Tezaurul României de la Moscova

Tezaurul României de la Moscova apare în imaginea publică de la noi ca o masă uniformă de aur în greutate de peste 90 de tone. O imagine care circulă şi în ziua de azi, însă nu este deloc justificată.

Banca Naţională a României la vremea transferului tezaurului către Rusia deţinea numai 2, 6 tone de aur în lingouri. Restul sau diferenţa era dată de monede cu mare valoare numismatică, bani aflaţi în circulaţie în diferite perioade istorice ale României.

Pe de altă parte, tezaurul României de la Moscova conţine pe lângă aurul menţionat mii de lucrări artistice, picturi, gravuri, desene, obiecte de cult din aur şi argint, cărţi vechi şi desigur un important fond arhivistic de mare valoare pentru cercetare.

În mod practic pentru noi, tezaurul are o valoare nepreţuită.

Foto: tezaur BNR

Federaţia Rusă în formula politică de azi este continuatoarea de drept a Imperiului Rus, apoi a Rusiei Sovietice şi a URSS. Conform uzanţelor este obligată să respecte tratatele încheiate anterior.

Un alt aspect important al acestei spinoase divergenţe este şi acela că tezaurul României la Moscova are valoare de normă juridică a unui tratat între două state.

Foto: trenul care a transportat tezaurul României la Moscova

Din fişa transferului de bunuri de tezaur deosebim că au fost efectuate două transporturi mari: în decembrie 1916 cu o cuprindere de 17 vagoane în care au fost adăpostite 1 738 de lăzi în valoare de peste 300 de milioane de lei şi un al doilea transport între 23 şi 27 iulie 1917 cu 24 de vagoane şi o valoare de inventar de 7,5 miliarde de lei.

Instituţiile care şi-au pus la adăpost valorile au fost : BNR, Casa de Depuneri, Banca de Credit, Banca Marmorosch Blank, Banca Comercială, Banca de Scont, Casa Regală a României, dar şi multe persoane particulare.

Foto: detaliu din inventarul obiectelor şi valorilor transportate la Moscova (I). O evaluare făcută în anii 1941-1942.

Credit: www.basarabia-bucovina.info

Odată cu preluarea puterii în Rusia de către bolşevici şi a deteriorării relaţiilor româno-ruse, după 26 ianuarie 1918, autorităţile române au reclamat constant - cel puţin în perioada interbeică - restituirea completă a tezaurului aflat la Moscova.

Înainte de toate în cadrul Conferinţei de pace de la Paris 1919-1920, în 1922, dar şi în 1934-1935. Franţa devenise mandatara noastră în această întreprindere, însă potrivit invitatului ediţiei, interesele sale în relaţia cu URSS au fost mai importante decât recuperarea tezaurului românesc.

Foto: detaliu din inventarul obiectelor şi valorilor transportate la Moscova (II). O evaluare făcută în anii 1941-1942.

Credit: www.basarabia-bucovina.info

Răspunsul nu numai că a fost tergiversat, dar în câteva rânduri, noua putere sovietică a considerat că tezaurul românesc rămâne ba monedă de schimb pentru cheltuielile Armatei imperiale pe frontul din Moldova din timpul primului război mondial când ambele ţări s-au găsit în tabăra Antantei, fie a fost preţul “pierderii” de către Rusia a Basarabiei, ori a aşa-zisei despăgubiri pentru realipirea provinciilor noastre din Est în cel de-al doilea război mondial şi în fine, un alt titlu de despăgubire privind societăţile mixte economice româno-sovietice de după război, în anii ‘50.

Este evident că o astfel de tactică nu putea ţine loc de discuţii şi negocieri între cele două părţi.

Cu ocazia primei vizite în străinătate a noului şef de partid şi de stat , în august 1965, Nicolae Ceauşescu, acesta la întâlnirea cu omologul său Leonid Brejnev a ridicat problema tezaurului românesc. Reacţia Moscovei a fost brutală şi nu s-a ajuns la nici un rezultat, chiar dacă subiectul a mai fost prezent pe agenda celor doi lideri comunişti.

Cu atât mai mult este de neînţeles poziţia sovietică, întru-cât în 1918, Leon Troţki şi apoi Lenin au declarat că : “fondurile românești depuse la Moscova sunt intangibile pentru oligarhia română. Guvernul sovietic își ia răspunderea păstrării acestor fonduri și a predării lor în mâinile poporului român”

În anul 2003 a fost semnat tratatul de bază politic între România şi Federaţia Rusă la nivel de preşedinte de stat. Cu acest prilej a fost semnată şi o Declaraţie comună a celor doi miniştri de externe, Mircea Geoană şi Igor Ivanov care impunea înfiinţarea unei Comisii mixte româno-ruse. Comisie însărcinată cu studierea problemelor izvorâte din istoria relaţiilor bilaterale, inclusiv problema tezaurului românesc.

Foro: coperta volumului semnat de invitatul ediţiei. Anul apariţiei 2014. 368 de pagini.

Preşedinte al Comisiei mixte din partea noastră a fost dl. Profesor universitar Ioan Scurtu, director pe atunci al Institutului de istorie “Nicolae Iorga” iar de cealaltă parte, Aleksandr Ciubarian, directorul Institutului de Istorie Mondială al Academiei de Ştiinţe a Rusiei. Pe tot parcursul întâlnirilor membrilor Comisiei, negocierile şi colaborarea au fost viciate de deturnări ale subiectului, de capcane administrative sau formalităţi birocratice din partea rusă

.

AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 21 septembrie 2015:

Surpriza a venit totuşi de la factorul politic român care practic de la început şi cu mai multă tărie, către anii 2008 -2012 a blocat negocierile şi întâlnirile membrilor Comisie, ridiculizând eforturile acestora, fără a oferi un motiv bine întemeiat.

A mai fost consemnată şi o tentativă de negociere a restituirii tezaurului românesc de la Moscova printr-o firmă comercială străină având legături în România contra unui comision din valoarea restituirii, acţiune respinsă categoric de partea română a Comisiei.

Nici instituţiile păgubite în epocă şi continuatoarele acestora nu au dat vreun semn că sunt interesate de recuperarea tezaurului românesc de la Moscova.

Restituirea tezaurului este în opinia invitatului nostru o obligaţie atât a statului român în viitor, cât şi a instituţiilor sale, o problemă politică a celor două state ce trebuie reglementată.

Contribuţii editoriale : Constantin Diamandy, ministrul României la Petrograd, capitala Imperiului Rus în timpul primului război mondial. Un portret făcut la cererea Mirelei Băzăvan de dl. prof. dr. Sorin Liviu Damean - Universitatea din Craiova.

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST (colţul din dreapta).

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : http://www.romania-

actualitati.ro/Categorii/istorica-55