„Victor Precup – profilul unei ascensiuni”

Persoană fără principii, care umblă după aventuri; om fără căpătîi, care cutreieră lumea (trăind din afaceri necurate).

O definiţie a aventurierului. Fie că are sau nu şcoală, educaţie sau ceva bun-simţ, aventurerul se conduce după steaua sa norocoasă. După reflexe şi impresii şi instincte.

Ca un animal de pradă. Gata să profite de orice mică greşeală a adversarului desemnat. Pe lângă aceasta, egoismul, îndrăzneala şi sarcasmul merg mână în mână.

Dar, să fii rudă cu unul dintre făuritorii României Mari, să avansezi în cariera militară prin acte de bravură, pe fronturi, pe terenul spionajului, să depui un jurământ, după care să te lepezi de tot ceea ce ai făcut înainte, aceasta e ceva deosebit, aproape ieşit din comun.

Să facem cunoştinţă şi cu personajul nostru atât de greu de descifrat:

Victor Precup, s-a născut în anul 1889 la Miercurea Sibiului, judeţul Sibiu. A fost un ofițer al armatei române, care a condus un grup de complotiști ce plănuiau să asasineze familia regală română în timpul sărbătorilor de Paște din aprilie 1934.

Dar, până la momentul 1934, Victor Precup a activat ca ofiţer în armata austro-ungară şi a participat la operaţiunile militare pe trei fronturi: italian, oriental şi polonez.

În noiembrie 1918 este înscris în Armata română primind gradul de căpitan. O „întoarcere” care i-a deschis noi posibilităţi de afirmare.

La 23 noiembrie 1918, Vasile Niculescu împreună cu căpitanul Victor Precup au zburat de la Bacău la Blaj, pentru a transporta documente de mare importanţă în vederea convocării Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Zborul s-a desfăşurat cu un avion tip “Farman – 40” cu carlinga deschisă, în prag de iarnă, peste munţi, cu instrumente de navigaţie rudimentare şi fără nici un fel de dirijare de la sol. Aducerea la bun sfârşit a misiunii l-a propulsat pe Victor Precup în sfere înalte ale Puterii.

În 1922, maiorul Victor Precup era şef al Biroului 2 informaţii al Comandamentului Militar al Basarabiei, de la Chişinău. Cu toate că el însuşi era ofiţer de informaţii într-o structură a armatei române, activităţile lui Precup au intrat în atenţia Siguranţei Statului.

În primele piese de la dosarul său de urmărire informativă, se menţiona că “s-a ocupat cu traficul de persoane refugiate din Rusia Sovietică şi a lucrat cu rea credinţă în cercetări comuniste, punând în libertate comunişti periculoşi…”

Într-o altă notă-raport referitoare la Precup se mai semnala faptul că “numitul a fost suspectat de organele acestei Direcţiuni (ale Siguranţei) încă din 1921 când era maior, fiind bănuit de spionaj”. În rapoartele sale, Zaharia Husarescu, şeful Siguranţei Generale din Basarabia îl semnala pe Precup ca autor moral, iar în alte cazuri ca autor direct al unor asasinate şi jafuri comise la frontiera de pe Nistru.

Într-o o amplă notă-raport întocmită în 1932 de către S.S.I. (Serviciul Special de Informaţii) era semnalată prezenţa nejustificată a lui Precup la Budapesta în timpul revoluţiei comuniste conduse de Bela Kun (1919) : “… până în prezent, nu s-a putut afla nimic de la el care să elucideze rostul prezenţei sale acolo”. Toate aceste piese reprezentau suspiciuni deosebit de serioase, faţă de un ofiţer superior cu o importantă poziţie în armată, suspiciuni care ar fi trebuit urmate de cercetări mult mai ample. Ancheta s-a clasat cu absolvirea de înviuiri a suspectului.

Ascensiunea pe scara socială şi norinţa neobosită de fi recunoscute meritele şi îndeosebi calităţile l-au preocupat mai mult decât orice, dacă judecăm faptele sale.

Nu a ezitat să se implice alături de Iuliu Maniu şi de unchiul său Ştefan Cicio Pop, în complotul din 1930, care a avut drept urmare readucerea şi reinstalarea pe tronul României a lui Carol al II-lea.

După această izbândă, Precup, acum locotenent-colonel aştepta şi o răsplată pe măsură de la noul său protector. Unele surse neconfirmate lasă să se înţeleagă că dorea pentru sine, funcţia de ministru al apărării naţionale.

Neprimind satisfacţie, Victor Precup a devenit brusc un anti-carlist şi republican înfocat, de data aceasta punând la cale un complot împotriva lui Carol al II-lea. Încercarea de asasinare a lui Carol al II-lea, preconizată pentru data de 7 aprilie 1934. Complotiştii, ofiţeri din Ministerul Apărării, originari din Transilvania pregătiseră acţiunea din timp, procurându-şi arme şi dinamită.

Planul lor a fost dejucat de serviciile secrete, prin recrutarea unui plutonier care a fost avansat mai târziu sublocotenent.

Precup, capul acţiunii complotiste, precum şi ceilalţi 10 ofiţeri participanţi au fost arestaţi din ordinul lui Mihail Moruzov , şeful S.S.I., chiar în ziua când urma să se declanşeze acţiunea.

Şeful rebelilor a declarat anchetatorilor că intenționa doar să prezinte un program de guvernare și o listă la demisa guvernului condus de Gheorghe Tătărescu, însă s-a stabilit din depozițiile celorlați ofițeri implicați că planul grupului era să arunce grenade în Biserica Domniţa Bălaşa, acolo unde regele Carol al II-lea, principele moştenitorMihai, prinţul Nicolae şi regina Maria participau la slujba dinaintea Paştelui. Locuri de unde s-ar fi acţionat cu grenade era şi la hotel Bulevard, pe unde urma să treacă cortegiul regal.

Lista complotiştilor :

militari:

Victor Precup, locotenent-colonel, 45 de ani

Nicoară Vasile, maior Vânătorii de Munte, 40 de ani

Fleșariu Octavian, căpitan, 34 de ani

Mesaroș Ștefan, căpitan de jandarmerie, 36 de ani

Baciu Tiberiu, locotenent, 35 de ani

Gligor Marian, locotenent de infanterie, 32 de ani

Dordea Nicolae, sublocotenent, 26 de ani

Năstase Constantin, sublocotenent, 23 de ani

Civili :

Fericean Eugen

Orban Iuliu

Mândruțiu Ilie

Penciu Teodor

Strmbu Arsene

Din cauza cenzurii impuse de Regele Carol al II-lea, complotul de la Bucureşti din 7 aprilie 1934 a fost aproape trecut cu vederea de presa din ţară.

Referitor la consecintele neinformarii cititorilor, atrăgea atenţia şi Stelian Popescu, cunoscut jurnalist din epocă şi director al ziarului "Universul".

Radio Budapesta difuza ştiri alarmante şi exagerate referitoare la respectivul complot arătând că la acesta ar fi participat 120 de ofiţeri, toţi din Transilvania şi că de fapt, în toată armata din Transilvania ar fi existat o stare "de fierbere". Preluate de unele publicaţii străine, informaţiile vădit exagerate transmise de Radio Budapesta au fost şi mai mult amplificate.

Astfel, "Sunday Times", din 15 aprilie 1934 scria că "este un complot de mare amploare, în care este implicată armata…".

"Daily Express" din 14 aprilie 1934 publica ştirea că Regele s-ar afla la Sinaia unde este păzit de detectivi înarmaţi fiindcă nu mai are încredere în armată.

"Frankfurter Volksblatt" din 18 aprilie 1934 insera o informaţie potrivit căreia, în România, era iminentă izbucnirea unui război civil.

Mai mult, un raport informativ trimis la Bucureşti de către Centrul de Informaţii din Oradea, subordonat Marelui Stat Major al Armatei, arata faptul că la 3 aprilie 1934, cu patru zile înaintea datei preconizate pentru declanşarea acţiunii complotiste de la Bucureşti, ofiţerii, subofiţerii şi soldaţii din armata ungară aflaţi în concedii sau permisii, au fost rechemaţi urgent la unităţi.

Condamnat la închisoare, cu degradare militară şi pierderea unor drepturi civile, Victor Precup a fost eliberat în octombrie-noiembrie 1940 fiind graţiat de executarea restului de pedeapsă. Însă steaua lui Precup nu apusese.

Colonelul Victor Precup şi-a executat cea mai mare parte din pedeapsă în închisoarea Doftana. Aşa a ajuns să-i cunoască pe cei mai importanţi lideri comunişti.

Interesati să pătrundă şi în armată, să obţină informaţii şi de ce nu, să recruteze aderenţi, comuniştii l-au cultivat pe Precup care a aderat la Partidul Comunist din Romania. După ieşirea din închisoare, Precup a înfiinţat firma "Portex", care se ocupa cu comerţul de produse de marochinărie, articole textile şi chimicale. O acoperire destul de bună.

Într-o notă raport din iulie 1944, întocmită de un agent al Siguranţei, apare şi numele lui Victor Precup, „colonel care a fost închis"

După 23 august 1944, cariera lui Victor Precup a atins un nou prag. În aprilie 1945, Regele Mihai a semnat decretul de înaintare a lui Precup la gradul de general locotenent, acesta fiind reabilitat şi reintegrat în armată.

Sub noul regim a fost chemat să răspundă de serviciul de propagandă al partidului în armata română, inclusiv, pe front.

Ciu ocazia alegerilor din noiembrie 1946, generalul Precup conducea Comandamentul Teritorial de armată Cluj unde a „dat” o mână de ajutor câştigării alegerilor de comunişti.

La 1 februarie 1948 a fost trecut în rezervă, bucurându-se de toate onorurile gradului şi funcţiei, îndeplinind şi funcţii politice şi civile.

În luna septembrie 1958, Victor Precup a decedat.

AUDIO : Istorica, ediţia din 10 septembrie 2018

Regia de montaj: Eugenia Ivanov şi Carmen Nicolau

Regia de emisie : Victor Mihăescu şi Costin Iorgulescu

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST (colţul din dreapta).

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www.romania-actualitati.ro