„Ziua Marinei Române şi serbările mării”

Oficializată ca onomastică a marinarilor români la 15 august 1902, de Sfânta Maria Mare

Concepută la început ca serbare naţională, Ziua Marinei a oferit întotdeauna asistenţei un adevărat regal scenic, alcătuit atât din momente sobre, precum ceremonialul militar al întâmpinării oficialităţilor, arborarea pavilionului şi a marelui pavoaz, în acordurile Imnului naţional şi pe fundalul celor 21 salve de salut, serviciul religios, parada navală şi aviatică, defilarea Gărzii de onoare.

O altă parte aşteptată de publicul larg participant a fost constituită din competiţiile, jocurile şi surprizele marinarilor, regizate şi puse în scenă, pe apă şi pe uscat, nu numai în oraşul port, Constanţa, ci în toate oraşele de pe marginea Dunării, chiar şi pe lacul Bicaz.

Prin adresa cu nr. 6082 din 6 august 1902, Cristea Georgescu, primarul Constanţei, din dorinţa de a atrage turişti, se adresa primarilor comunelor urbane reşedinţe de judeţ din toată ţara, atenţionându-i asupra semnificaţiei acestei sărbători: ,,Cu ocazia serbării zilei de 15 august a.c. - Sfânta Maria -, patroana Marinei, vor avea loc în apele Constanţei şi pe uscat nişte serbări demne de a fi văzute precum „regale”, alergări, corabia Argonauţilor şi altele.”

În Marina Militară această zi s-a serbat cu siguranţă şi înainte de 1902, întrucât în documentele de arhivă se vorbeşte de un precedent - chiar dacă nu s-au descoperit un decret sau o dată de referinţă, oficiale, pentru această sărbătoare.

Anul 1902 rămâne, cronologic vorbind, anul consacrării Zilei Marinei ca sărbătoare a oamenilor mării şi a oraşului Constanţa şi nu doar ca simplă sărbătoare a breslei marinarilor.

La 15 august 1902, Ziua Marinei a fost marcată la bordul crucişătorului ,,Elisabeta” printr-un Te -Deum la care a luat parte şi ministrul de Război Dimitrie A. Sturdza, urmat, în după-amiaza şi seara aceleiaşi zile, de un banchet şi serbarea marinărească propriu-zisă, dată în folosul Palatului Invalizilor.

Un an mai târziu, la regate au participat şi bărcile vasului de război rus ,,Psezuape", aflat în vizită în portul Constanţa.

De la un an la altul, serbările au sporit în amploare şi semnificaţii. Astfel, în anul 1911, serbările au fost organizate de Societatea Marinarilor ,,Regina Elisabeta”.

În anul 1912, serbarea nautică a fost pusă sub înaltul Patronaj al Majestăţii Sale Regina Elisabeta, iniţiativa organizării sale aparţinând societăţii cu acelaşi nume a Marinarilor Civili din Constanţa.

Seratele veneţiene cuprindeau: bătaie cu confetti, focuri bengale şi artificii (diferite piese), luminăţia bărcilor (bombardament - mare bombardament a două vase de război, cea mai măreaţă figură a jocurilor de artificii şi candele romane-o noapte în Veneţia; două baloane uriaşe se vor înălţa în aer aruncând de la înălţime buchete de flori, şerpi şi stele multicolore), jocuri (Căzăceasca şi Banul Mărăcine) executate pe un ponton, stâncile de marmură, bărcile remorcate de remorchere în largul mării şi diferite alte surprize.

În altă versiune, „serbările veneţiene cuprindeau, în prima parte a acestora, mare bătaie de flori, confetti şi asalturi de serpentine, respectiv surprize şi distracţii iar în partea a doua, splendide focuri de artificii executate de Fabrica de Artificii „Vulcanul" Bucureşti, care includeau: răsăritul soarelui, roza sau buchetul magic, lupta şerpilor în aer, candele romane aruncând globuri de diferite culori, telegrafia fără fir Marconi, moara de vânt cu patru morişti care îşi vor lua iuţeala prin fir electric, bombe granate, sportafee americane aruncând mii de globuri multicolore, salve de rachete, şerpi şi pocnitori, evantaie japoneze, ploaia de aur şi argint şi palmierii fermecaţi”

La 15 august 1913, de la Cartierul General al Marinei instalat la Turnu Măgurele, comandantul Marinei Militare, contraamiralul Sebastian Eustaţiu, emitea Ordinul de Zi nr. 81: „Marinari, Anul acesta sărbătorim patronul Marinei înşiraţi fiind pe tot cursul Dunării pe care suntem stăpâni. În campania de operaţiuni care s-a sfârşit aţi arătat cu toţii multă voinţă şi energie. Comandantul Marinei Militare, şeful vostru direct v-a văzut la lucru şi v-a apreciat. Aţi fost văzuţi, de asemenea, de toţi aceia care ţin în mână destinele şi conducerea acestei ţări şi toţi şi-au dat seama de însemnătatea acestei armate pe apă. Am speranţa că nu va trece mult timp şi Ţara va avea Marina cerută de nevoile ei pe mare şi pe Dunăre. Primul nostru gând şi în această zi mare pentru noi să-l avem îndreptat către ţară, căreia îi datorăm iubire şi devotament”.

La 15 august 1918, Ziua marinei s-a desfăşurat la Chilia Veche cu serbări nautice în folosul orfanilor de război. Acestea au constat din concursuri de bărci de monitoare cu rame, bărci de baraj, bărci de vedete, lotci pescăreşti.

În partea a doua au avut loc jocuri marinăreşti la uscat: „Care-i mai tare” (trasul la parâmă), curse în saci, curse de alergări câte doi legaţi de picior, lupta pe şcondru (prăjină cilindrică lungă folosită pe o navă în scopuri diverse), ghiordelul magic, lupta cavalerilor de Malta şi gimnastică.

În partea a treia s-au desfăşurat curse de înot şi sărituri în apă, catargul orizontal cu purcel, goana şi vânătoarea de raţe şi explozia unei torpile.

Programul nocturn a inclus aprinderea pavoazului electric, jocuri cu proiectoare, coruri, serenade în bărci şi dans.

În anul 1920, în serviciul flotei maritime au intrat distrugătoarele tip „M”, „Mărăşti” şi „Mărăşeşti”, construite în Şantierele navale din Napoli şi canonierele „Ghiculescu”, „Dumitrescu”, „Stihi” şi „Lepri” construite în Franţa.

În 1921 echipaje româneşti au transportat din Italia torpiloarele „Vifor,” „Vârtej”, „Vijelia”, „Zmeul”, „Zborul” şi „Năluca”, cedate României de marina austro-ungară în contul despăgubirilor de război, precum şi patru vedete antisubmarine tip M.A.S. cumpărate din Italia.

Navelor maritime li s-au adăugat monitoarele „Ardealul”, „Basarabia” şi „Bucovina”, primite ca despăgubiri de război. În acest mod, România devenea ţara cu cea mai puternică flotă fluvială din Europa.

La 15 august 1923, cu prilejul serbărilor de Sfânta Maria, în portul Constanţa a avut loc predarea noilor stindarde şi pavilioane de război.

„După predarea tuturor pavilioanelor, comandanţii înconjuraţi de gărzi şi purtând pe perne noile pavilioane, s-au deplasat la navele lor, în sunetul marşului „Pe-al nostru steag e scris unire”. S-a ordonat „Gardă de pavilion !”, iar la comanda „Sus !” dată de „Mărăşeşti” – în bubuitul a 21 lovituri de tun s-a ridicat la bastonul din pupa fiecărei nave de război vechile culori a României cu noua pajură a României Mari, pajură simbol sfânt al tuturor românilor.

În sunetul Imnului Regal şi cuprinşi de o profundă emoţie toate capetele se descoperă în jurământ solemn că, grupaţi în jurul lui, vor pune toată inteligenţa, toată priceperea, toată munca pentru ca el să fâlfâie cu mândrie sus în orice împrejurare.”

Bricul ,,Mircea” a întreprins care, în perioada 1 iulie - 2 septembrie 1925 un marş de instrucţie pe itinerarul Constanţa, Pireu, Corfu, Durazzo, Boche di Cattaro, Suda, Rhodos, Smirna, Ceanak, Cospoli, Constanţa.

La 15 august 1928, în prezenţa membrilor Casei Regale, au fost botezate cele patru hidroavioane Savoia, yachtul „Isprava” al principesei Ileana şi cuterul „Domniţa Ileana” al Yacht Clubului Regal Român.

Concursurile nautice şi de nataţie, sărituri de la trambulină, înot, jocuri s-au desfăşurat cu participarea echipajul bricului polonez Lwow.

Perioada interbelică a consacrat definitiv Ziua Marinei drept o manifestare a cultului faţă de ape şi a destoiniciei slujitorilor Marinei, recunoscută şi susţinută de autorităţi şi acompaniată de admiraţia publicului larg.

Prima oficializare la nivelul Ministerului Armatei a Zilei Marinei a fost realizată prin Decretul nr. 1343 din 17 aprilie 1931, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 108 din 12 mai 1931, p. 4411, prin care Carol al II-lea, decreta faptul că Marina îşi va serba ziua-patron la Sfânta Maria - Adormirea Maicii Domnului (15 august).

Prin Î.D.R. nr. 4063 din 15 decembrie 1931, denumirea de „Marina de Război” a fost înlocuită cu „Marina Regală”, iar Comandamentul Marinei a devenit Comandamentul Marinei Regale, cu atribuţii de comandament şi de inspectorat de armă, în structura Ministerului Apărării Naţionale.

La 15 august 1933 în prezența Suveranului a fost inaugurată gara maritimă a portului Constanța.

În anul 1936 a fost introdus, după modelul britanic, gradul de comandor, corespunzător gradului de colonel, absolvent al Cursului de comandament, de care au beneficiat, într-o primă etapă, comandorii Victor Schmidt, Gheorghe Koslinsky, Nicolae Păiş, Alexandru Gheorghiu, Nicolae Bardescu şi inginerul Vasile Năsturaş.

Prin D.R. nr. 2109 din 1 iunie 1938 s-a hotărât introducerea în uniforma ofiţerilor, maiştrilor şi submaiştrilor militari din Marina Regală a căştii coloniale.

O uniformă specifică au purtat şi membrii echipajului yachtului regal Luceafărul, navă trecută „în îngrijirea Marinei Regale”.

În anul 1940, unităţile de luptă şi naveleşcoală ale Marinei Regale au adăugat în faţa numelui navei inţialele N.M.S. – Nava Majestăţii Sale, în timp ce navele auxiliare au adăugat iniţialele M.R. – Marina Regală.

Membrii Casei Regale au beneficiat de bărci şi yachturi de lux proprii: „Ştefan cel Mare”,(utilizat de regele Ferdinand I) „Luceafărul”(folosit de regele Carol al II-lea), „Isprava”(de Principesa Ileana) şi „Taifun”(de prinţul moştenitor Mihai).

Sub patronajul Suveranului, regele Carol al II-lea a fost decisă ca unica şcoală pentru toţi marinarii români să se numească şcoala Navală a Maiestăţii Sale ,,Mircea” şi a creat ,,Medalia Maritimă”, transformată în anul 1938 în ,,Virtutea Maritimă”.

La 14 Iunie 1933, sub garanţia Monarhului, a luat ființă “Societatea de Salvare a Naufragiaților în Apele Teritoriale Române” sau “SALVAMAR”

Inițiativa regală a găsit rapid înțelegerea și concursul guvernelor și a parlamentelor de atunci, care au votat legi speciale în favoarea societăţii “SALVAMAR”; din partea Ministerului Marinei, Comandamentului Marinei Regale (fosta Marină de Război), Municipiul Constanța prin Primărie, și cel mai important, din partea Guvernatorului Băncii Naționale, care i-a pus la dispoziție o clădire pentru sediul central și o subvenție anuală, șeful băncii centrale acceptând totodată și demnitatea de prim vice-președinte al organizației SALVAMAR.

În perioada 1921 – 1937 de-a lungul coastei Mării Negre avuseseră loc 33 de sinistre marine: 10 în zona Midia-Constanța, 12 în zona Constanța-Tuzla, 6 în zona Tuzla-Mangalia, 3 în zona Mangalia-Caliacra și 4 în zona Caliacra-Balcic.

Se mai constatate și faptul că, de la Midia până la Gura Nistrului nu se raportaseră naufragii sau eșuări, în schimb, această regiune bogată în pescuit înregistra periodic nenumărate victime printre pescari.

Încă de la începuturi „SALVAMAR” a fost gândită să asigure atât salvarea ambarcațiunilor aflate în pericol și a echipajelor ce le deserveau, dar și a oamenilor care vizitau plajele coastei Mării Negre în apele teritoriale române.

Și pentru aceasta au fost organizate mai multe stațiuni de salvare cu posturi fixe, primele în 1934 la Mamaia (în dreptul hotelului REX), și câte una pe plaja Modern din Constanța, la Eforie și Mangalia.

Dezvoltarea a continuat în 1935 cu alte trei stațiuni de salvare inaugurate la Balcic, Carmen-Sylva și Siutghiol, iar în 1938, încă un post a fost deschis la Budachi (în prezent Regiunea Odesa, Ucraina).

Fiecare post SALVAMAR cuprindea o cabană din lemn demontabilă, o barcă de salvare, aparate medicale (pulmo-oxigenator, pulmo-ventilator Spengler) și medicamente, 2 marinari și un asistent medical.

Dotată cu o clădire proprie care adăpostea diverse ambarcațiuni de agrement, șalupe și motoare, un teren de sport și bazin de înot, baza urma să fie exploatată doar în beneficiul „SALVAMAR”, aceasta devenind și prima stațiune de promovare a sporturilor nautice din țara noastră.

Cu această ocazie este construită pe malul lacului „Casa Bărcilor” sau „Casa Vapor,” opera art deco a arhitectului Ioan Căpșuneanu. Clădire, unicat în Est-ul Europei, ce reproducea fidel forma unui pachebot, Casa Vapor a găzduit clubul de yachting, sediul SALVAMAR, un restaurant și un cazino.

De asemenea, la 15 august 1936 a fost botezat în cadrul festiv al serbărilor primul submarin românesc, „Delfinul”. Ulterior is-au alăturat şi submarinele „Marsupiul” şi „Rechinul”

La 14 noiembrie 1936 a fost înfiinţat Ministerul Aerului şi Marinei, organ autonom din punct de vedere al conducerii, pregătirii şi instruirii trupelor, subordonat pe plan operativ Marelui Stat Major.

La 8 septembrie 1938, regele Carol al II-lea, însoţit de suita sa, a participat la botezul motonavei Transilvania, comandată de comandorul Alexandru Ştiubei. Cu acest prilej, comandantul Marinei Regale i-a oferit Măriei Sale Marele Voievod de Alba Iulia macheta distrugătorului Regina Maria la scara 1/100, executată în Arsenalul Marinei, aşezată într-o vitrină de cristal şi pusă pe un npiedestal de nuc, în amintirea bravurii cu care a înfruntat la bordul navei, alături de întregul echipaj, furtuna din zilele de 4-6 ianuarie 1938.

De altfel, prin Î.D.R. 3025 din 13 august 1939 Marele Voievod de Alba Iulia intra în rândul ofiţerilor de marină, fiind „înscris în cadrele ofiţerilor activi ai Marinei Regale, cu gradul de aspirant şi vechimea din 25 octombrie 1937, repartizându-se la Depozitele Maritime de Echipaje şi Materiale, în statul major al distrugătorului „Regina Maria“.

La 17 mai 1939, pe puntea superioară a navei-şcoală Mircea s-a desfăşurat ceremonialul predării pavilionului veteranului bric Mircea noii şi modernei nave-şcoală.

„Prin venirea noului vas „Mircea” nădăjduiesc să văd înnoirea spiritului, reîntărirea credinţei marinăreşti, posibilitatea ca marinarii noştri, navigând mai mult pe ape, să-şi poată afirma, în faţa lumii întregi, capacitatea şi virtuţile lor” – a subliniat cu acest prilej regele Carol al II-lea.

La 14 iunie 1939, în Şantierul Naval Galaţi avea loc ceremonialul lansării la apă a primei nave de luptă de construcţie românească, puitorul de mine Amiral Murgescu. „Fie ca această dintâi navă de război construită în ţara Mea, rod al minţii şi muncii româneşti, să chezăşuiască vremii de nestânjenita înflorire a Marinei Mele, pavăză şi simbol al viitorului neamului pe apă.” – i-a urat cu acest prilej suveranul.

La 16 mai 1939, în acordurile Imnului regal, la Sulina s-a desfăşurat solemnitatea arborării pavilionului naţional la toate navele Comisiei Europene a Dunării şi pe catargele din faţa Palatului administrativ al acesteia, festivitate care a marcat redobândirea suveranităţii României la Dunărea maritimă.

În anul 1945, la sărbătoarea marinarilor români au participat şi membrii Comisiei Aliate de Control, atât la deschiderea expoziţiei Marinei în localul Subsecretariatului de Stat al Marinei din Bucureşti, cât şi pe Lacul Herăstrău, acolo unde, după oficierea unei slujbe religioase, s-au arborat drapelele României şi ale Naţiunilor Unite şi s-a dat startul serbărilor nautice.

Între anii 1949-1953, ziua Marinei s-a rezumat la marcarea Zilei Flotei U.R.S.S. (ultima duminică din luna iulie), ceremonialul fiind diminuat ca semnificaţie din cauza intenţiei conducerii de atunci de a schimba data acestei tradiţionale sărbători naţionale.

Din anul 1954, când Ziua Forţelor Maritime Militare s-a serbat, conform Decretului Prezidiului Marii Adunări Naţionale nr. 309 din 29 august 1953, în prima duminică din luna august, programul Zilei Marinei a fost politizat şi adaptat noii ideologii promovată intens şi în rândurile oştirii.

Ca urmare, la 1 august 1954 s-a serbat pentru prima dată în Republica Populară Română, Ziua Forţelor Maritime Militare.

Din anii ’60, manifestările au dobândit vădite accente propagandistice, în detrimentul încărcăturii spirituale ortodoxe. Acestea includeau conferinţe despre semnificaţia Zilei Marinei susţinute de către ofiţeri şi propagandişti în întreprinderi şi în garnizoanele de marină, înmânarea de către delegaţiile de marinari a unor machete de nave, organizarea vizitării de către pionieri a navelor-şcoală ,,Mircea” şi ,,Libertatea” şi ieşiri pe mare cu acestea.

Din anul 1990, o dată cu revenirea la tradiţie prin celebrarea Zilei Marinei Române la sărbătoarea Sfintei Marii - Praznicul Adormirii Maicii Domnului, organizatorii, atât la Constanţa, cât şi în celelalte oraşe-porturi maritime şi fluviale, au păstrat în programele serbărilor atât elemente tradiţionale cât şi probe noi, în pas cu specificul local şi preferinţele publicului spectator al noului mileniu.

Prin Legea nr. 382 din 28 septembrie 2004 s-a instituit Ziua Marinei Române pe data de 15 august ca sărbătoare comună a marinarilor militari şi civili.

La Constanţa, manifestările au avut loc iniţial pe terasa falezei din faţa Comandamentului Marinei Militare, respectiv Statului Major al Forţelor Navale, pe platforma portuară, în perimetrul danei de pasagere şi a Farului ,,Carol I” şi ulterior din nou pe faleză, pe aceeaşi terasă.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 14 august 2023 (integral)

Regia de montaj: Alexandru Balaban şi Nicu Tănase

Regia de emisie: Costin Iorgulescu şi Lucian Flencheş

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro