Statul Asăneştilor–o scurtă istorie politico-militară
Invitat : dr. Alexandru Madgearu, cercetător – Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, Bucureşti.
Articol de George Popescu, 07 Octombrie 2014, 20:22
Împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul în cronica sa „De administrando imperio” amintea că printre locuitorii săi se numărau şi vlahii, vorbitori de latină aproximativă, cert cu rădăcini romane, locuitori ce erau deja creştinaţi. Bizantinii, ungurii, cumanii şi pecenegii au fost cândva vecinii vlahilor. Vlahi ce erau răspândiţi din munţii Pindului până dincolo de Ţara Maramureşului.
Etnonimul „vlah” cu variantele sale avea înţelesul de român şi pentru populaţia germanică, dar şi pentru Papa de la Roma, cât şi pentru împăraţii lumii bizantine.
În anul 1185 în urma înrăutăţirii politicii fiscale a lui Isacc Anghelos al II-lea, izbucneşte o răscoală a proprietarilor de animale de pe teritoriul actual al Bulgariei, Albaniei şi Macedoniei care în scurt timp aduce şi proclamarea unui nou stat. Statul Asăneştilor sau dinastia Asan. Imperiul Bizantin se găsea de ceva vreme în declin, având de înfruntat atacurile cumanilor sau provocările Romei.
AUDIO: emisiunea „Istorica, ediţia din 6 octombrie 2014:
De altfel, fraţii întemeietori ai noului stat româno-bulgar, Petru şi Asan au învins într-o primă fază a războiului cu ajutorul cumanilor – militari profesionişti (mercenarizaţi.) În anul 1187 cei doi fraţi au fost asasinaţi de boieri pro-bizantini, la tron urmându-le Ioan cel Frumos sau Ionuţă cunoscut şi sub numele de Caloianul. Acesta a extins graniţele statului său până la râul Mariţa şi masivul Rodopi, de la Marea Neagră până în Albania.
În negocierile cu Papa Inocenţiu al III-lea a obţinut recunoaşterea ca rege (pretenţiile sale impuneau Romei recunoaşterea ca împărat) al românilor şi bulgarilor, biserica sa să aibă statut oficial şi recunoscută cu patriarh, amintind Papei că vlahii au fost cei care au sprijinit rezistenţa împotriva bizantinilor, în anul 1000, apoi în 1066 în răscoala de la Larissa, Thesalia.
La 8 noiembrie 1204 Ioniţă cel Frumos este încoronat ca rege primind de la Papă, coroana, sceptrul şi bula- înscrisul sigilial, precum şi un steag cu chipul Sfântului Petru. În contra-partidă, Statul Asăneştilor se obliga să recunoască supremaţia Bisericii latine, iar noile teritorii cucerite vor urma calea catolicismului ca religie adoptată.
A patra cruciadă şi trufia latinilor de a-i considera pe români şi bulgari drept supuşi ai lor şi nu egali îi convinge pe vlahi să formeze o coaliţie alături de greci şi repurtează o victorie la 5 aprilie 1205 împotriva împăratului Balduin (lider latin) care este prins şi condamnat la moarte la Târnovo, chiar în capitala Statului vlaho-bulgar. Doi ani mai târziu în tentativa de a cuceri Salonicul, Ioniţă cel Frumos cade răpus prin trădarea cumanilor.
În timpul urmaşului său la tron – istoriografia consemnează 22 de conducători, regi ai Statului Asăneştilor – Boril, variantă Borilă se înregistrează un regres al statului, apărând tendinţe centrifuge în exercitarea puterii. Cu sprijin maghiar Borilă evită o abdicare şi îşi căsătoreşte fiica cu împăratul Henric de Flandra pentru a primi sprijin politic şi militar. După moartea lui Henric de Flandra, rămas fără apărare, fiul lui Asan, Ioan al II-lea cucereşte domnia prin ocuparea oraşului Târnovo.
În timpul domniei lui Ioan al II-lea, statul Asăneştilor ajunge la cea mai mare întindere şi cultivă relaţii de bună vecinătate cu Ungaria ( se căsătoreşte cu Maria, fiica regelui Andrei al II-lea) şi cu Imperiul Latin de Răsărit. Abdicarea împăratului Robert din Constantinopol, în 1228 produce o înrăutăţire a relaţiilor cu ungurii şi cu Papa. Şapte ani mai târziu, patriarhul ecumenic de la Niccea recunoaşte oficial patriarhia autonomă a Bulgariei, alianţa cu Constantinopolul îi aduce pe vlahi la ortodoxie.
Sfârşitul lui Ioan al II-lea constituie, în 1241 şi declinul statului Asăneştilor, unde influenţa vlahilor se stinge la 1258, bulgarii preluând total conducerea ţării, iar românii intră într-un proces de deznaţionalizare – termenul e forţat, aceştia devenind minoritari. În prima jumătate a secolului al XIV-lea, al doilea Ţarat bulgar este lichidat de expansiunea otomană.
Contribuţii editoriale : dl. conf. dr. Mihail Săsăujan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti despre naşterea Bisericii Ortodoxe pentru români. Un interviu de Mirela Băzăvan.
Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.
Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit de la adresa: http://www.romania-actualitati.ro/Podcast/istorica/4
Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.
Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la: http://www.romania-actualitati.ro/Categorii/istorica-55