„Un om din linia a II-a, Virgil Solomon, secretar general al PNŢ”

Indiferent de rolurile şi rosturile avute în viaţă, omul , oamenii poartă pecetea timpului lor. O astfel de aserţiune se potriveşte destul de bine şi personajului pe care-l regăsim în volumul recent apărut la editura Humanitas, în 352 de pagini, cu ilustaţii din arhiva celui despre care a vorbit invitatul ediţiei, dl. dr. Claudiu Secaşiu în calitate de editor.

Virgil Solomon* (n. 27 august 1894 – d. 4 august 1972) a fost un medic și om politic român, care a îndeplinit funcția de secretar general adjunct al Partidului Național Țărănesc în perioada 1941-1944 și pe cea de ministru al Lucrărilor publice din 4 noiembrie 1944 până la 6 martie 1945.

Se naște la 27 august 1894 în comuna Drăguș, într-o veche familie boierească atestată în Făgăraș din secolul al XV-lea. Tatăl lui, Leon Solomon, era notar și proprietarul a 15 hectare de teren și al unul conac la Voila. Mama sa, Ana, provenea din familia Vasu din Arpaș, atestată la rândul său documentar din secolul al XVI-lea.

La 17 ani, se înscrie la Facultatea de Medicină din Cluj, apoi își continuă studiile la Budapesta, la Viena și, din nou, la Cluj.

În 1916 se căsătorește cu Erna Nick. Vor avea un băiat, Gheorghe Virgil Francisc Solomon, viitor diplomat.

Mobilizat în armata austro-ungară, participă la Primul Război Mondial, ca militar cu termen redus, în instituții medicale din jurul Vienei. Lucrează apoi ca medic de asigurări sociale la Sighișoara și ca medic-șef al județului Târnava-Mare.

Își începe activitatea politică din timpul studenției. La 1 Decembrie 1918, participă la Adunarea națională de la Alba Iulia, unde își exprimă adeziunea la actul unirii Transilvaniei cu România în calitate de delegat al Societății Academice „România Jună” a studenților români din Viena.

În 1924, după cum reiese dintr-o anchetă a securității, adresează un memoriu conducerii P.N.Ț., explicând că în județul Odorhei era nevoie de reorganizarea partidului, pentru că organizația locală se dizolvase după plecarea conducătorilor. Iuliu Maniu îi încredințează atunci refacerea organizației județene din Odorhei.

Începând cu 1926, candidează la alegerile parlamentare, iar doi ani mai târziu câștigă primul său mandat de deputat (de Odorhei).

Este reales, tot la Odorhei, în 1932, apoi, după dizolvarea Parlamentului și noile alegeri din 1933 devine deputat supleant, iar în 1935 preia rolul de deputat activ de Someș după retragerea capului de listă.

În 1937 câștigă din nou un loc de deputat, dar Parlamentul este dizolvat înainte de a se întruni.

În perioada celui de-al Doilea Războiului Mondial, este numit secretar general adjunct al P.N.Ț. pentru problemele Transilvaniei.

Credit: humanitas.ro

În perioada premergătoare evenimentelor de la 23 August 1944, dr. Virgil Solomon, intim al lui Iuliu Maniu, face parte din echipa care colabora cu regele Mihai în vederea scoaterii României din alianța cu Germania nazistă și continuarea războiului alături de Aliați, cu obiectivul imediat de eliberare a Ardealului.

Într-un interviu acordat Associated Press în 1945, Corneliu Coposu relata: „Dintre fruntașii național-țărăniști care au jucat un rol de căpetenie, dând concurs nelimitat D-lui. președinte Maniu, este cazul să inserez numele d-lor Ion Mihalache, Ghiță Pop, Ion Hudiță, Virgil Solomon...” , adăugând apoi alte 22 de nume. Alături de Hudiță, Solomon asigură contactul cu liberalii.

După 23 august 1944, în condițiile în care Aliații au impus colaborarea cu comuniștii, P.N.Ț. participă alături de aceștia din urmă la guverne de coaliție. Virgil Solomon este numit ministru al Lucrărilor publice și refacerii în guvernele Sănătescu II și Rădescu, din 4 noiembrie 1944 până la 6 martie 1945.

După ministeriat, își continuă activitatea în partid, ca șef al organizației de Odorhei, devenind și membru al Delegației permanente a P.N.Ț. din septembrie 1945 până la data arestării sale, pe 5 mai 1947.

Dr. Virgil Solomon se numără printre primii țărăniști arestați. Inițiativa, spunea chiar el, i-ar fi aparținut comunistului Vasile Luca, care ar fi declarat că „Solomon trebuie imobilizat” din cauza poziției sale intransigente dinaintea alegerilor din 1946.

Soția sa, Erna, moare la 13 decembrie 1948, pe când el se află la închisoare.

Fără a i se emite vreun mandat de arestare până în 1954 și fără a fi judecat, Solomon este deținut între 1947 și 1955 în penitenciarele Craiova, Jilava, Pitești, Aiud, Ocnele Mari și, în final, la Sighet, unde ajunge cu ambulanța.

Din 5 iulie 1955 i se impune domiciliul obligatoriu în Bărăgan, mai întâi la Măzăreni (1955-1960), apoi la Rubla (1960-1964).

În total, Virgil Solomon a suferit 17 ani de detenție și restricții domiciliare, în baza unor simple decizii administrative, numai pentru că a făcut parte dintr-un partid aflat cândva la putere şi că se afla în tabăra adversă.

În martie 1964 i se ridică restricțiile domiciliare cu permisiunea de a se stabili la București.

Mai trăiește opt ani, până în 4 august 1972, petrecând cea mai mare parte a timpului cu redactarea memoriilor începute în 1956, citind sau întâlnindu-se cu foștii prieteni politici, dar evitând să mai discute politică.

E de subliniat caracterul oamenilor politici din trecut. Al unora, nu al tuturor, al celor asemănători personajului ediţiei de faţă. Patrioţi şi loiali ţării lor, formaţiunii din care au făcut parte şi şefului de partid. Urmată de disponibilitatea pentru sacrificiu în numele unor idei şi principii.

„Medicul Virgil Solomon a fost martorul privilegiat al unor mari evenimente istorice. În memoriile sale, el analizează, cu ochiul versat al omului politic, finalul domniei regelui Ferdinand, instituirea și epoca Regenței, guvernarea Iuliu Maniu și revenirea în țară a principelui Carol, conflictul dintre aceștia doi, apoi dictaturile succesive: carlistă, legionaro antonesciană, antonesciană și comunistă. Pasionante rămân paginile dedicate perioadei celui de-al Doilea Război Mondial, cu dezvăluiri din culisele cabinetului personal al lui Iuliu Maniu, privind pregătirea minuțioasă a răsturnării alianțelor, la 23 august 1944. Memoriile lui Virgil Solomon reprezintă o contribuție documentară prețioasă, care recuperează o perioadă trecută multe decenii sub tăcere și aduce o nouă lumină asupra unor evenimente și personalități încă prea puțin înțelese.“ — CLAUDIU SECAȘIU

„În fiecare vară mergeam câteva săptămâni «la Opapa pe Bărăgan», în cele două sate gulag, Măzăreni și, apoi, Valea Călmățuiului, cu case din chirpici, cu acoperișuri de paie și fără electricitate. Acolo și-a petrecut bunicul cei nouă ani de domiciliu forțat, după alți opt de închisoare administrativă, adică fără să i se fi făcut proces vreodată. La Valea Călmățuiului erau foarte mulți fruntași național țărăniști... Acolo am învățat de la N. Carandino cum se pune în scenă o piesă de teatru… Puiu Coposu m-a învățat, printre altele, jocul de bridge. Iar Camil Demetrescu, cu care mergeam la picnic în păduricea de salcâmi, îmi povestea întâmplări de pe vremea când era coleg cu tatăl meu la Ministerul de Externe. Memoriile politice ale bunicului meu oferă publicului o perspectivă inedită, dar și o percepție diferită asupra unei epoci controversate și manipulate – ca mai toate cele care merită să fie povestite.“ — MICHAEL VIRGIL SOLOMON

* „Trecutul ne ajunge din urmă. Memoriile unui martor privilegiat al istoriei. 1921-1947”. Ediţie îngrijită, cu studiu introductiv și note de Claudiu Secașiu și o prefață scrisă de nepotul autorului, Michael Virgil Solomon.

AUDIO, emisiunea „Istorica”, ediţia din 16 decembrie 2024 (integral)

Regia de montaj: Eugenia Ivanov şi Florina Neda

Regia de emisie: Claudia Buzică şi Adriana Anica

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro