi a revenit arcaşilor noştri, plutonierul Ionuţ Butoi, locotenent-colonelul în retragere Dorin Petruţ şi colonelul Augustin Pegulescu. Emilia Beciu a fost în Canada, la Jocurile Invictus, vă spuneam, a realizat interviuri la cald, avem trei interviuri pregătite astăzi, iar sâmbătă viitoare vom mai difuza trei şi tot aşa, până când le veţi asculta pe toate. Îl vom asculta acum pe maiorul Laurenţiu Şerban:

Mr. Laurenţiu Şerban: Având în vedere că am plecat de la zero, acum cinci luni, nu era pentru prima participare. A fost frumos, mergem mai departe cu echipele celelalte, îi susţinem, mulţumesc pentru susţinere, mulţumiri în ţară pentru ajutor. Tot sprijinul, toate donaţiile, toate campaniile - nu eram aici. Sunt mulţumit că am ridicat steagul pe catarg. Vedem mai departe ceilalţi colegi. Mult succes! Hai România!

Realizator: Laurenţiu Şerban a obţinut bronzul la atletism. Vă reamintesc, are o proteză la un picior. Nişte eforturi extraordinare! Îl ascultăm şi pe plutonierul adjutant Costinel Slăniceanu, rănit în acelaşi incident cu Laurenţiu, în Afganistan, în 20007, şi o ascultăm şi pe soţia lui Costinel Slăniceanu, acolo, la Toronto, după cursă.

Plt. adj. Costinel Slăniceanu: Am avut ceva probleme tehnice, a trebuit să mă opresc chiar în rampă, la urcare, să mut cu mâna, să fac schimbul pe foaie cu mâna la lanţ. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am terminat cursa, n-am abandonat, asta e cel mai important, să nu abandonezi, să termini cursa. Despre asta e vorba în aceste jocuri.

Reporter: Pentru dvs cum a fost să fiţi pe margine?

Soţia plt. adj. Costinel Slăniceanu: Foarte emoţionant din cauza problemelor tehnice ale bicicletei; ne-a dat emoţii că nu va termina cursa, dar sunt foarte mândră că a dat tot ce a putut cu siguranţă.

Realizator: Şi, în fine, vă invit să îl ascultăm şi pe plutonierul adjutant Mănăilă. Vedem ce a declarat acesta.

Plt. adj. Mănăilă: Foarte dură, foarte acerbă, dar în acelaşi timp foarte sportivă. O competiţie, o disciplină ca a mea, powerlifting, pentru a aputea avea nişte rezultate înseamnă foarte foarte multă muncă, foarte mulţi ani, aş putea spune. tehnică, talent, sănătate de la Dumnezeu, eu oricum sunt extraordinar de mulţumit.

Realizator: Da, rezultate, domnule Daniel Pisică, incredibile pentru nişte oameni care au pornit de jos, din nou, au fost răniţi, şi-au pierdut membre, au fost răniţi grav. Îmi spunea Emilia Beciu că a văzut scene impresionante apropo de spiritul Invictus. Erau într-o cursă de atletism şi unul dintre competitori a căzut şi atunci ceilalţi, care se aflau în faţă, s-au întors să îl ajute să termine cursa împreună. Sunt imagini impresionante pe care vă invit să le vedeţi mâine la "Pro patria". Şi pentru că vorbim despre sportul militar şi pentru că nu mai avem decât vreo 5 minute până la final, aş vrea să ne vorbiţi despre o reprezentare absolut inedită pe plan internaţional putem spune. Trei colonei ai Armatei Române, pe vârful Mont Blanc, acum câteva săptămâni?

Col. Daniel Pisică: Nu, acum o săptămână şi ceva.

Realizator: O săptămână şi ceva. Aţi fost în această echipă de trei colonei. Aş vrea să ne spuneţi aşa în câteva minute cum a fost spre final.

Col. Daniel Pisică: Cochetam de mult cu acest gând. Eu mai fusesem pe Mont Blanc, dar voiam o echipă integral militară. Am fost patru militari, dintre care trei colonei. Într-adevăr, vreau să subliniez şi eu ineditul acţiunii, nu ştiu când o să mai ajungă trei colonei pe Mont Blanc, în acelaşi timp.

Realizator: Trei colonei români, că acolo sunt francezi şi elveţieni.

Col. Daniel Pisică: Da, da trei colonei români în acelaşi timp. Sunt destul de mulţi care merg pe vârful acesta. Am stabilit cu ei, de ceva vreme, planul pentru această misiuni şi pe 25.09 am reuşit să urcăm, zic eu, în timp record, în 24 de ore să plecăm de la baza muntelui, să ajungem la 4.807, în nişte condiţii destul de dure, vântul a suflat cu putere, cu peste 70 de km/h în rafale, temperatura a fost -18 grade, dar temperatura resimţită cu adevărat a fost de -40, chiar am avut probleme, uşor ne-au degerat nasul şi pomeţii, dar am reuşit să ajungem pe vârf şi să, zic eu, să facem un record pentru Armata României. Îmi propusesem să cobor de pe vârf, exact de pe vârf cu parapanta, vântul nu m-a lăsat, în schimb, am reuşit ceva mai de jos, unde vântul s-a mai domolit, la 4.200 deasupra refugiului Gouter. Am plecat cu aripa în nişte condiţii destul de dure, dar până la urmă am reuşit să îndeplinesc misiunea aşa cum mi-am propus.

Realizator: În taberele de instrucţie şi în taberele de alpinism pe care le organizaţi, pentru că acest curs nu se desfăşoară în incinta universităţii, ci urcaţi pe vârfuri de munţi cu elevii, studenţii, cum le spune exact? Cursanţi.

Col. Daniel Pisică: Cursanţi, exact.

Realizator: Există în serile de după instruire poveşti la gura sobei în care să vă întrebe şi să le spuneţi cum a fost pe Himalaya, pe Kilimanjaro, Mont Blanc.

Col. Daniel Pisică: Bineînţeles, de fiecare dată doresc cât mai multe informaţii pentru că şi aceste informaţii le completează spectrul cunoaşterii. Cu mare drag le relatez poveştile mele, care sper să îi inspire la un moment dat. O parte dintre ei, după cursurile acestea, au continuat cu ascensiune în munţi chiar înalţi şi asta mă bucură să văd că pot să sădesc seminţe în teren propice, care mai târziu dau roade.

Realizator: Mulţumesc mult pentru toate aceste lucruri pe care ni le-aţi spus acum, pe care dumneavoastră le faceţi. Am mai fi putut să vorbim şi despre... chiar cred că o jumătate de minut putem să mai vorbim până putem să intrăm cu piesa, despre acel curs EOD, care mi s-a părut probabil cel mai periculos. Ştiu că e puţin în câteva secunde să ne spuneţi ce simţiţi când sunteţi în costumul ăla al genistului şi când trebuie să vă jucaţi cu focul.

Col. Daniel Pisică: Te simţi mai aproape de Dumnezeu. Atunci se creează o bulă în jurul tău şi eşti tu cu Dumnezeu şi cu dispozitivul respectiv, totul se dilată, vezi totul mul mai clar, chiar dacă uneori cu încetinitorul.. nu ştiu, e o altă dimensiune, parcă simţi că păşeşti, parcă simţi că te duci dincolo.

Realizator: Noi am văzut asta doar în filme, sigur, sunt filme americane foarte bine făcute, dar cred că ce aţi simţit dumneavoastră a fost cumva...

Col. Daniel Pisică: Rămâne cursul meu de inimă şi rămâne direcţia mea de inimă pe care vreau să o aprofundez în continuare. Tot timpul este ceva de învăţat, practic în acest domeniu este ca un şah, noi descoperim ceva, ei, oamenii de partea rea a baricadei mai inventează ceva şi în permanenţă există această provocare, tot timpul există elementul de noutate la care noi trebuie să fim deschişi şi să îl abordăm cu înţelepciune.

Realizator: Şi pentru că tot am vorbit despre avioane nu e o zi de zbor acum că plouă tare.

Col. Daniel Pisică: Nu e o zi o zbor, aş fi vrut... îmi era dor, dar din păcate nu, în schimb, cum se face vremea bună, urc în avion. Chiar pe 29 o să avem o activitate frumoasă, sper să revenim la Radio şi să povestim despre ea.

Realizator: Bun, pe 29, în fine nu ştiu când pică 29, dar putem înainte de acea dată să vorbim despre acestea. Mulţumesc, a fost cu noi în direct colonelul Daniel Pisică, instructor în cadrul Universităţii Naţionale de Apărare.