„Unirea Principatelor şi drumul spre modernitatea statului român”

Numai şapte ani de domnie sau mai puţin de maximul duratei a două mandate de preşedinte de republică din ziua de azi a avut la dispoziţie, domnitorul Alexandru I. Cuza pentru a iniţia fundamentele statului modern român.

Am putea spune şi mai puţin, întrucât primii trei ani de la dubla sa alegegere ca domnitor au făcut parte dintr-o perioadă de tranziţie şi recunoaştere internaţională.

După insuccesele avute cu primul guvern şi primul Parlament, la al doilea cabinet condus de data aceasta de Mihail Kogălniceanu a început opera de reformare a statului.

Prima și cea mai puțin cunoscută dintre legi este cea care a pus bazele administrației locale - legea comunală și legea consiliilor județene (adoptate în martie 1864), care mai fuseseră însă dezbătute și anterior.

Prin legea comunală, satele şi cătunele se grupau în comune rurale, mai multe comune formau o plasă, iar mai multe plăși formau un judeţ.

Administraţia judeţelor şi a comunelor se făcea de consilii alese pe baza votului cenzitar, adică în funcție de avere, iar în fruntea administraţiei judeţului se afla un prefect, plasa era condusă de un subprefect (mai târziu pretor), iar comuna era condusă de un primar.

Secularizarea averilor mânăstirești

Puţin peste un sfert din totalul proprietăților funciare era deținut de mânăstiri închinate celor de la Muntele Athos, Asia Mică sau celor de la Sfântul Mormânt. Această formă de finanţare iniţiată de domnitori la momentul secularizării era o poartă deschisă pentru venituri care ieşeau din ţară.

Domnitorul a introdus o taxă de 10% asupra veniturilor bisericii, a interzis tăierea abuzivă a pădurilor mânăstirești, a interzis slujbele în limba greacă, iar egumenii greci au fost obligați să restituie toate bunurile și obiectele de cult bisericilor românești.

Legea asupra Instrucţiunii a Principatelor Unite va fi promulgată la 25 noiembrie 1864 și instituia școala primară, secundară, superioară şi particulară.

Marea noutate consta în obligativitatea şi gratuitatea instrucţiei publice primare, primele patru clase.

Legea sancţiona cu amendă pe părinţii ai căror copii nu erau înscrişi sau care nu frecventau şcoala.

Educația era gratuită pentru toţi copiii, indiferent de categoria socială din care făceau parte şi era pentru ambele sexe.

O altă prevedere importantă a legii era aceea a unei singure programe şcolare atât pentru învăţământul primar din mediul orăşenesc, cât şi pentru cel din mediul rural.

Programa era aceeași și în învățământul public, și în cel privat. Se trece definitiv de la ortografia chirilică la cea latină.

Legea educaţiei obliga toate comunele să creeze școli, dar comunele nu aveau bani și mai cu seamă nu existau învățători, iar aceasta va fi o problemă greu de rezolvat, prelungindu-se până la reformele lui Spiru Haret.

Prima universitate a fost înfiinţată în 1860 la Iași, a doua va fi cea din București, în 1864.

Tot la București sunt inaugurate Şcoala Naţională de Arte Frumoase, condusă de Theodor Aman, Școala de Medicină Veterinară, Școala Superioară de Științe și Școala Superioară de Litere, care va sta la baza Universității din București.

Legea agrară, adoptată cu greutate în august 1864, a împroprietărit cu pământ peste 400.000 de familii de ţărani, iar 60.000 de alţi ţărani au primit teren pentru casă şi grădină.

Legea prevedea că țăranii puteau plăti statului terenurile într-o perioadă de 30 de ani. Vechii proprietari urmau să fie despăgubiţi într-un termen de 10-15 ani.

Împărțirea s-a făcut și după criterii geografice - în Moldova dintre Carpaţi şi Prut și în Câmpia Română, suprafeţele erau mai mari, astfel că ţăranii puteau primi o suprafaţă de teren mai întinsă - 1,6 ha - faţă de cei din zonele de munte - 1,2 ha.

În total au fost împărțite 1.654.964 hectare, parte din ele provenind din terenurile mânăstirești.

După reformă, țăranii au ajuns să dețină o treime din terenul agricol, restul de 70% fiind deținut de moșieri sau de stat.

Au fost introduse impozitele către stat, printr-un sistem de taxe la nivel național, așa încât veniturile la bugetul comun urmau să crească.

Dacă, până la reformă, țăranii negociau cu boierii dările pe care trebuiau să le plătească, după aceasta au descoperit obligaţia de a fi contribuabili la bugetul statului.

Legea electorală prevedea împărțirea alegătorilor în două categorii: direcți - știutorii de carte, care împliniseră vârsta de 25 de ani și plăteau o taxă de cel puțin patru galbeni - și cei indirecți (care votau prin delegați), care erau analfabeți, aveau peste 30 de ani, dar care plăteau și ei taxe între 48 și 110 lei.

Cei care nu plăteau nicio taxă nu aveau drept de vot.

„Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris” sau noul text constituţional propus de domnitorul A. I. Cuza, acesta avea dreptul să inițieze legi.

Consiliul de Stat. La recomandarea domnitorului, acesta pregătea şi elabora proiecte de legi, care erau supuse Adunării Elective spre votare.

Parlamentul trebuia doar să le voteze, dar în același timp Vodă avea drept de veto față de legile votate (în cazul în care apăreau modificări nedorite).

Senatul (Corpul Ponderator), înființat atunci, avea 64 de membri, rolul său fiind acela de la a modifica legile adoptate de Adunarea Electivă - Camera după voia domnitorului.

Membri de drept erau mitropolitul țării (care era și președinte) alături de toți episcopii, apoi președintele Curții de Casație și cel mai vechi general din armată.

Restul membrilor Senatului erau numiți jumătate personal de voievod, cealaltă jumătate fiind alcătuită din președinții consiliilor județene.

Decrete-legi au mai fost date şi pentru alte domenii de activitate, în privinţa Ministerului de Război (Apărării), Poliţiei, trupelor de grăniceri, în 1864 a fost adoptat Codul Civil după model francez, dar şi Codul Penal. Codul Civil a avut valabilitate până în anul 2011.

Au luat ființă următoarele instanțe judecătorești:judecătoriile de plasă, tribunalele județene, curțile de apel, curțile de jurați sau Curtea de Casație, care era totodată și instanță de recurs.

A fost organizat și serviciul vamal, la fel și cursul monetar, precum și înființarea unei linii de telegraf ce asigură legătura directă cu Rusia.

Contribuţii editoriale: dl. dr. Virgil Niţulescu, director al Muzeului Ţăranului Român despre imnurile României. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Interviul integral

AUDIO: emisiunea „Istorica” - ediţie specială din 24 ianuarie 2023 (integral)

Regia de montaj: Alina Iaurum şi Mădălina Niculae

Regia de emisie: Cristina Creţa şi Adriana Anica

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro