Stânga românească între anii 1893 şi 1948 (PSDMR)

31 martie 1893 este data de înfiinţare a Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România (PSDMR).

Rădăcinile sunt mai coborâte în timp. La 1835 la Scăieni, judeţul Prahova apare un tip de organizare şi participare la muncă şi câştiguri comune, Theodor Diamant inspirându-se din teoriile lui Charles Fournier.

Filiera ideilor socialiste este franceză, în principal pentru Vechiul regat, însă şi Germania furniza atât proiecte , cât şi reprezentanţi ai unui nou curent politic.

Comuna din Paris, primul experiment socialist şi cea de-a doua revoluţie industrială accelerează circulaţia ideilor, Estul fiind repede cuprins de febra schimbărilor.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 11 martie 2013:

Cercurile , apoi cluburile socialiste apar cu precădere în aglomerări urbane, unde muncitorii aveau o pondere semnificativă. Bucureşti şi Iaşi, cât şi în oraşele-târguri de-a lungul Dunării, Galaţi fiind un exemplu, rămân în istoria mişcării de stânga drept locurile unde se înregistra activismul cel mai ridicat.

Cu multă influenţă se dovedesc şi grupurile de socialişti sosiţi din Rusia Ţaristă, cu latura lor populistă, « narodnicii » fiind orientaţi către revoluţie şi acţiune revoluţionară.

Constantin Dobrogeanu Gherea dr. N.K.(Sudzilovski) Russel, Nicolae Zubcu-Codreanu. Alţi socialişti de marcă au fost : Vasile Conta, Vasile G. Morțun, Theodor Speranţia, Sofia Nădejde, Anton Bacalbașa, Constantin Mille, Vasile Lateş.

În anul 1877 apărea la Bucureşti ziarul Socialistul, însă într-o difuzare de doar patru numere, ceea ce scoate la iveală şi lipsa cronică a finanţării.

Marxismul nu a fost singura opţiune pentru socialiştii din Vechiul Regat, însă o notă dominantă o regăsim în lucrările lui Gherea şi Anton Bacalbaşa. „Revista socială” apărea la Iaşi sub conducerea lui Iosif Nădejde care promova un socialism românesc pe baze marxiste.

Socialiştii din România militau pentru reforme politice democratice generale. Vot universal, libertatea presei, a întrunirilor, libertatea de asociere, învăţământ obligatoriu şi gratuit, alegerea judecătorilor de către popor, justiţie pentru toţi locuitorii pro bono, emanciparea femeilor, trecerea proprietăţii statului şi a marilor moşieri în proprietatea comunală, acordarea de credite ţăranilor şi muncitorilor din cooperative şi fabrici.

Până la autodizolvarea sa, survenită în anul 1899, PSDMR a înregistrat un număr de şase mii de membri, în 1897, iar Clubul Muncitorilor din Bucureşti ajunsese la 1315 membri.

O forţă nu prea numeroasă pentru schimbările cerute.

În anii 1891,1892,şi 1895, partidul a avut un singur deputat ales, Vasile G. Morţun, din oraşul Roman, în anul 1899 nici un alt socialist nu a mai ocupat vreun fotoliu parlamentar (Keith Hitchins – România : 1866 – 1947. An de apariţie : 1994, Bucureşti).

Trădarea generoşilor a fost expresia crizei de încredere în partid. România nu prezenta un viitor apropiat în care ţelurile socialiştilor români să devină realitate.

Explicaţia o conferă starea de dezvoltare economică, România numărând la începutul secolului XX o industrie rudimentară prea puţin dezvoltată, o enormă masă ţărănească în stare de sărăcie şi dependenţă de proprietarii de pământuri.

Parte dintre socialişti a trecut la liberali, în partea sa cea mai de stânga, cluburile muncitoreşti au fost desfiinţate, cu excepţia celui de la Bucureşti, unde au rămas aderenţii „duri” reprezentaţi de I.C. Frimu, Mihai Gh. Bujor, Cristian Racovski, Dimitrie Marinescu și Constantin Vasilescu.Mai târziu dr. Racovski a trecut la comunişti, chiar la bolşevicii ruşi după război devenind persona non grata pentru Guvernul României de după Unire din 1918.

Acelaşi grup a reînfiinţat Partidul Social Democrat Român la 31 ianuarie 1910 şi-au aderat la Internaţionala a II-a, militând în preajma anului 1912 pentru pace.

În decembrie 1918, PSDR și-a schimbat denumirea în Partidul Socialist, dar din rîndurile sale s-au desprins mai multe facțiuni și grupuri disidente, trei ani mai târziu, mişcarea fiind fracţionată în ciuda opoziţiei majorităţii membrilor săi către proaspătul partid comunist din România.

Coagularea celor două partide ţărănesc şi naţional, unul din Vechiul Regat, celălalt din Transilvania, dând naştere la viitorul PNŢ au favorizat centralizarea întregii mișcări socialiste prin constituirea în anul următor, 1927 a Partidului Social-Democrat (PSD), iar printre membrii săi se numărau George Grigorovici, Constantin Titel Petrescu, Ilie Moscovici, Șerban Voinea, Iosif Jumanca, Ioan Flueraș,Ștefan Voitec, Lotar Rădăceanu, Theodor Iordănescu, Ion Pas.

În perioada dictaturii regale, PSD și-a continuat activitatea în ilegalitate, sub conducerea lui Constantin-Titel Petrescu. Deși se aflau în tratative cu comuniștii pentru organizarea luptei antifasciste, social-democrații români au întrerupt contactele cu comuniștii, care susținuseră anexarea Basarabiei și Bucovinei de Nord la URSS.

După 23 august 1944, PSD a fost implicat în constituirea primelor cabinete provizorii, dar la instalarea guvernului Petru Groza, în martie 1945, Constantin Titel Petrescu și alți lideri regionali ai PSD au refuzat să participe. PSD era în pragul scindării deoarece o parte a socialiștilor doreau o colaborare cu comuniștii.

La Conferința din decembrie 1945, în urma hotărîrii majorității delegaților de a merge în alegerile parlamentare pe liste comune cu PCR, Constantin Titel Petrescu și susținătorii săi au părăsit PSDR constituindu-se apoi, în mai 1946, în Partidul Social-Democrat Independent (PSDI).

În manifestul PSDI se arăta că partidul este promotorul adevărat al social democrației românești.

În februarie 1948 PSD a fuzionat cu PCR în cadrul Partidului Muncitoresc Român (PMR). Două luni mai tîrziu, liderii PSD au fost arestați, fapt care a cauzat dispariția partidului din viața politică.

Contribuţii editoriale : dl. prof. univ. dr. Ioan Străchinaru cu un portret făcut liderului PSD din perioada interbelică, Constantin Titel Petrescu.Un interviu de Mirela Băzăvan.

Ne puteţi scrie la adresa : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare şi pe Internet de la : www.romania-actualitati.ro