„Unda de şoc a Revoluţiei Ruse în România”
Invitat : dl. prof. univ. dr. Ioan Scurtu
Articol de George Popescu, 07 Noiembrie 2017, 00:11
„Pace, pâine, pământ”. A fost lozinca cea mai cunoscută pe care au clamat-o bolşevicii pentru reuşita loviturii de stat din 25 octombrie 1917 stil vechi, 7 noiembrie după calendarul gregorian.
Revoluţia burgheză începuse mai devreme în februarie, când erorile de sistem şi personale ale ţarului Nicolae al II-lea au dus la prăbuşirea unei dinastii veche de trei sute de ani.
Monarhişti, naţionalişti, liberali, socialişti, revoluţionari, menşevici, bolşevici şi anarhişti. Aceştia reprezentau diferite curente politice în Rusia revoluţionară.
Dintre toţi, social-democraţii şi bolşevicii aveau să se confrunte pe tot parcursul celor opt luni de demonstraţii, mitinguri, acte de violenţă, revolte, guvernări succesive şi fără soluţii practice.
Social-democratul sau socialistul-revoluţionar Kerenski, unul dintre artizanii revoluţiei din februarie a pierdut partida continuării războiului, în vară după oprirea ofensivei conduse de gen. Brusilov.
Greşelile de abordare politică a evenimentelor i-au costat mult atât pe aristocraţii ruşi, cât şi pe iniţiatorii valului de liberalism impus unei ţări uriaşe ca întindere şi foarte diversă ca etnii şi popoare, cu un grad scăzut de dezvoltare industrială şi multă neştiinţă de carte.
Aliaţii Rusiei au privit cu îngrijorare derularea procesului de atomizare a monarhiei ţariste, însă n-au fost capabili să influenţeze în direcţia dorită explozia socială şi mişcarea reformatoare asupra întregii Rusii.
Germania nu s-a dovedit zgârcită cu banii şi mijloacele pentru a presa ieşirea Rusiei din război. Lenin şi tovarăşii săi au fost beneficiari direcţi ai finanţării germane pentru scopul propus.
Pentru noi, Rusia a fost aliatul cel mai însemnat şi cel mai aproape geografic pe care ne sprijineam pentru continuarea apărării statului.
Atât defecţiunile în lanţ produse la Petrograd şi Moscova, cât şi intenţia din ce în ce mai răspicată de a ieşi din război ne-au aşezat practic cu faţa la perete, pericolul de a fi desfinţaţi ca stat suveran şi independent fiind cel mai aproape din istoria noastră modernă.
Unii politicieni români au cunoscut dedesubturile politicii ruseşti, însă chiar şi aşa n-au avut prea multe pârghii de acţiune pentru o contracarare eficientă.
Efortul militar din vara anului 1917 de a respinge ofensiva Puterilor Centrale de pe frontul românesc s-a năruit odată cu încheierea armistiţiului de la Focşani şi mai târziu, în martie 1918, după ce înşişi ruşii au încheiat pace cu Germania, să urmăm şi noi calea negocierilor şi retragerea temporară din conflict.
Unda de şoc a Revoluţiei din Rusia nu numai că ne-a adus la un statut minimalizat ca teritoriu şi putere, dar a deschis şi drumul pentru exploatarea sistematică a întregului avut naţional de pe două treimi din suprafaţa ţării în beneficiul Puterilor Centrale, cu deosebire Germania care păstra întâietatea.
Un alt palier al consecinţelor retragerii Rusiei din război a fost însăşi deteriorarea relaţiilor bilaterale româno-ruse. Cei un milion de militari ruşi în Moldova aflaţi fără conducere şi dispuşi să-şi creeze propria organizare sub influenţă bolşevică s-au comportat lamentabil.
S-au dedat la jafuri, furturi din proprietatea publică şi privată pentru a supravieţui, au avut loc ciocniri cu militarii români, au încercat să provoace haos pentru a institui prin propagandă şi acţiuni conspirative o altă formă de guvernământ – republica – pe principiul că dacă ei au putut să-şi facă ţarul să abdice, se impunea o soluţie asemănătoare şi pentru România şi structurile sale politice.
Picătura care a făcut ca paharul umilinţelor să se reverse a constituit-o încercările de asasinare ale comandanţilor militari ruşi în România şi asupra familiei regale române şi cabinetului condus de I.I.C. Brătianu.
După o asemenea ispravă nereuşită, graţie competenţei autorităţilor române, liderii politici şi militari români au cerut armatei noastre să înceapă evacuarea trupelor ruseşti peste Nistru. O operaţiune care s-a încheiat relativ repede şi fără multe pierderi. Generalul Ernest Broşteanu a fost cel care a condus trupele române pentru eliberarea Basarabiei de mulţimile de soldaţi ruşi, până mai ieri aliaţi.
Atitudinea autorităţilor române nu a trecut nesancţionată de noul guvern revoluţionar bolşevic, Lenin însuşi condamnând acţiunile româneşti şi declarând ruperea relaţiilor diplomatice între cele două state.
Ceva bun tot a adus Revoluţia din Rusia, românilor. Acordarea dreptului la autodeterminare a popoarelor din Rusia, printre acestea figurând şi românii din Basarabia şi mai târziu alăturându-se şi cei din Bucovina.
A fost un moment unic în istoria noastră modernă, căci în alte împrejurări, gubernia Basarabia n-ar fi putut niciodată să-şi exprime adeziunea de unire cu Ţara-mamă.
Fără a avea o legătură directă cu acestea, România a plătit totuşi un preţ uriaş pentru această îndrăzneală: a pierdut tezaurul evacuat în Rusia în timpul când încă mai credeam în cuvântul dat, iar postbelic, prin lipsa legăturilor diplomatice şi de orice fel cu cel mai mare şi mai înverşunat adversar, devenit pentru următorii 22 de ani, un stat revizionist.
Contribuţii editoriale : dl. prof. dr. Stelian Tănase – Universitatea din Bucureşti despre nucleele revoluţionar-bolşevice care căutau să răspândească ideile comuniste în România. Un interviu de Mirela Băzăvan.
AUDIO: „Istorica”, ediţia din 6 noiembrie 2017
Regia de montaj : Carmen Nicolau
Regia de emisie : Adriana Anica şi Costin Iorgulescu
Galerie foto :
aspecte de la una din demonstraţiile care a avut loc la Petrograd, 1917. Credit: http://www.rotfront.su
adversarii revoluţiei. Afiş. Credit : gallica.fr
o altă demonstraţie în Petrograd, din iulie 1917. Credit : https://dic.academic.ru
Moscova 17 noiembrie 1917. Lev Borissovici Kamenev (marcat cu X, cu caschetă) comandantul trupelor bolşevice. Credit : gallica.fr
miting, piaţa centrală din Harkov, februarie 1917. Credit : ria-novosti.ru
student rus împărţind manifeste, februarie 1917. credit : https://ru.sputnik.az
gara din Chişinău, ocupată de grupuri de revoluţionari bolşevici. Aici, o vedere din anul 1936.
Credit : https://howlingpixel.com
Cristian Rakovski (marcat cu X -roşu), liderul bolşevicilor care au luat cu asalt prefectura din Iaşi. Aici într-un instantaneeu postbelic, 1924, în Franţa, alături de tovarăşi de-ai săi: Rappaport, Krasine şi Voline. Credit: https://howlingpixel.com
acelaşi Cristian Rakovski în postura de candidat la alegerile din Vechiul Regat. Credit : https://howlingpixel.com
general Ernest Broşteanu care a comandat trupele române ce au eliberat Basarabia de militarii ruşi aflaţi în dezordine.
Credit : https://istoricimarisimici.wordpress.com
grupaj ziare în limba română de pe frontul din Moldova. Credit: marelerazboi.ro
Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.
Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST(colţul din dreapta).
Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.
Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la: www.romania-actualităţi.ro